ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 128/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă în pretenții înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraș la data de 16 iunie 2014, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.802,91 lei, reprezentând contravaloare pompe pentru piscina și a dobânzii legale de la data 25 iulie 2012 până la introducerea cererii, în sumă de 660 lei, conform anexei, cu cheltuieli de judecată. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 969 și 970 C. civ.

vechi, (art. 1270 noul C. civ.) în vigoare la data semnării contractului dintre părți, arată că au putere de lege pentru părți dispozițiile convențiilor legal încheiate între acestea, astfel că, raportat la dispozițiile contractului de vânzare-cumpărare echipamente piscina și execuție lucrări de instalare nr. 4/2010, precum și a procesului verbal angajament de plata din data de 12 mai 2012, sunt clare obligațiile asumate de societatea pârâtă, precum și cazurile de acordare a garanției și încălcarea acestor obligații. Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Făgăraș motivând că, potrivit prevederilor art. 107 din noul C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța unde domiciliază sau își are sediul pârâtul". Prin Sentința civilă nr. 1973/2014, Judecătoria Făgăraș a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Oradea.

La data de 7 noiembrie 2014, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea. La termenul din 10 decembrie 2014, instanța invocat și a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva excepției invocate, instanța a reținut următoarele: Conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, competența teritorială a instanței de la domiciliul pârâtului constituind regula generală. Art. 113 alin. (1) C. proc. civ., prevede mai multe cazuri de competență teritorială alternativă, în speță prezentând relevanță situația de la pct. 3 - instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.

Conform prevederilor de mai sus, în speță, competența teritorială aparține deopotrivă mai multor instanțe, respectiv Judecătoriei Oradea în baza art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și Judecătoriei Făgăraș în baza art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., având în vedere că reclamanta a chemat pârâta în judecată pentru a-și îndeplini obligația de garanție ce-i revenea conform contractului încheiat între părți, contract ce avea ca obiect efectuarea unor lucrări - montare piscine - în localitatea Sercaia, în circumscripția Judecătoriei Făgăraș. Reclamantul, în baza art. 116 C. proc. civ., are posibilitatea de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente. Odată ce reclamantul alege una dintre aceste instanțe, în virtutea principiului disponibilității pe care i-l conferă art. 9 alin. (3) teza finală C. proc.

civ. - "partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege" - înlătură competența alternativă a celorlalte instanțe, în speță a Judecătoriei Oradea. După ce reclamantul și-a exprimat opțiunea, înlăturând competența altor instanțe, nu mai poate reveni asupra acesteia, invocând necompetența, iar competența teritorială a instanței alese de acesta devine exclusivă. Din acest motiv, după declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Oradea, instanța în favoarea căreia a fost declinată competența a apreciat că, fiind vorba despre o competență teritorială exclusivă a instanței inițial sesizate, adică a Judecătoriei Făgăraș, care nu mai putea fi înlăturată, excepția necompetenței teritoriale a devenit potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc.

civ., o excepție de ordine publică, astfel că poate fi invocată din oficiu de instanță. Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și ale art. 113 pct. 3, art. 116 și art. 9 pct. 3 teza finală C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Făgăraș. În temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., instanța, constatând conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Potrivit art. 133 alin. (2) C. proc.

civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces. Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Făgăraș și Judecătoria Oradea - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri definitive, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență. Obiectul cauzei este reprezentat de pretenții izvorâte din contractul încheiat de părți, reclamanta pretinzând plata unor produse livrate și montate dar neachitate de pârâtă.

Potrivit prevederilor art. 107 din noul C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța unde domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Pârâta a înțeles să invoce prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale conform dispozițiilor art. 130 alin. (3) noul C. proc. civ. Situația de față nu se subscrie ipotezei prevăzute de art. 113 pct. 3 din noul C. proc. civ., așa cum invocă reclamanta, întrucât în speță părțile nu au prevăzut în contract competența teritorială alternativă față de regula generală a competenței instanței de la domiciliul pârâtei. Ca atare, în lipsa incidenței unor dispoziții speciale contrare, competența teritorială a instanței se determină prin raportare la domiciliul pârâtei, prin urmare instanța competentă să judece prezenta cauză este Judecătoria Oradea, întrucât sediul pârâtei este în Oradea.

Față de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte, în considerarea prevederilor art. 130 alin. (3) din noul C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. Definitivă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 20 ianuarie 2015. Procesat de GGC - NN