ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3713/2014

Asupra acțiunii de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Instituția

Prefectului Județului Cluj sub nr. 12393 din 25 februarie 2004, H.V. și H.G. au

solicitat, în temeiul Legii nr. 290/2003, acordarea măsurilor reparatorii

pentru imobilele deținute în proprietate de părinții acestora, defuncții H.A.

și H.M., în Jud. Cernăuți, imobile de care antecesorii menționați au fost

deposedați în mod abuziv ca urmare a refugiului din Bucovina de Nord în anul

1944: o casă de locuit din cărămidă și lemn, cu o suprafață de 110 mp; anexe

gospodărești - grajd, șură, magazie pentru furaje, cotețe, teren agricol în

suprafață de 3,10 ha.

Prin Hotărârea nr. 56

din 20 martie 2008, Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003

a aprobat cererea înregistrată la Instituția Prefectului Județului Cluj în 25

februarie 2004 și a dispus acordarea despăgubirilor pentru H.V. și H.G. pentru

următoarele imobile: o casă de locuit din cărămidă și lemn, cu o suprafață de

110 mp; anexe gospodărești - grajd, șură, magazie pentru furaje, cotețe, teren

agricol în suprafață de 3,10 ha.

Prin aceeași hotărâre

s-a reținut că valoarea totală a despăgubirilor stabilite în cadrul rapoartelor

tehnice de evaluare este de 272.135,67 lei și se compune din valoarea

construcțiilor și a terenului aferent: 245.520 lei și valoarea terenului

agricol 3,10 ha: 26.615,67 lei.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul H.V. în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul României a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de

136.067,83 lei și a penalităților de întârziere, până la data efectivă a

plății, reprezentând despăgubiri acordate în temeiul Hotărârii nr. 56 din 20

martie 2008 de Comisia Județeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003,

pentru imobilele deținute în proprietate de părinții lui H.V. și H.G., în

Județul Cernăuți.

În temeiul art. 131

alin. (1) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, verificându-și competența materială de

soluționare a cauzei, apreciază că în raport de dispozițiile art. 97 din

același act normativ, nu este competentă să soluționeze acțiunea formulată de

reclamant.

Din cuprinsul

acțiunii formulată de reclamant rezultă că acțiunea vizează acordarea unor

penalități/despăgubiri, urmare a faptului că nu au fost plătite despăgubirile

acordate în temeiul Legii nr. 290/2003, conform Hotărârii nr. 56 din 20 martie

2008 a Comisiei Județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2009.

Dispozițiile art. 10

alin. (2) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 290/2003 prevăd următoarele:

Art. 10 alin. (2):

"Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în

termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a

municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4)

sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2

ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art.

11 alin. (1)".

Art. 11 alin. (1):

"Plata despăgubirilor se dispune de către Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.

290/2003".

De asemenea, în

cuprinsul Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, astfel cum

au fost modificate prin H.G. nr. 57/2008, dispozițiile referitoare la punerea

în aplicarea art. 11 prevăd procedura de plată a despăgubirilor solicitate în

baza Legii nr. 290/2003.

Potrivit acestor

prevederi legale menționate rezultă că plata despăgubirilor bănești solicitate

în baza Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, se face

prin Direcția economică din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților.

Conform art. 17 alin.

(1) și (6) din Normele metodologice menționate, rezultă că actele

administrative care implică competența A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003, sunt de competența secției de contencios administrativ a

Tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Este evident că

solicitările din cauza de față sunt legate, derivate din Legea nr. 290/2003.

Prin urmare, în cauza

de față trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant. Fiind

vorba de un litigiu derivat din Legea nr. 290/2003, sunt incidente dispozițiile

legale speciale, imperative, care stabilesc competența materială a instanței de

judecată, respectiv secția contencios administrativ a tribunalului în raza

căruia domiciliază solicitantul.

Astfel fiind, nu sunt

incidente speței normele de drept comun în materia competenței instanței de

contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată

și completată.

În consecință,

potrivit art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) și (3) din Noul C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și

va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj,

secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu.

Declină competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios

administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL