ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3713/2014

Asupra acțiunii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Instituția Prefectului Județului Cluj sub nr. 12393 din 25 februarie 2004, H.V. și H.G. au solicitat, în temeiul Legii nr. 290/2003, acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele deținute în proprietate de părinții acestora, defuncții H.A. și H.M., în Jud. Cernăuți, imobile de care antecesorii menționați au fost deposedați în mod abuziv ca urmare a refugiului din Bucovina de Nord în anul 1944: o casă de locuit din cărămidă și lemn, cu o suprafață de 110 mp; anexe gospodărești - grajd, șură, magazie pentru furaje, cotețe, teren agricol în suprafață de 3,10 ha. Prin Hotărârea nr. 56 din 20 martie 2008, Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a aprobat cererea înregistrată la Instituția Prefectului Județului Cluj în 25 februarie 2004 și a dispus acordarea despăgubirilor pentru H.V.

și H.G. pentru următoarele imobile: o casă de locuit din cărămidă și lemn, cu o suprafață de 110 mp; anexe gospodărești - grajd, șură, magazie pentru furaje, cotețe, teren agricol în suprafață de 3,10 ha. Prin aceeași hotărâre s-a reținut că valoarea totală a despăgubirilor stabilite în cadrul rapoartelor tehnice de evaluare este de 272.135,67 lei și se compune din valoarea construcțiilor și a terenului aferent: 245.520 lei și valoarea terenului agricol 3,10 ha: 26.615,67 lei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul H.V.

în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 136.067,83 lei și a penalităților de întârziere, până la data efectivă a plății, reprezentând despăgubiri acordate în temeiul Hotărârii nr. 56 din 20 martie 2008 de Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru imobilele deținute în proprietate de părinții lui H.V. și H.G., în Județul Cernăuți. În temeiul art. 131 alin. (1) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, verificându-și competența materială de soluționare a cauzei, apreciază că în raport de dispozițiile art. 97 din același act normativ, nu este competentă să soluționeze acțiunea formulată de reclamant.

Din cuprinsul acțiunii formulată de reclamant rezultă că acțiunea vizează acordarea unor penalități/despăgubiri, urmare a faptului că nu au fost plătite despăgubirile acordate în temeiul Legii nr. 290/2003, conform Hotărârii nr. 56 din 20 martie 2008 a Comisiei Județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2009.

Dispozițiile art. 10 alin. (2) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 290/2003 prevăd următoarele: Art. 10 alin. (2): "Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1)". Art. 11 alin. (1): "Plata despăgubirilor se dispune de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003". De asemenea, în cuprinsul Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, astfel cum au fost modificate prin H.G.

nr. 57/2008, dispozițiile referitoare la punerea în aplicarea art. 11 prevăd procedura de plată a despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 290/2003. Potrivit acestor prevederi legale menționate rezultă că plata despăgubirilor bănești solicitate în baza Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, se face prin Direcția economică din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Conform art. 17 alin. (1) și (6) din Normele metodologice menționate, rezultă că actele administrative care implică competența A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, sunt de competența secției de contencios administrativ a Tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Este evident că solicitările din cauza de față sunt legate, derivate din Legea nr. 290/2003. Prin urmare, în cauza de față trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant. Fiind vorba de un litigiu derivat din Legea nr. 290/2003, sunt incidente dispozițiile legale speciale, imperative, care stabilesc competența materială a instanței de judecată, respectiv secția contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul. Astfel fiind, nu sunt incidente speței normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. În consecință, potrivit art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) și (3) din Noul C. proc.

civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu. Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL