ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 53/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 23 decembrie 2013, sub Dosar nr. 9942/108/2013, scutită de plata taxei de timbru, urmare a declinării competentei de soluționare în favoarea Tribunalului Bihor prin Sentința civila nr. 820 din 24 2014 pronunțata de Tribunalul Arad, reclamanții G.L.S., C.A., P.G., R.S.F., P.M., D.G., P.C.O., D.A.O., C.A., D.M.M., K.A., B.C.F., B.M.R., C.I.F., T.T.

și G.F., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și M.F.P., obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiția, la plata primei de concediu ce li se cuvin pe anul 2011 și pentru viitor, în cuantumul stabilit la nivelul lunii iunie 2012, existent anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală, obligarea pârâtului M.F.P. să aloce și să remită pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fondurile necesare plății drepturilor salariale în integritatea lor.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că potrivit dispozițiilor art. 24 1 din O.U.G. nr. 27/2006 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, republicată și modificată, text în vigoare începând cu data de 12 martie 2007, la plecarea în concediu de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență are dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu, aferentă acestei perioade, și la o primă de concediu egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu. Indemnizația de concediu și prima de concediu se plătesc cumulat cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu.

In cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și indemnizația de concediu se acordă o singură dată. Această dispoziție a fost menținută și de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice. Ulterior, prin art. 9 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 cu privire la salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice printre altele a fost abrogat și art. 28 din Legea nr. 330/2009. Prin sentința civilă nr. 796/ LM din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței teritorială a Tribunalului Bihor și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții G.L.S., C.A., P.G., R.S.F., P.M., D.G., P.C.O., D.A.O., C.A., D.M.M., K.A., B.C.F., B.M.R., C.I.F., T.T.

și G.F., cu domiciliul procesual ales în Arad, str. N. Grigorescu, județul Arad, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în București, B.dul Libertății, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu sediul în municipiul Timișoara, str. Eugeniu de Savoya, județul Timiș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad cu sediul în Municipiul Arad, str. N. Grigorescu, , județul Arad și Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, str. Apolodor, sector 5, având ca obiect drepturi bănești, în favoarea Tribunalului Arad.

S-a reținut că potrivit art. 269 alin. (1) din C. muncii „Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești stabilite potrivit legii” ,iar potrivit alin. (2) al aceluiași art. „Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz, sediul.” Obiectul prezentei cereri de chemare in judecată este un conflict de muncă reclamanții solicitând obligarea pârâților la plata primei de concediu ce li se cuvin pe anul 2011 si pentru viitor, în cuantumul stabilit la nivelul lunii iunie 2012, existent anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legala, obligarea pârâtului M.F.P.

să aloce și să remită pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fondurile necesare plății drepturilor salariale în integritatea lor. Din adeverințele aflate la dosarul cauzei, eliberate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, instanța retine ca reclamanții G.L.S., C.A., P.C.O., au calitatea de magistrați - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonț, reclamanta D.A.O. are calitatea de grefier - personal auxiliar, reclamanta C.A. a avut calitatea de grefier in perioada 15 noiembrie 1993 - 13 iulie 2013 iar reclamantul C.I.F. are calitatea de șofer, in cadrul Parchetului de pe lingă Judecătoria Gurahonț, reclamantul P.G.

a avut calitatea de magistrat - procuror, în perioada 01 februarie 1993-26 septembrie 2013, reclamanții D.M.M. si K.A. au calitatea de grefieri, iar reclamantul T.T. are calitatea de șofer in cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu-Criș, reclamanții R.S.F., P.M., D.G. au calitatea de magistrați - procurori, reclamantele B.C.F. si B.M.R. au calitatea de grefiere , iar reclamantul G.F. are calitatea de șofer în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu. Toți reclamanții și-au ales domiciliul procedural la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad. Instanța reține că în capitolul III din Titlul III, Dispoziții speciale, din C. proc. civ., art. 127 prevede o competenta facultativă.

Aceasta are în vedere situația în care reclamantul este judecător la instanța competenta să judece cererea în care este și reclamant. In acest caz, el va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea. Astfel, dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., deși au denumirea marginală de competență facultativă, obligă reclamantul, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei curți de apel învecinate. Caracterul imperativ al sesizării unei alte instanțe decât cea competenta după normele de competenta teritoriala de drept comun rezulta din modul de formulare a textului lege „va sesiza” și este de strictă interpretare.

Dispozițiile alin. (3) ale art. 127 din codul de procedura civila, prevăd ca dispozițiile alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor. în speță, instanța reține că reclamanții G.L.S., C.A., P.G., R.S.F., P.M., D.G., P.C.O., D.A.O., C.A., D.M.M., K.A., B.C.F., B.M.R. au calitatea de procurori și personal auxiliar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gurahonț și a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, iar reclamanții C.I.F., T.T. și G.F. au calitatea de personal contractual, nefiind incidente astfel dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. Înalta Curte constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 133 C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Bihor competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente: De remarcat că reclamanții sunt procurori și personal auxiliar în cadrul Parchetelor de pe lângă Judecătoria Gurahonț, Chișineu Criș și Ineu, în raport de dispozițiile art.127 alin. (1) și (3) N.C.P.C., se impune ca aceștia să sesizeze o altă instanță de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. În cauză, competent teritorial să soluționeze pricina este Tribunalul Bihor aflat în raza teritorială a uneia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Timișoara, în a cărei circumscripție se află parchetele la care reclamanții își desfășoară activitatea.

Prin urmare, Înalta Curte, față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) N.C.P.C., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2015.