ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2096/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Timișoara la data de 28 iulie 2015 sub nr. 19913/325/2015, creditoarea M. SRL a

solicitat învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de

biletul la ordin nr. x emis de către debitoarea SC I.R. SRL pentru suma de

30.542,71, scadent la data de 3 iulie 2015.

Prin Încheierea nr.

9069 din 31 iulie 2015 Judecătoria Timișoara a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reținând că potrivit

art. 61 alin. (3) raportat la art. 42 din Legea nr. 58/1934, precum și din

ansamblul reglementărilor cuprinse în Norma BNR nr. 6/1994 privind comerțul

făcut de instituțiile de credit cu cambii și bilete la ordin, locul plății se

află în circumscripția Judecătoriei Satu Mare.

Prin Încheierea nr.

490 din 19 august 2015 Judecătoria Satu Mare a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență, reținând că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 116 C. proc. civ. conform cărora

reclamantul are alegerea între mai multe instanțe competente. Cum creditoarea a

înțeles să sesizeze instanța în circumscripția căreia aceasta își are sediul,

competența de soluționare a cauzei aparține respectivei instanțe mai întâi

sesizate.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art.

135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competenta de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Timișoara, pentru argumentele ce succed:

Potrivit art. 640

1

alin. (1) din Noul C. proc. civ. astfel cum a fost introdus prin Legea nr.

138/2014 publicată în M. Of. nr. 753/16.10.2014. "Titlurile executorii,

altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt

învestite cu formula executorie", iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol "Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de

judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului

ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părților.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate,

creditorul va putea depune cererea de învestire și la judecătoria în

circumscripția căreia se află domiciliul său ales".

Textul legal anterior

citat reglementează o competență teritorială alternativa a cărei alegere,

raportat și la art. 116 din Noul C. proc. civ., revine reclamantului, în speță,

SC M. SRL, care a înțeles să sesizeze Judecătoria Timișoara, ca instanță de la

sediul său.

Având în vedere că

sediul creditoarei SC M. SRL se află în Timișoara, C.B., se constată că

petenta, adresându-se cu cererea de învestire cu formulă executorie

Judecătoriei Timișoara, și-a exercitat dreptul de opțiune prevăzut de art. 640

1

alin. (1) din Noul C. proc. civ. în favoarea instanței de la sediul

creditoarei, sens în care instanța competentă în soluționarea cauzei este aceea

în circumscripția căreia se regăsește sediul mai sus arătat, respectiv, Judecătoria

Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 7 octombrie 2015.

Procesat de GGC - CL