ÎCCJ, decizie (scj.ro #85587)

Omor. Cruzimi. Condiții

ca fapta să fie considerată ca săvârșită prin cruzimi

Omorul

este săvrârșit prin cruzimi numai atunci când uciderea s-a comis prin

schingiuiri de natură a produce victimei suferințe mari având ca rezultat

moartea victimei în chinuri.

Lovirea cu

pumnii și cu  picioarele și apoi cu o bucată de lemn, timp de 15 minute,

cu urmarea decesului victimei prin șoc traumatic și hemoragic survenit în

condițiile unui politraumatism cu intense hematoame tisulare, în cadrul unei

agresiuni între concubini începută cu intenția de a aplica o corecție victimei

și urmată apoi de lovituri dure ce nu pot fi, însă, considerate acte de

schingiuire, constituie infracțiunea de omor prevăzută în art.174, iar nu în

art.176 lit.a C.pen.

Completul de 9 judecători, decizia nr.100

din 7 octombrie 2002

Prin sentința penală nr.183 din 22 august 2000 a Tribunalului Teleorman,

inculpatul M.G. a fost condamnat pentru  săvârșirea infracțiunii de omor

deosebit de grav prevăzută în art.174 raportat la art.176 lit.a

C.pen      Instanța a reținut că, în seara zilei de 27

ianuarie 2000, înapoindu-se în stare de ebrietate la domiciliu unde a găsit pe

concubina sa  V.G. în aceeași stare, inculpatul i-a reproșat acesteia că a

consumat băuturi alcoolice, întrebând-o de unde a avut bani pentru a  le

procura.

Văzând că aceasta nu recunoaște că a băut, inculpatul a lovit-o cu pumnul peste

față, iar aceasta, ripostând, l-a îmbrâncit.

Dezechilibrându-se, inculpatul a căzut, după care, ridicându-se, iritat, a

început să  lovească  victima cu pumnii și cu picioarele; apoi, luând

o bucată de lemn, a lovit-o în continuare, timp de aproximativ 15 minute, peste

diferite zone ale corpului.

În urma agresiunii victima a decedat, moartea datorându-se  șocului

traumatic și hemoragic survenit în evoluția politraumatismului cu hematoame

tisulare  produse prin loviturile intense și repetate ce i-au fost aplicate.

Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia nr.92/A din 18

februarie 2001 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Curtea Supremă de Justiție,  Secția penală, prin decizia nr.2578 din 22

mai 2001, a admis recursul declarat de inculpat, a dispus schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de omor prevăzută în art.174 C.pen. și l-a condamnat

pentru această infracțiune

Împotriva ultimei decizii s-a declarat recurs în anulare, susținându-se

că schimbarea încadrării juridice  de către instanța de recurs este

greșită.

Recursul în anulare nu este fondat.

Este adevărat că din probele administrate rezultă că inculpatul a aplicat

victimei, timp de 10-15 minute, numeroase lovituri cu pumnii, picioarele și cu

o bucată de lemn, peste tot corpul, provocându-i leziuni grave, în urma cărora

aceasta a decedat.

Omorul nu poate fi considerat însă că a fost săvârșit prin cruzimi, în sensul

prevederilor art.176 lit.a C.pen., decât dacă actele de ucidere au constat în

schingiuri de natură a produce victimei suferințe mari, având ca rezultat morea

în chinuri.

În speță, însă, s-a reținut în mod corect că, pe fondul unor relații tensionate

preexistente între inculpat și victimă, ambii aflați în stare de ebrietate, s-a

ivit un conflict în timpul căruia inculpatul, iritat că la lovitura sa cu

pumnul victima a ripostat, a început să o lovească cu pumnii și cu

picioarele.

Dezlănțuirea în acest mod a agresivității inculpatului, chiar dacă a fost

urmată și de lovirea intensă a victimei cu o bucată de lemn, nu poate fi

considerată ca o manifestare de cruzime, mai ales că, în faza inițială, actele

de violență au avut vădita amprentă a intenției de a-i aplica o corecție, ce a

fost depășită numai ulterior, pe măsura autoincitării sale în condițiile unei

stări produse de consumul de alcool, pe un fond psihic predispus la comportări

violente.

De aceea, se impune a se reține că prin modul în care a procedat, inculpatul a

depășit scopul inițial, acela  de a aplica victimei o corecție și, prin

actele sale violente, de incontestabilă intensitate, apte a cauza moartea prin

repetarea lor, a ucis cu intenție pe concubina sa, fără însă ca aceste acte să

poată fi considerate cruzimi în sensul prevederilor art.176 lit.a C.pen.

Încadrarea juridică dată faptei de către instanța de recurs fiind corectă,

recursul în anulare a fost respins.