ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2110/2018

HOTĂRÂRE

22.05.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2110/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 22 mai 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 23 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea somației din 5 ianuarie 2018 și încheierii nr. 373 din 5 ianuarie 2018, emise de B.E.J. B. în dosarul execuțional nr. x/2017 și a încheierii nr. 6177/2017 din 12 decembrie 2017, pronunțată de Judecătoria Oradea, secția Civilă în dosarul nr. x/2017, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 711 C. proc. civ., art. 8 din Legea nr. 188/2000 și art. 7 din O.U.G. nr. 52/2017.

Prin sentința civilă nr. 1136/2018 din 27 februarie 2018, Judecătoria Oradea, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea acestei hotărâri, Judecătoria Oradea a evocat dispozițiile art. 651 alin. (1) și art. 652 C. proc. civ., reținând că debitoarea DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-NAPOCA are sediul în municipiul jud. Cluj, aflată în raza de competență a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Având în vedere că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. reglementează un caz de competență teritorială exclusivă de la care nu sunt permise derogări, cu excepția prevederilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ., care însă nu sunt incidente în cauză, Judecătoria Oradea, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3 raportat la art. 132 alin. (3) din același act normativ, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 9 martie 2018, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 2813/2018 din 17 aprilie 2018, Judecătoria Cluj-Napoca, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea; a constatat că a intervenit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut în esență că, prin încheierea civilă nr. 6177/2017 din 12 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Oradea a încuviințat executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 373/E/2017 al B.E.J. B..

Astfel, la 12 decembrie 2017, ca efect al încuviințării executării silite în dosarul execuțional anterior evocat, Judecătoria Oradea a devenit instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. în legătură cu procedura de executare silită în litigiu, fiind competentă să soluționeze contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit art. 651 alin. (3) din același act normativ.

În acest sens, Judecătoria Oradea a apreciat că este competentă teritorial să soluționeze cererea de suspendare provizorie a executării silite din dosarul de executare nr. 373/E/2017 al B.E.J. B., potrivit încheierii civile nr. 203 din 29 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 7 mai 2018.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Oradea - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar potrivit art. 651 alin. (3) din același act normativ, "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Întrucât părților nu li se permite să deroge de la dispozițiile art. 651 C. proc. civ. prin alegerea unei alte instanțe decât cea de executare, rezultă că aceste dispoziții legale instituie un caz de competență teritorială exclusivă.

Or, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., competența teritorială exclusivă este una de ordine publică.

Dat fiind că cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de către instanța de executare, conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că prin admiterea acestei cereri se determină, implicit, și instanța de executare competentă teritorial să soluționeze incidentele procedurale ce s-ar ivi în cursul executării silite.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă reține că, prin încheierea nr. 6177/2017 din 12 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Oradea a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 373/E/2017 al B.E.J. B. și, totodată, a admis această cerere.

Or, ca efect al încuviințării executării silite în dosarul execuțional anterior menționat, Judecătoria Oradea a devenit instanța de executare în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere că și contestația la executare constituie, de asemenea, un incident procedural apărut în cursul executării silite, competența de soluționare a acesteia revine tot Judecătoriei Oradea, ca instanță de executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.