ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1082/2018

HOTĂRÂRE

22.03.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1082/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 22 martie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea, la data de 20 septembrie 2017, sub nr. x/2017, contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj- Napoca- prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor a formulat, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. Oradea, contestație la executare împotriva somației mobiliare din data de 05.09.2017, a încheierii nr. 1 din 05.09.2017 emise în dosarul execuțional nr. x/2017 de către B.E.J. "B." și a încheierii nr. 4185/01.09.2017, prin care se încuviințează executarea silită, solicitând instanței: anularea încheierii nr. 4185/01.09.2017, prin care se încuviințează executarea silită, și a tuturor actelor de executare silită emise în dosarul execuțional nr. x/2017 mai sus- menționat, și, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, în temeiul art. 718 Noul C. proc. civ.

În ședința publică din data de 18 decembrie 2017, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale cu privire la soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 8477/2017, pronunțată la data de 18 decembrie 2017, în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Oradea, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. Oradea, în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Împotriva debitoarei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, a fost demarată procedura de executare silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6670/CA/2013, pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 11.12.2013 în dos. nr. x/2012.

Instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (1) și (3) din H.G. nr. 520/2013, au fost înființate direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică iar în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică, administrații județene/de sector ale finanțelor publice.

Prin urmare, instanța a reținut că Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor nu are personalitate juridică, iar debitoare în cauză este Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca.

Reținând, deopotrivă, prevederile art. 712 alin. (1) Noul C. proc. civ., și cum, potrivit art. 714 alin. (1) și 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, față de caracterul de ordine publică al normelor de competență enunțate și având în vedere că sediul debitoarei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca este în Cluj Napoca, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Oradea și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, în a cărei circumscripție se află sediul debitoarei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj- Napoca, sub nr. x/2017.

În ședința publică din 7 februarie 2018, a fost invocată, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Judecătoria Cluj- Napoca, secția Civilă, prin sentința civilă nr. 830/2018, pronunțată la data de 7 februarie 2018, în dosarul nr. x/2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Oradea, jud. Bihor; a constatat conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

În drept, potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) teza I-a C. proc. civ. "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." iar, conform prevederilor alin. (3) al aceluiași articol, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

În cauza de față instanța a reținut că, potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6670/CA/2013, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul civil nr. x/2012, calitatea de debitor aparține Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, instituție având sediul în Oradea, str. x, sentința civilă nr. 6670/CA/2013 fiind extrem de clară în această privință. Faptul că a fost indicată în titlul executoriu și structura superioară din care face parte instituția Administrației Județene a Finanțelor Publice Bihor, a apreciat instanța că nu semnifică că aceasta ar avea calitatea de parte, acțiunea fiind îndreptată, și admisă, în contradictoriu cu un singur debitor.

Mai mult, referitor la susținerea instanței învestite inițial, privitor la lipsa personalității juridice a Administrației Județene a Finanțelor Publice Bihor, instanța a reținut că problema personalității juridice a unei părți nu are nicio relevanță sub aspect procedural, inclusiv în ceea ce privește competentei instanței, eventual punându-se problema lipsei capacității de folosință a pârâtei. Totodată, instanța a reținut faptul că se confundă calitatea procesual- pasivă a unei persoane cu capacitatea de folosință a acesteia. Astfel, în cauză, problema competenței se pune în raport de sediul persoanei având calitate procesuală pasivă, respectiv persoana indicată în cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de reclamant, iar nu în raport de capacitatea acesteia, iar în situația în care s-ar aprecia că aceasta din urmă nu ar exista, soluția ar fi fost una de respingere a acțiunii.

În același timp, în raport de susținerea instanței privind lipsa capacității de folosință, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ. "pot sta în judecată, asociațiile, societățile sau alte entități fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii", această din urmă condiție fiind îndeplinită în mod indubitabil în speță conform prevederilor art. 13 alin. (9) din H.G. nr. 520/2013. De altfel, s-a apreciat că, atâta vreme cât în dosarul civil nr. x/2012, în care a fost pronunțată sentința definitivă care constituie titlu executoriu, nu a fost pusă în discuție lipsa capacității de folosință a Administrației Județene a Finanțelor Publice Bihor, această hotărâre se bucură de putere de lucru judecat, în accepțiunea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., acest aspect nemaiputând fi pus în discuție.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Judecătoria Oradea și Judecătoria Cluj- Napoca- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea contestației la executare, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei contestații în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială, privită sub aspectul ei funcțional, stabilește ierarhia pe linie verticală a diferitelor categorii de instanțe - judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție - care desfășoară activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competența materială determină, în funcție de obiectul, natura și valoarea litigiului, cauzele ce pot fi soluționate numai de anumite categorii de instanțe.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit art. 651 alin. (3) din același act normativ, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Întrucât părților nu li se permite să deroge de la dispozițiile art. 651 C. proc. civ. prin alegerea unei alte instanțe decât cea de executare, rezultă că aceste dispoziții legale instituie un caz de competență teritorială exclusivă.

Or, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., competența teritorială exclusivă este una de ordine publică.

Dat fiind că cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de către instanța de executare conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, și instanța de executare competentă teritorial să soluționeze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

Astfel, se reține că prin încheierea nr. 4185/2017 din 01 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Oradea a constatat că este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 931/2017 și, totodată, a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviințării executării silite în dosarul execuțional anterior menționat, Judecătoria Oradea a devenit instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că și cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată în prezenta cauză constituie, de asemenea, un incident procedural apărut în cursul executării silite, competența de soluționare a acestei cereri revine tot Judecătoriei Oradea, ca instanță de executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În plus, în aplicarea art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., din actele dosarului rezultă că debitorul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în reprezentarea A.F.P. Oradea are sediul în Oradea, județul Bihor.

Așa fiind, față de dispozițiile legale mai sus- arătate și în raport de obiectul cauzei- contestație la executare-, având în vedere faptul că instanța de executare este Judecătoria Oradea, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine acestei judecătorii și,

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Văzând și dispozițiile art. 135 Noul C. proc. civ.,