ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 496/2019

HOTĂRÂRE

04.12.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 496/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 24 noiembrie 2017, reclamanta Compania de Apă Oradea S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., pronunțarea unei hotărâri pe calea ordonanței de plată, prin care să se dispună obligarea debitoarei la plata către creditoare a sumei de 11.583,34 RON reprezentând cheltuieli de judecată, la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că debitoarea a formulat o contestație în anulare în Dosarul nr. x/2015 în care s-a pronunțat Decizia nr. 2880/CA din 16.12.2016 a Curții de Apel Oradea, pe cale de consecință fiind format un alt dosar - nr. x/2017 - R în care s-a pronunțat Decizia nr. 340/CA/2017 - R, în care Curtea de Apel Oradea a respins contestația în anulare.

Reclamanta a încheiat un act adițional la contractul de asistență juridică, onorariul fiind stabilit la suma de 2000 euro + TVA, la care se adaugă costurile cu deplasarea și cazarea reprezentantului societății de avocați.

La 23 ianuarie 2018, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea și a solicitat declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Prin Ordonanța nr. 4977/2018 din 21 septembrie 2018, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, având în vedere sediul pârâtei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la 12 octombrie 2018, sub același număr de dosar.

În ședința publică din 4 decembrie 2018, a fost invocată, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.

Prin Sentința civilă nr. 13458 din 4 decembrie 2018, Judecătoria Sector 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea; a constatat că a intervenit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei sentințe, s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă, între instanța domiciliului/sediului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul.

În această situație, toate aceste instanțe fiind deopotrivă competente să judece o astfel de cerere, dispozițiile art. 116 C. proc. civ., conferă reclamantului beneficiul alegerii instanței la care înțelege să introducă acțiunea, astfel că acea instanță va deveni competentă să soluționeze litigiul cu care a fost învestită.

Fiind vorba despre o acțiune personală ce nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispozițiile art. 117-121 C. proc. civ., ci dispozițiilor art. 107 și 113 C. proc. civ., norma de competență teritorială aplicabilă litigiului de față are caracter de ordine privată.

În cauză, fapta ilicită ce se impută pârâtei constă în promovarea unei acțiuni ce a fost respinsă, temeiul pretinderii cheltuielilor de judecată fiind chiar culpa procesuală a părții căzute în pretenții în Dosarul nr. x/2017 - R al Curții de Apel Oradea, în care instanța a respins contestația în anulare promovată de pârâtă.

Instanța a reținut că locul săvârșirii faptei este acela unde a avut loc judecata, respectiv în Oradea (dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea).

În consecință, competența teritorială de a soluționa cauza dedusă judecății este aparține Judecătoriei Oradea, ca instanță în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită, instanță pe care reclamanta corect a învestit-o cu soluționarea cauzei, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 7 februarie 2019.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Oradea și Judecătoria Sectorului 3 București - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte de Casație și Justiție va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Conform dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă, între instanța domiciliului/sediului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul.

Prin urmare, rezultă că acest text de lege instituie un caz de competență teritorială relativă (alternativă).

Or, competența teritorială relativă este una de ordine privată, conform dispozițiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la partea îndreptățită să invoce încălcarea competenței teritoriale relative, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Totodată, potrivit art. 246 alin. (2) C. proc. civ., "excepțiile relative sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme care ocrotesc cu precădere interesele părților", iar conform art. 247 alin. (2) din același act normativ, "excepțiile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes, cel mai târziu la primul termen de judecată după săvârșirea neregularității procedurale, în etapa cercetării procesului și înainte de a se pune concluzii în fond".

Din analiza coroborată a acestor texte de lege, rezultă că instanța de judecată nu poate invoca, din oficiu, necompetența de ordine privată.

Prin raportare la aceste dispoziții legale se constată că reclamanta a solicitat, pe calea ordonanței de plată, obligarea pârâtei la plata sumei de 11.583,34 RON reprezentând cheltuieli de judecată, la care se adaugă dobânda legală calculată până la data plății efective.

Fiind vorba de o acțiune prin care se tinde la valorificarea unui drept de creanță, reclamanta avea alegerea între a sesiza fie instanța de la domiciliul/sediul pârâtei, fie instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită ori instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că fapta ilicită ce se impută pârâtei constă în promovarea unei acțiuni ce a fost respinsă, temeiul solicitării cheltuielilor de judecată fiind chiar culpa procesuală a părții căzute în pretenții în Dosarul nr. x/2017 - R al Curții de Apel Oradea, în care instanța a respins contestația în anulare promovată de pârâtă.

Totodată, se constată că, deși reclamanta a sesizat Judecătoria Oradea, în a cărei circumscripție se află locul săvârșirii faptei, respectiv unde a avut loc judecata, această instanță a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, având în vedere sediul pârâtei.

La rândul său, Judecătoria Sectorului 3 București, apreciind că art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. instituie o competență teritorială alternativă și în raport de alegerea reclamantei a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza către Judecătoria Oradea.

Astfel, se reține că invocarea, din oficiu, de către Judecătoria Sectorului 3 București a excepției necompetenței sale teritoriale s-a făcut cu nerespectarea art. 247 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care această instanță și-a întemeiat hotărârea de declinare a competenței pe norma de ordine privată de la art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Prin urmare, neinvocarea de către reclamantă a excepției necompetenței teritoriale relative a instanței sesizate în urma declinării de competență a condus la acoperirea acestei neregularități procedurale de ordine privată, Judecătoria Sectorului 3 București rămânând astfel învestită cu judecarea cauzei.

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 129 alin. (3) și art. 247 alin. (2) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.