ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3767/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea Politehnică București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea Instrucțiunii nr. 62 din 30 august 2012 emisă de directorul general al AMPOSDRU și suspendarea aplicării Instrucțiunii nr. 62/2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze. Prin Sentința civilă nr. 6968 din 6 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC E. SA.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Instrucțiunii nr. 62/2012. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că Instrucțiunea nr. 62/2012 a fost emisă tocmai pentru a răspunde exigențelor comunitare impuse în vederea asigurării utilizării eficiente a fondurilor nerambursabile, oportunitatea emiterii acesteia fiind evidentă, ca reprezentând una din reglementările necesare pentru reluarea efectuării plăților din alocarea UE pentru POSDRU în perioada 2007 - 2013. A mai constatat că obligațiile stabilite prin instrucțiunile criticate nu instituie o ingerință nelegală a pârâtei în modul de stabilire a programului de lucru de către fiecare angajator sau în modul în care este gestionată implementarea unui proiect.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării Instrucțiunii nr. 62/2012, instanța de fond a apreciat că în cauză nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat. Împotriva Sentinței civile nr. 6968 din 6 decembrie, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Universitatea Politehnică București, susținând că este netemeinică și nelegală, fără a depune, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate. Or, în conformitate cu prevederile art. 1, coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, și ale art. 3 din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus-menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost citată cu mențiunea timbrării corespunzătoare (dosarul de recurs), devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta Universitatea Politehnică București împotriva Sentinței civile nr. 6968 din 6 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL