Decizia nr. 3258/2014 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 67/2013 a Curții de Apel Bacău

Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Bacău, prin Președintele Consiliului Județean, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, Direcția Generală AM POS Mediu, anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 2 octombrie 2012 și a deciziei din 14 noiembrie 2012.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 67 din 2 aprilie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Județul Bacău. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că echipa de control din cadrul Direcției Generale AM POS Mediu a verificat legalitatea atribuirii, în cadrul proiectului „Management integrat al deșeurilor solide în județul Bacău”, implementat de Consiliul Județean Bacău, a contractului de furnizare din 28 martie 2012 „Furnizare de echipamente de pre-colectare a deșeurilor în județul Bacău”, fiind emisă nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 2 octombrie 2012, prin care s-a concluzionat că autoritatea contractantă nu a publicat subfactorii de evaluare și punctajul aferent în baza cărora se realizează evaluarea ofertelor în procedura de licitație restrânsă. S-a constatat că în etapa a II-a a procedurii de licitație restrânsă, Consiliul Județean Bacău a solicitat prezentarea de mostre pentru produsele ofertate, deși în documentația de atribuire nu s-a înscris acest aspect, iar prin clarificări, în etapa a II-a, a introdus o serie de specificații care au avut ca efect producerea unor obstacole de natură a restrânge concurența între operatorii economici. Autoritatea pârâtă a aplicat, în consecință, o corecție financiară de 5% din valoarea fără T.V.A. a contractului de furnizare din 28 martie 2012, în conformitate cu prevederile pct. 5 din Anexa 1 din Ghidul pentru stabilirea corecțiilor financiare aplicabile cheltuielilor cofinanțate prin fonduri structurale sau de coeziune și cu prevederile pct. 1.5 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, pentru nepublicarea tuturor factorilor de evaluare și cerințelor de calificare și selecție în documentația de atribuire și anunțul de participare. Instanța de fond a mai reținut că nota de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare din 2 octombrie 2012, aprobată de Directorul General al Direcției Generale AM POS Mediu, a fost comunicată autorității contractante Consiliul Județean Bacău, care a formulat contestație, respinsă prin decizia din 14 noiembrie 2012. Instanța de fond a apreciat că în mod corect Direcția Generală AM POS Mediu a aplicat corecția de 5%, reprezentând 1.191.418,25 RON, în condițiile în care reclamantul nu a stabilit și inserat în fișa de date a achiziției și în anunțul de participare subfactorii de evaluare, încălcând, astfel, dispozițiile art. 35 și art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006, ale art. 4 din H.G. nr. 875/2011 și O.U.G. 66/2011.

Motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant Împotriva sentinței civile nr. 67 din 2 aprilie 2013 în termen legal a formulat recurs reclamantul Județul Bacău prin Președintele Consiliului Județean, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Invocând ca temei de drept al căii de atac promovate prevederile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. ca și pe cele ale art. 304 1 C. proc. civ. și în contextul reluării situației de fapt generatoare a prezentului litigiu, recurentul Județul Bacău a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Recurentul a arătat că în mod nelegal prima instanță a reținut că nu a făcut nicio dovadă clară și fără echivoc a respectării prevederilor legale în materie, câtă vreme evaluarea ofertelor s-a efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificări și completări, aplicându-se tratamentul egal și nediscriminatoriu operatorilor, subfactorii de evaluare regăsindu-se în documentația de atribuire respectiv în caietul de sarcini, documentație ce a fost postată în SEAP.

Apărările intimatului Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice Intimatul Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a formulat întâmpinare în cauză, invocând incidența prevederilor art. 4 alin. (3) din O.G. nr. 15/2013, pentru contractul de finanțare din 11 aprilie 2011, în sensul că, potrivit actului normativ indicat, corecția financiară stabilită prin nota de constatare din 2 octombrie 2012 este suportată de la bugetul de stat, nemaifiind plătită de beneficiarul Consiliul Județean Bacău. Față de cele învederate, și cu referire la Ordinul ministrului mediului și schimbărilor climatice nr. 2112/2013, admis în executarea O.G. nr. 15/2013, autoritatea intimată a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului solicitând admiterea acesteia și respingerea cererii de anulare a notei de constatare din 2 octombrie 2012 deoarece corecția aplicată a fost suportată de la bugetul de stat.

