ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 752/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 752/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului
negativ de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Constanța, creditoarea G.C. SRL Constanța a solicitat învestirea cu
formulă executorie a biletului la ordin emis la data de 16 mai 2014, scadent în
15 iunie 2014 pentru suma de 1.212,56 RON.
În drept, cererea
a fost întemeiată pe dispozițiile art. 640
1
C. proc. civ., art. 61 din
Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, modificată prin O.G.
nr. 11/1993 și pct. 256 lit. a), c) din Norma nr. 7/1994 a Băncii Naționale a
României, coroborat cu art. 106 al aceleiași legi.
Prin sentința
civilă nr. 11394 din 30 octombrie 2014 Judecătoria Constanța, secția civilă, a admis
excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța, declinând cauza spre
competentă soluționare, Judecătoriei Bacău.
Pentru a dispune
astfel, instanța a reținut faptul că cererea de față se judecă în conformitate cu
dispozițiile art. 527-540 C. proc. civ., iar dispozițiile procedurii necontencioase
se completează cu cele contencioase.
Potrivit art.
116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă
competente, și având în vedere faptul că reclamanta nu a ales niciuna dintre instanțele
competente potrivit art. 640
1
C. proc. civ., raportat la sediul debitorului
E.D. SRL care este în Bacău, instanța a apreciat că Judecătoria Bacău este competentă
să soluționeze cauza.
La această instanță,
la termenul de judecată din 16 ianuarie 2015, instanța a invocat din oficiu excepția
necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău.
Instanța a reținut
următoarele:
În speță, instanța
a constatat că sediul creditorului G.C. SRL este în municipiul Constanța, a debitorului
E.D. SRL, este în Bacău, iar biletul la ordin sus menționat a fost emis la Bacău.
Fiind o cerere
care se judecă în conformitate cu dispozițiile art. 527 - 540 C. proc. civ., cererii
de învestire cu formulă executorie îi sunt aplicabile dispozițiile art. 536
alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile art. 527-535 referitoare la
procedura necontencioasă se completează cu dispozițiile de procedură contencioasă,
în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii.
Potrivit art.
116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă
competente.
Având în vedere
faptul că reclamanta a introdus cererea la Judecătoria Constanța, înseamnă că a
ales ca cererea să se soluționeze de către această instanță, competentă potrivit
art. 640
1
C. proc. civ., întrucât sediul creditorului se află în circumscripția
Judecătoriei Constanța.
Judecătoria Bacău,
secția civilă, prin sentința civilă nr. 164/CC din 16 ianuarie 2015 a admis excepția
necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău; a declinat competența de soluționare
a cererii de învestire cu formulă executorie a biletului la ordin în favoarea Judecătoriei
Constanța și constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 133
C. proc. civ., a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Înalta Curte de
Casație și Justiție constatând existența unui conflict negativ de competență între
cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași
pricină, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență,
stabilind în favoarea Judecătoriei Constanța competența teritorială de soluționare
a cauzei, pentru următoarele considerente:
Între Judecătoria
Bacău și Judecătoria Constanța s-a ivit conflict negativ de competență, întrucât
ambele instanțe s-au declarat necompetente să soluționeze cererea privitoare la
învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis la data de 16 mai 2014,
scadent în 15 iunie 2014 pentru suma de 1.212,56 RON, debitor fiind E.D. SRL cu
sediul în Bacău.
Declinările de
competență sunt reciproce și cel puțin una dintre acestea este competentă să soluționeze
cererea.
Trecând de această
verificare preliminară, Înalta Curte, constată că nașterea conflictului între cele
două judecătorii este determinată de competența teritorială reglementată de
art. 640
1
alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art.
640
1
C. proc. civ., titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești,
pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie.
Potrivit art.
640
1
alin. (2) C. proc. civ. „Cererea de învestire cu formulă executorie
se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul
creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părților".
Este de remarcat
că în privința cererilor formulate în cadrul procedurii necontencioase, cum este
cea de față, este instituită o competență alternativă, și deci reclamanta are alegerea
între mai multe instanțe deopotrivă competente, potrivit prevederilor art. 116 C.
proc. civ.
În raport de toate
aceste criterii, competența teritorială aparține instanței de la sediul creditoarei,
instanța inițial învestită și competentă potrivit dispozițiilor art. 640
1
C. proc. civ., întrucât sediul creditoarei se află în circumscripția Judecătoriei
Constanța.
Pentru aceste
considerente, în raport de art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte
va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța,
căreia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
5 martie 2015.