ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2015
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 114/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 732/R din 27 martie 2013
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze
privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a
fost respins recursul declarat de recurentul-reclamant C.V. împotriva Sentinței
civile nr. 2075/F din 17 septembrie 2012, pronunțate de Tribunalul Ialomița,
secția Civilă în Dosarul nr. 3030/98/2012, în contradictoriu cu intimata-pârâtă
Casa Județeană de Pensii Ialomița, ca nefondat.
În motivarea soluției,
Curtea a reținut că reclamantului i-au fost recalculate drepturile de pensie în
temeiul O.U.G. nr. 4/2005, cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20
de ani, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, stabilit prin Sentința civilă
nr. 969 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
Potrivit art. II din
O.U.G. nr. 100/2008 "- Beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte
pentru fiecare an de spor, respectiv 0,04166 puncte pentru fiecare lună de
spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I
de muncă, precum și de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,02083
puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în
activitatea desfășurată în grupa II de muncă, următoarele categorii de
persoane: a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform
dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind
recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al
asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu
completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru
determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară
deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter
special".
Deși în textul
enunțat anterior se folosește expresia " act normativ cu caracter
special", sensul acestei reglementări a fost de a înlătura de la aplicarea
O.U.G. nr. 100/2008 pensionarii în cazul cărora la calcularea punctajului mediu
anual s-au utilizat stagii de cotizare speciale, derogatorii de la dreptul
comun, așa cum fost cazul reclamantului care a beneficiat de stagiul de
cotizare prevăzut pentru cei care au desfășurat activitate în grupa I și II de
muncă de legea 3/1977, lege care stabilea cu caracter general un stagiu de 30
de ani pentru bărbați.
Aceleași sunt
considerentele în ceea ce privește punctajul prevăzut de art. 169 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 263/2010 potrivit căruia: (1) Pensionarii sistemului
public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit
legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități
în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o
creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:
a) cu 50% pentru
perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de
muncă;
b) cu 25% pentru
perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a
de muncă."
Însă alin. (2) al aceluiași
text prevede că: " (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în
care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de
Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul
public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată
cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările
ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea
în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative
cu caracter special."
În speță, la
determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu O.U.G. nr. 4/2005 s-a
utilizat vechimea în muncă prevăzută de Legea nr. 3/1977 pentru munca realizată
în grupa I, stagiu mai mic decât cel prevăzut de același act normativ cu
caracter general, de 30 de ani, astfel că reclamantul nu este îndreptățit la
majorarea prevăzută de O.U.G. nr. 100/2008 și art. 169 din Legea nr. 263/2010.
Împotriva acestei
decizii a formulat cerere de revizuire C.V. invocând dispozițiile art. 322
alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.
În susținerea cererii
revizuentul arată că prin Decizia nr. 723/3/2013 a fost respins recursul ca
nefondat împotriva Sentinței nr. 2075/F/2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița
în Dosarul nr. 3030/98/2012 în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de
Pensii Ialomița.
Revizuentul consideră
soluția nelegală față de dispozițiile art. 14 al Convenției Europene a
Drepturilor Omului având în vedere că persoane lucrând în condiții identice au
primit sentințe favorabile pronunțate de către aceeași instanță. în acest sens
revizuentul exemplifică prin Decizia nr. 1732/R din 10 septembrie 2013 dată în
Dosar nr. 3394/98/2012 și Decizia nr. 710/R/2013 dată în Dosar nr.
3033/98/2012.
Cererea a fost
înregistrată la data de 17 februarie 2014.
Înalta Curte, în
temeiul art. 324 (1) C. proc. civ. raportat la art. 322 (7) C. proc. civ., a
luat în examinare cu prioritate tardivitatea exercițiului acestei căi
extraordinare de atac și a reținut:
Potrivit art. 322
alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța
de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de
recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile enumerate la pct. 1
- 9. În speță cererea a fost întemeiată pe pct. 7 care vizează situația când
există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade
diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași
calitate.
În conformitate cu
dispozițiile art. 324 (1) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună
și se socotește, în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanța
de recurs, de la data pronunțării ultimei hotărâri.
În raport de data
formulării cererii de revizuire, respectiv 17 februarie 2014 și aceea a
pronunțării deciziei, adică 27 martie 2013, rezultă că termenul de o lună
prevăzut de art. 324 C. proc. civ. este depășit, considerente pentru care
cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de revizuentul C.V. împotriva Deciziei nr. 732/R din 27
martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și
pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări
sociale, ca tardiv formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi, 20 ianuarie 2015.
Procesat
de GGC - NN