ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1821/2019

HOTĂRÂRE

17.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1821/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 08.01.2019 creditoarea S.C. A. S.A., cu sediul în Oradea, str. x, jud. Bihor, în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., cu sediul în localitatea Herina, jud. Bistrița-Năsăud, având C.U.I. x și y a solicitat instanței ca prin emiterea unei ordonanțe de plată să fie obligată debitoarea la plata sumei de 2.236.599,05 RON reprezentând contravaloarea salariilor angajaților creditoarei ce incumbă societății debitoare în baza Contractului de asociere în participațiune la profit cu legalizare de semnătură nr. 9/30.01.2017 de BNP C. și a Actului adițional cu legalizare semnătura nr. 168/A/08.06.2017 și a Actului adițional nr. x la Contract.; să fie obligată debitoarea la plata dobânzii legale aferente acestei sume de la data la care incumbă debitoarei obligația de plată și până la plata efectivă a sumelor datorate, cu cheltuieli de judecată.

La primul termen de judecată, creditoarea reclamantă și-a modificat cererea într-o acțiune pe dreptul comun.

Prin întâmpinarea depusă, debitoarea pârâtă B. S.R.L. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bihor, invocând prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și susținând că mențiunea din contractul de asociere în participațiune referitoare la Judecătoria Oradea nu produce efecte în prezentul litigiu, raportat la prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Tribunalul Bihor a admis excepția necompetenței teritoriale reținând că, raportat la sediul debitoarei pârâte și în lipsa dovezii vreunui dezmembrământ al pârâtei pe teritoriul jud. Bihor, respectiv în lipsa dovedirii ipotezei reglementate de art. 113 alin. (2) C. proc. civ., competența teritorială este reglementată în principiu de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ce atrage competența de soluționare către Tribunalul Bistrița Năsăud, motiv pentru care instanța a declinat competența în favoarea acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița Năsăud.

Tribunalul Bistrița Năsăud a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale de soluționare a prezentei cauze, având în vedere dispozițiile art. 126 C. proc. civ. și alegerea de competență din cadrul contractului încheiat între părți, pe care a admis-o reținând că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

În cadrul contractului de asociere în participațiune la profit încheiat între părți, ce stă la baza demersului judiciar al prezentului dosar, s-a stabilit că eventualele litigii să fie soluționate de Judecătoria Oradea dacă nu pot fi soluționate pe cale amiabilă.

Tribunalul a constatat că intenția părților a fost aceea ca toate litigiile generate de contract să fie soluționate de instanțele de la sediul reclamantei, respectiv în Oradea, județul Bihor, indiferent de instanța competentă material să soluționeze cauza, raportat la obiectul acesteia, care, în speță, este tribunalul.

Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, tribunalul, în temeiul art. 132 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea în favoarea Tribunalului Bihor, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și, conform art. 134 din C. proc. civ., a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și înaintat dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe Tribunalul Bihor și Tribunalul Bistrița-Năsăud s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată are ca obiect ordonanță de plată, modificată ulterior în acțiune de drept comun.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (…) "instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

În speță, Înalta Curte constată că, creditoarea a învestit Tribunalul Bihor cu o cerere pentru ordonanță de plată a sumei de 2236599,05 RON derivând din contractul de încheiat între părțile în litigiu la data de 30.01.2017.

Pe cale convențională, prin contractul de asociere în participațiune, părțile au stabilit o cauză atributivă de competență în sensul că eventualele litigii dintre părți vor fi soluționate de Judecătoria Oradea.

Potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ. "părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

În speța de față, competența teritorială nu este exclusivă, reclamantul creditor având alegerea între mai multe instanțe competente, potrivit art. 116 C. proc. civ., printre aceste instanțe fiind și Tribunalul Bihor, astfel că, în cauză se constată că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul competenței teritoriale alternative mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea uni contract.

Prin urmare, Tribunalul Bihor este instanța locului prevăzut în contract pentru executarea obligației, dar și instanța convenită de părți.

Concluzionând, se reține că în speță operează competența teritorială alternativă, instituită de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ. și că potrivit art. 116 din același cod, reclamantul are opțiunea între două sau mai multe instanțe deopotrivă competente.

Având în vedere alegerea inițial făcută de reclamant pentru Tribunalul Bihor, Înalta Curte reține că, o dată introdusă cererea la una dintre instanțele prevăzute de lege ca fiind competente, respectiva instanță rămâne legal învestită, neputându-și declina competența.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (4), raportat la 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.