ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3767/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

Universitatea Politehnică București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea de Management

pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, anularea

Instrucțiunii nr. 62 din 30 august 2012 emisă de directorul general al AMPOSDRU

și suspendarea aplicării Instrucțiunii nr. 62/2012 până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.

Prin Sentința civilă

nr. 6968 din 6 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamanta SC E. SA.

A respins, ca

neîntemeiată, cererea de suspendare a executării Instrucțiunii nr. 62/2012.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență, că Instrucțiunea nr. 62/2012 a

fost emisă tocmai pentru a răspunde exigențelor comunitare impuse în vederea

asigurării utilizării eficiente a fondurilor nerambursabile, oportunitatea

emiterii acesteia fiind evidentă, ca reprezentând una din reglementările

necesare pentru reluarea efectuării plăților din alocarea UE pentru POSDRU în

perioada 2007 - 2013.

A mai constatat că

obligațiile stabilite prin instrucțiunile criticate nu instituie o ingerință

nelegală a pârâtei în modul de stabilire a programului de lucru de către

fiecare angajator sau în modul în care este gestionată implementarea unui

proiect.

În ceea ce privește

cererea de suspendare a executării Instrucțiunii nr. 62/2012, instanța de fond

a apreciat că în cauză nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Împotriva Sentinței

civile nr. 6968 din 6 decembrie, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta

Universitatea Politehnică București, susținând că este netemeinică și nelegală,

fără a depune, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru și timbrul

judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 1, coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind

timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și

completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă

judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se,

potrivit art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Cum dovada timbrării

nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale

sus-menționate, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală nici

ulterior, deși a fost citată cu mențiunea timbrării corespunzătoare (dosarul de

recurs), devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de reclamanta Universitatea Politehnică București împotriva Sentinței

civile nr. 6968 din 6 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL