ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 53/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 23

decembrie 2013, sub Dosar nr. 9942/108/2013, scutită de plata taxei de timbru,

urmare a declinării competentei de soluționare în favoarea Tribunalului Bihor

prin Sentința civila nr. 820 din 24 2014 pronunțata de Tribunalul Arad,

reclamanții G.L.S., C.A., P.G., R.S.F., P.M., D.G., P.C.O., D.A.O., C.A., D.M.M.,

K.A., B.C.F., B.M.R., C.I.F., T.T. și G.F., au solicitat în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Arad și M.F.P., obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de

pe lângă înalta Curte de Casație și Justiția, la plata primei de concediu ce li

se cuvin pe anul 2011 și pentru viitor, în cuantumul stabilit la nivelul lunii

iunie 2012, existent anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010,

actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, obligarea pârâtului M.F.P.

să aloce și să remită pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție fondurile necesare plății drepturilor salariale în

integritatea lor.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că potrivit

dispozițiilor art. 24

1

din O.U.G. nr. 27/2006 din 29 martie 2006

privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor

categorii de personal din sistemul justiției, republicată și modificată, text

în vigoare începând cu data de 12 martie 2007, la plecarea în concediu de

odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență are

dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu, aferentă

acestei perioade, și la o primă de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută

lunară din luna anterioară plecării în concediu. Indemnizația de concediu și

prima de concediu se plătesc cumulat cu cel puțin 5 zile înaintea datei

plecării în concediu. In cazul în care concediul de odihnă se efectuează

fracționat, prima de concediu și indemnizația de concediu se acordă o singură

dată. Această dispoziție a fost menținută și de art. 28 alin. (1) din Legea nr.

330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile

publice. Ulterior, prin art. 9 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 cu

privire la salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice

printre altele a fost abrogat și art. 28 din Legea nr. 330/2009.

Prin sentința civilă nr. 796/ LM din 11 noiembrie 2014

pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, s-a admis excepția

necompetenței teritorială a Tribunalului Bihor și s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții G.L.S., C.A., P.G.,

R.S.F., P.M., D.G., P.C.O., D.A.O., C.A., D.M.M., K.A., B.C.F., B.M.R., C.I.F.,

T.T. și G.F., cu domiciliul procesual ales în Arad, str. N. Grigorescu, județul

Arad, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție cu sediul în București, B.dul Libertății, sector

5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu sediul în municipiul

Timișoara, str. Eugeniu de Savoya, județul Timiș, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Arad cu sediul în Municipiul Arad, str. N. Grigorescu, , județul

Arad și Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, str. Apolodor,

sector 5, având ca obiect drepturi bănești, în favoarea Tribunalului Arad.

S-a reținut că potrivit art. 269 alin. (1) din C.

muncii „Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor

judecătorești stabilite potrivit legii” ,iar potrivit alin. (2) al aceluiași

art. „Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează

instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul

sau reședința ori după caz, sediul.”

Obiectul prezentei cereri de chemare in judecată este un

conflict de muncă reclamanții solicitând obligarea pârâților la plata primei de

concediu ce li se cuvin pe anul 2011 si pentru viitor, în cuantumul stabilit la

nivelul lunii iunie 2012, existent anterior intrării în vigoare a Legii nr.

118/2010, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legala, obligarea

pârâtului M.F.P. să aloce și să remită pârâtului Ministerul Public - Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fondurile necesare plății drepturilor

salariale în integritatea lor.

Din adeverințele aflate la dosarul cauzei, eliberate de

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, instanța retine ca

reclamanții G.L.S., C.A., P.C.O., au calitatea de magistrați - procurori în cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonț, reclamanta D.A.O. are calitatea

de grefier - personal auxiliar, reclamanta C.A. a avut calitatea de grefier in

perioada 15 noiembrie 1993 - 13 iulie 2013 iar reclamantul C.I.F. are calitatea

de șofer, in cadrul Parchetului de pe lingă Judecătoria Gurahonț, reclamantul P.G.

a avut calitatea de magistrat - procuror, în perioada 01 februarie 1993-26

septembrie 2013, reclamanții D.M.M. si K.A. au calitatea de grefieri, iar

reclamantul T.T. are calitatea de șofer in cadrul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Chișineu-Criș, reclamanții R.S.F., P.M., D.G. au calitatea de

magistrați - procurori, reclamantele B.C.F. si B.M.R. au calitatea de grefiere

, iar reclamantul G.F. are calitatea de șofer în cadrul Parchetului de pe lângă

Judecătoria Ineu.

Toți reclamanții și-au ales domiciliul procedural la sediul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad.

Instanța reține că în capitolul III din Titlul III,

Dispoziții speciale, din C. proc. civ., art. 127 prevede o competenta facultativă.

Aceasta are în vedere situația în care reclamantul este

judecător la instanța competenta să judece cererea în care este și reclamant.

In acest caz, el va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad

aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu cea în

a cărei circumscripție își desfășoară activitatea.

Astfel, dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.,

deși au denumirea marginală de competență facultativă, obligă reclamantul, să

sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei curți  de  apel  învecinate.

Caracterul imperativ al sesizării unei alte instanțe decât cea competenta după

normele de competenta teritoriala de drept comun rezulta din modul de formulare

a textului lege „va sesiza” și este de strictă interpretare.

Dispozițiile alin. (3) ale art. 127 din codul de procedura

civila, prevăd ca dispozițiile alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzător

și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

în speță, instanța reține că reclamanții G.L.S., C.A., P.G., R.S.F.,

P.M., D.G., P.C.O., D.A.O., C.A., D.M.M., K.A., B.C.F., B.M.R. au calitatea de

procurori și personal auxiliar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Gurahonț și a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, iar reclamanții C.I.F.,

T.T. și G.F. au calitatea de personal contractual, nefiind incidente astfel

dispozițiile art. 127 din C. proc. civ.

Înalta Curte constatând existența unui conflict negativ de

competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de

a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 133 C. proc. civ., va pronunța

regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor competența

teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

De remarcat că reclamanții sunt procurori și personal

auxiliar în cadrul Parchetelor de pe lângă Judecătoria Gurahonț, Chișineu Criș

și Ineu, în raport de dispozițiile art.127 alin. (1) și (3) N.C.P.C., se impune

ca aceștia să sesizeze o altă instanță de același grad, aflată în

circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în

a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

În cauză, competent teritorial să soluționeze pricina este

Tribunalul Bihor aflat în raza teritorială a uneia dintre curțile de apel

învecinate Curții de Apel Timișoara, în a cărei circumscripție se află

parchetele la care reclamanții își desfășoară activitatea.

Prin urmare, Înalta Curte, față de considerentele

anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) N.C.P.C., Înalta

Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Bihor, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Bihor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2015.