Soluția și considerentele instanței de control judiciar 5.1. Înalta Curte, analizând cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ. excepția lipsei de interes a recurentului-reclamant în promovarea recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, o va respinge ca nefondată pe considerentul că adoptarea O.G. nr. 15/2013, indicată ca temei al excepției, a intervenit ulterior introducerii acțiunii și pronunțării hotărârii atacate, aspectele invocate de intimat ținând în mod evident de executarea ulterioară a notei de constatare supusă examinării instanței de contencios administrativ. 5.2. Analizând hotărârea atacată raportat la motivele de recurs formulate, față de prevederile legale aplicabile, și prin prisma probatoriului administrat, Înalta Curte reține că nu sunt fondate criticile recurentului-reclamant, circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în considerarea celor în continuare arătate. Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 2 octombrie 2012 emisă de Ministerul Mediului și Pădurilor, Direcția Generală AM POS Mediu ca și a deciziei din 14 noiembrie 2012 de respingere a contestației formulate împotriva notei de constatare. Instanța de fond, analizând probatoriul administrat în cauză raportat și la prevederile O.U.G. nr. 34/2006, ale O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011 a respins ca nefondată acțiunea recurentei-reclamante, reținând în esență, după cum rezultă de altfel și din expunerea rezumativă de mai sus, că echipa de control a stabilit în mod corect că autoritatea contractantă a încălcat art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006 deoarece a menționat numai factorii de evaluare, iar în ceea ce privește subfactorii, a menționat doar că punctajele aferente acestora vor fi acordate în funcție de punctele tari ale ofertei, raportat la obiectivele caietului de sarcini. Prin motivele de recurs, succint formulate de altfel, recurentul-reclamant a reluat susținerile și argumentele cuprinse în acțiunea de chemare în judecată. Înalta Curte, împărtășind analiza și argumentația instanței de fond, constată că nu sunt fondate criticile recurentei față de prevederile art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cu care: „(1) În cazul aplicării criteriului «oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic», oferta stabilită ca fiind câștigătoare este oferta care întrunește punctajul cel mai mare rezultat din aplicarea unui sistem de factori de evaluare pentru care se stabilesc ponderi relative. În cazul în care, din motive obiective, pe care autoritatea contractantă le poate justifica temeinic, este imposibilă stabilirea exactă a ponderilor relative pentru fiecare factor de evaluare, autoritatea contractantă are obligația de a indica în anunțul de participare și în documentația de atribuire cel puțin ordinea descrescătoare a importanței factorilor de evaluare care urmează să fie utilizați. (2) Factorii de evaluare a ofertei, prevăzuți la alin. (1), pot fi, alături de preț: caracteristici privind nivelul calitativ, tehnic sau funcțional, caracteristici de mediu, costuri de funcționare, raportul cost/eficiență, servicii post-vânzare și asistență tehnică, termen de livrare sau de execuție, alte elemente considerate semnificative pentru evaluarea ofertelor. (3) Autoritatea contractantă are obligația de a preciza, în mod clar, în invitația/anunțul de participare, precum și în documentația de atribuire, factorii de evaluare a ofertei cu ponderile relative ale acestora. (4) Autoritatea contractantă are obligația de a preciza în documentația de atribuire algoritmul de calcul sau metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice și financiare prezentate de ofertanți. (5) Orice modificare și/sau completare a factorilor de evaluare precizați conform alin. (3) conduce la anularea procedurii de atribuire.”. Raportat la prevederile legale arătate relevanță prezintă împrejurarea că reclamantul-reclamant nu a adus la cunoștința ofertanților elementele esențiale pe baza cărora aceștia își puteau elabora ofertele, mai cu seamă că nici în urma solicitărilor de clarificări nu a detaliat modul în care se va acorda punctajul pentru propunerea tehnică, pentru fiecare produs în parte și nici nu a definit noțiunea „puncte tari” în raport cu care urmau a fi ierarhizați ofertanții. Așa fiind, contrar celor afirmate de recurent, prin neprecizarea subfactorilor de evaluare, a ponderii acestora și a algoritmului de calcul aferent, s-a realizat atât o discriminare a potențialilor ofertanți care nu au avut posibilitatea efectivă de a cunoaște toate elementele în raport cu care puteau elabora oferta, cât și a operatorilor economici participanți în procedura de atribuire, ceea ce echivalează, din perspectivă juridică, cu încălcarea principiului tratamentului egal și nediscriminarea operatorilor economici prevăzut de art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006. Prin urmare, față de considerentele înfățișate, reținându-se legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul de față.