ÎCCJ, decizie (scj.ro #85329)

Act vamal prin care s-a stabilit obligația plății unei

taxe vamale, după ce, anterior, un alt act s-a anulat prin  act

jurisdicțional

Activitatea

vamală are drept de control conform art.61 din Legea nr.141/1997 pe o perioadă

de 5 ani de la depunerea declarației vamale, dar nu poate reveni asupra unor măsuri

dispuse printr-un act administrativ jurisdicțional anterior.

Secția

de contencios administrativ, decizia nr.754 din 25 februarie 2003

Reclamanta  Asociația Sportivă  „B.R.” a chemat în judecată pe

pârâtele Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Timișoara

pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea actului

constatator nr.46/1999, a deciziei nr.89/1999 și a deciziei nr.165/2000. S-a

susținut că în mod nelegal a fost anulată o decizie anterioară nr.71/1998,

reținându-se că pentru  autoturismul  introdus în țară cu titlu de

donație nu se datorează taxă vamală.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința  civilă nr.379/2000 a admis

acțiunea.           Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Direcția Vamală Interjudețeană

Timișoara în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor, susținându-se că în

temeiul art.61 din Legea nr.148/1997  autoritatea vamală are dreptul de

control  pe o perioadă de 5 ani de la depunerea declarației vamale, și că

autoturismul primit de  intimată a fost introdus în țară de un cetățean

străin, la o altă dată anterioară depunerii declarației vamale de  import,

fără a se solicita nici un fel de regim vamal, aflându-se în regim de admitere

temporară,  ceea ce înseamnă că nu putea face obiectul unei donații.

Recursul nu este fondat.

Intimata reclamantă  a introdus în  țară la 12 ianuarie 1998

autoturismul Renault 21 conform D.V.I. nr.25 din 12 ianuarie 1998, primit cu

titlu de donație de la cetățeanul străin  J.M.

Ulterior, la 1 septembrie 1998, în urma  controlului efectuat de Biroul

de  Control Financiar și Gestiune  Vamală din cadrul Direcției

Vamale Timișoara, a fost întocmit actul  constatator nr.247/1998 prin

care  s-a stabilit în sarcina intimatei obligația de a achita taxe vamale

în cuantum de 19.740.284 lei.

În urma contestației formulate împotriva acestui act administrativ, a fost

emisă decizia nr.71/1998 de  către directorul Direcției Regionale Vamale

Timișoara, prin care actul constatator nr.247/1998 a fost anulat  intimata

fiind exonerată de plata taxelor vamale. Contestația a fost admisă reținându-se

că intimata  cu statut de asociație non profit beneficiază de dispozițiile

art.5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr.26/1993 în sensul scutirii de la plata

taxelor vamale pentru bunurile primite din  străinătate cu titlu de

donație.

Cu toate că decizia nr.71/1998 nu a fost desființată și nici  atacată în

condițiile legale,  aceeași autoritate vamală, emite un nou act

constatator, nr.46 din 1 martie 1999 prin care stabilește din nou în sarcina

intimatei obligația achitării taxelor vamale.

Decizia nr.71/1998, prin care s-a stabilit că intimata nu datorează taxe

vamale, este un act administrativ cu caracter jurisdicțional care o dată intrat

în  circuitul civil nu mai poate fi reformat sau desființat decât în calea

de atac și termenul prevăzut de lege.

Autoritatea vamală are drept de control, conform art.61 din Legea nr.141/1997,

pe o perioadă de 5 ani de la depunerea declarației vamale, dar acest lucru nu

înseamnă că poate reveni, altfel decât în condițiile legii  asupra unor

măsuri dispuse printr-un act administrativ jurisdicțional, emis  tot de

ea.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a stabilit că recurenta pârâtă nu mai

putea încheia un nou act constatator cu privire la aceeași  operațiune

vamală care făcuse deja obiectul unei  contestații soluționată pe fond

prin decizia nr.71/1998.

În consecință, în raport de cele reținute recursul a fost respins ca nefondat.