ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 128/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă în pretenții

înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraș la data de 16 iunie 2014, reclamanta

SC S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. SRL, solicitând instanței ca

prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de

7.802,91 lei, reprezentând contravaloare pompe pentru piscina și a dobânzii

legale de la data 25 iulie 2012 până la introducerea cererii, în sumă de 660

lei, conform anexei, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta

a invocat dispozițiile art. 969 și 970 C. civ. vechi, (art. 1270 noul C. civ.)

în vigoare la data semnării contractului dintre părți, arată că au putere de

lege pentru părți dispozițiile convențiilor legal încheiate între acestea,

astfel că, raportat la dispozițiile contractului de vânzare-cumpărare

echipamente piscina și execuție lucrări de instalare nr. 4/2010, precum și a

procesului verbal angajament de plata din data de 12 mai 2012, sunt clare

obligațiile asumate de societatea pârâtă, precum și cazurile de acordare a

garanției și încălcarea acestor obligații.

Pârâta a depus la

dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a

Judecătoriei Făgăraș motivând că, potrivit prevederilor art. 107 din noul C.

proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța unde

domiciliază sau își are sediul pârâtul".

Prin Sentința civilă

nr. 1973/2014, Judecătoria Făgăraș a admis excepția necompetenței teritoriale

și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Oradea.

La data de 7

noiembrie 2014, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea.

La termenul din 10

decembrie 2014, instanța invocat și a pus în discuție excepția necompetenței

teritoriale a Judecătoriei Oradea.

Analizând actele și

lucrările dosarului din perspectiva excepției invocate, instanța a reținut

următoarele:

Conform art. 107

alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la

instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă

legea nu prevede altfel, competența teritorială a instanței de la domiciliul

pârâtului constituind regula generală.

Art. 113 alin. (1) C.

proc. civ., prevede mai multe cazuri de competență teritorială alternativă, în

speță prezentând relevanță situația de la pct. 3 - instanța locului prevăzut în

contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul

cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui

contract.

Conform prevederilor

de mai sus, în speță, competența teritorială aparține deopotrivă mai multor

instanțe, respectiv Judecătoriei Oradea în baza art. 107 alin. (1) C. proc.

civ. și Judecătoriei Făgăraș în baza art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.,

având în vedere că reclamanta a chemat pârâta în judecată pentru a-și îndeplini

obligația de garanție ce-i revenea conform contractului încheiat între părți,

contract ce avea ca obiect efectuarea unor lucrări - montare piscine - în

localitatea Sercaia, în circumscripția Judecătoriei Făgăraș.

Reclamantul, în baza

art. 116 C. proc. civ., are posibilitatea de a alege între mai multe instanțe

deopotrivă competente.

Odată ce reclamantul

alege una dintre aceste instanțe, în virtutea principiului disponibilității pe

care i-l conferă art. 9 alin. (3) teza finală C. proc. civ. - "partea

poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege" -

înlătură competența alternativă a celorlalte instanțe, în speță a Judecătoriei

Oradea. După ce reclamantul și-a exprimat opțiunea, înlăturând competența altor

instanțe, nu mai poate reveni asupra acesteia, invocând necompetența, iar

competența teritorială a instanței alese de acesta devine exclusivă.

Din acest motiv, după

declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Oradea, instanța în favoarea

căreia a fost declinată competența a apreciat că, fiind vorba despre o

competență teritorială exclusivă a instanței inițial sesizate, adică a

Judecătoriei Făgăraș, care nu mai putea fi înlăturată, excepția necompetenței

teritoriale a devenit potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., o

excepție de ordine publică, astfel că poate fi invocată din oficiu de instanță.

Având în vedere

considerentele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) și (3)

C. proc. civ. și ale art. 113 pct. 3, art. 116 și art. 9 pct. 3 teza finală C.

proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei

Oradea și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea

Judecătoriei Făgăraș.

În temeiul art. 133

pct. 2 C. proc. civ., instanța, constatând conflictul negativ de competență, în

temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei și a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte,

sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, analizând actele

și lucrările dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 133

alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau

mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același

proces.

Verificând dacă sunt

întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de

competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Făgăraș

și Judecătoria Oradea - s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri

definitive, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt

reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să

soluționeze cauza, prin urmare există conflict negativ de competență.

Obiectul cauzei este

reprezentat de pretenții izvorâte din contractul încheiat de părți, reclamanta

pretinzând plata unor produse livrate și montate dar neachitate de pârâtă.

Potrivit prevederilor

art. 107 din noul C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la

instanța unde domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede

altfel.

Pârâta a înțeles să

invoce prin întâmpinare excepția necompetenței teritoriale conform

dispozițiilor art. 130 alin. (3) noul C. proc. civ.

Situația de față nu

se subscrie ipotezei prevăzute de art. 113 pct. 3 din noul C. proc. civ., așa

cum invocă reclamanta, întrucât în speță părțile nu au prevăzut în contract

competența teritorială alternativă față de regula generală a competenței

instanței de la domiciliul pârâtei.

Ca atare, în lipsa

incidenței unor dispoziții speciale contrare, competența teritorială a

instanței se determină prin raportare la domiciliul pârâtei, prin urmare

instanța competentă să judece prezenta cauză este Judecătoria Oradea, întrucât

sediul pârâtei este în Oradea.

Față de dispozițiile

legale mai sus arătate, Înalta Curte, în considerarea prevederilor art. 130

alin. (3) din noul C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi, 20 ianuarie 2015.

Procesat

de GGC - NN