ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 968/2015

Asupra cererii de revizuire

de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul

Judecătoriei Șimleul Silvaniei sub nr. 597/30/2009 la 17 aprilie 2009,

reclamanții R.V.I., O.E., C.H.V.V., M.T., D.L. și S.E. au chemat în judecată pe

pârâta SC R. SRL Cluj-Napoca, solicitând instanței ca, prin sentința pe care o

va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să le lase reclamanților în deplină

proprietate, terenul cu pomi fructiferi în suprafață de 41.600 mp situat în

extravilanul orașului Șimleu Silvaniei, înscris în CF, număr cadastral x;

obligarea pârâtei la contravaloarea beneficiului nerealizat din cultivarea

acestui teren în ultimii 3 ani, în sumă de 500.000 lei, cu dobânzile legale de

la data introducerii acțiunii până la achitare și cu actualizarea acestei sume,

în raport de rata inflației la data achitării; obligarea pârâtei să le lase calea

de acces liberă pentru utilaje agricole de la drumul public pe poarta nr. 2 a

fermei administrate de pârâtă și până la terenul în litigiu, iar, în caz

contrar, să le plătească daune-interese, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.

1047 din 4 noiembrie 2009 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, s-a admis excepția

necompetenței materiale a instanței și s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sălaj, reținându-se, în esență,

că valoarea obiectului litigiului depășește 500.000 lei și, ca atare,

competența materială revine tribunalului în primă instanță, conform art. 2 pct.

b C. proc. civ. (valoarea totală fiind de 520.800 lei).

După înregistrarea

dosarului, pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. 3753/84/2009, prin sentința

civilă nr. 7332 din 29 decembrie 2011, s-a admis acțiunea civilă precizată, și

în consecință, a fost obligată pârâta SC R. SRL să lase reclamanților, în

deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 41.600 mp teren

extravilan înscris în CF Șimleu Silvaniei, număr cadastral x.

A fost obligată

pârâta la plata sumei de 23.884 lei, reprezentând beneficiu nerealizat în

perioada 2007-2009, actualizată cu rata inflației și cu dobândă legală aferentă

de la data introducerii acțiunii 17 aprilie  2009 și până la plata efectivă a

sumei.

S-a respins acțiunea

reclamanților privind obligarea pârâtei să lase cale de acces liberă, la drumul

public pe poarta nr. 1.

A fost obligată

pârâta să le plătească reclamanților, cheltuieli de judecată, în cuantum de

8.277 lei.

Dosarul fiind pe

rolul Tribunalului Sălaj, prin precizarea acțiunii (fila 212 dosar),

reclamanții au arătat că referitor la obligarea pârâtei de a le lăsa acestora,

calea de acces liberă pentru pietoni și utilaje agricole, aceasta vizează accesul

de la drumul public dintre Șimleul Silvaniei și Nusfălau pe poarta nr. 1 a

fermei administrată de pârâtă și până la terenul în litigiul.

După parcurgerea unui

prim ciclu procesual, rejudecând cauza, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin

Decizia nr. 60/ A din 22 ianuarie 2014, a admis, în parte, apelul declarat de

pârâta SC R. SRL împotriva Sentinței civile nr. 7332 din 29 decembrie 2011 a Tribunalului Sălaj, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins capătul de cerere

al reclamanților, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 23.884

lei, beneficiu nerealizat în anii 2007-2009, actualizată cu rata inflației și

cu dobânda legală aferentă de la data introducerii acțiunii 17 aprilie 2009 și

până la plata efectivă a sumei.

Au fost menținute

dispozițiile sentinței cu privire la admiterea capătului de cerere din acțiunea

reclamanților, având ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 41.600 mp

înscris în CF Șimleul Silvaniei și în ceea ce privește respingerea capătului de

cerere, având ca obiect obligarea pârâtei să lase cale de acces liberă

reclamanților pe poarta nr. 1.

A fost înlăturată din

sentință, dispoziția privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 8.277 lei, în favoarea reclamanților.

Au fost compensate în

totalitate cheltuielile de judecată făcute de pârâți în primă instanță.

A fost respins apelul

declarat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe.

S-a dispus obligarea

reclamanților la plata către pârâtă, a cheltuielilor de judecată parțiale în

apel, în sumă de 3.377,02 lei.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 2165 din 16 septembrie

2014, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C.H.V.V., D.L.,

O.E., R.V.I. și S.O. împotriva Deciziei nr. 60/ A din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

La data de 6

februarie 2015, R.V.I., în nume personal și ca mandatar al revizuenților C.H.V.V.,

D.L., O.E. și S.O. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 2165 din 16

septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

În motivarea cererii

de revizuire a fost făcut un istoric al fazelor procesuale parcurse și au fost formulate

critici privind modul în care a fost soluționată acțiunea dedusă judecății.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, la termenul din 1 aprilie 2015, a pus în

discuție, din oficiu, admisibilitatea cererii de revizuire în raport de art. 322

alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de revizuire

este inadmisibilă, pentru considerentele care succed.

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Această

dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei

cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se

fundamentează.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri

dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum

și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul,

pentru motivele prevăzute la punctele 1-10 ale articolului de lege menționat.

Pentru a se putea

solicita revizuirea unei hotărâri pronunțată de o instanță de recurs,

legiuitorul a impus condiția ca aceasta instanță să fi evocat fondul, ceea ce

implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută

în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la

împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând

să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Nu pot forma

obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanțelor de

recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus

casarea cu trimitere și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a

soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.

Astfel,

nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la

hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322

C. proc. civ., deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul legalității

căii de atac, conform căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă

este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.

Legiuitorul

a deschis calea de atac a revizuirii, în principal, împotriva hotărârilor

judecătorești prin care s-a rezolvat fondul cauzei, nefiind susceptibile de

revizuire acele hotărâri care nu întrunesc această cerință.

Înalta Curte constată

că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru însăși

admisibilitatea cererii de revizuire.

Prin

hotărârea atacată cu revizuirea, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul

declarat

de

reclamanții C.H.V.V., D.L., O.E., R.V.I. și S.O. împotriva Deciziei nr. 60/ A

din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Așa fiind, hotărârea

pronunțată instanța de recurs - atacată cu revizuirea - nu îndeplinește cerința

impusă de prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prin această

hotărâre nu s-a soluționat fondul cauzei ci a fost menținută soluția pronunțată

de instanța de apel.

Având în

vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea a cărei

revizuire se cere nu este susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar pe

calea revizuirii, nefiind o hotărâre pronunțată de instanța de recurs, prin

care să fi fost evocat fondul, astfel că va respinge

cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de revizuenții C.H.V.V., D.L., O.E., R.V.I.

și S.O. împotriva Deciziei civile nr. 2165 din 16 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 3753/84/2009*.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 01 aprilie 2015.