ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 968/2015

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Șimleul Silvaniei sub nr. 597/30/2009 la 17 aprilie 2009, reclamanții R.V.I., O.E., C.H.V.V., M.T., D.L. și S.E.

au chemat în judecată pe pârâta SC R. SRL Cluj-Napoca, solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei să le lase reclamanților în deplină proprietate, terenul cu pomi fructiferi în suprafață de 41.600 mp situat în extravilanul orașului Șimleu Silvaniei, înscris în CF, număr cadastral x; obligarea pârâtei la contravaloarea beneficiului nerealizat din cultivarea acestui teren în ultimii 3 ani, în sumă de 500.000 lei, cu dobânzile legale de la data introducerii acțiunii până la achitare și cu actualizarea acestei sume, în raport de rata inflației la data achitării; obligarea pârâtei să le lase calea de acces liberă pentru utilaje agricole de la drumul public pe poarta nr. 2 a fermei administrate de pârâtă și până la terenul în litigiu, iar, în caz contrar, să le plătească daune-interese, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1047 din 4 noiembrie 2009 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Sălaj, reținându-se, în esență, că valoarea obiectului litigiului depășește 500.000 lei și, ca atare, competența materială revine tribunalului în primă instanță, conform art. 2 pct. b C. proc. civ. (valoarea totală fiind de 520.800 lei).

După înregistrarea dosarului, pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. 3753/84/2009, prin sentința civilă nr. 7332 din 29 decembrie 2011, s-a admis acțiunea civilă precizată, și în consecință, a fost obligată pârâta SC R. SRL să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 41.600 mp teren extravilan înscris în CF Șimleu Silvaniei, număr cadastral x. A fost obligată pârâta la plata sumei de 23.884 lei, reprezentând beneficiu nerealizat în perioada 2007-2009, actualizată cu rata inflației și cu dobândă legală aferentă de la data introducerii acțiunii 17 aprilie 2009 și până la plata efectivă a sumei. S-a respins acțiunea reclamanților privind obligarea pârâtei să lase cale de acces liberă, la drumul public pe poarta nr. 1. A fost obligată pârâta să le plătească reclamanților, cheltuieli de judecată, în cuantum de 8.277 lei.

Dosarul fiind pe rolul Tribunalului Sălaj, prin precizarea acțiunii (fila 212 dosar), reclamanții au arătat că referitor la obligarea pârâtei de a le lăsa acestora, calea de acces liberă pentru pietoni și utilaje agricole, aceasta vizează accesul de la drumul public dintre Șimleul Silvaniei și Nusfălau pe poarta nr. 1 a fermei administrată de pârâtă și până la terenul în litigiul.

După parcurgerea unui prim ciclu procesual, rejudecând cauza, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia nr. 60/ A din 22 ianuarie 2014, a admis, în parte, apelul declarat de pârâta SC R. SRL împotriva Sentinței civile nr. 7332 din 29 decembrie 2011 a Tribunalului Sălaj, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins capătul de cerere al reclamanților, având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 23.884 lei, beneficiu nerealizat în anii 2007-2009, actualizată cu rata inflației și cu dobânda legală aferentă de la data introducerii acțiunii 17 aprilie 2009 și până la plata efectivă a sumei.

Au fost menținute dispozițiile sentinței cu privire la admiterea capătului de cerere din acțiunea reclamanților, având ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 41.600 mp înscris în CF Șimleul Silvaniei și în ceea ce privește respingerea capătului de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei să lase cale de acces liberă reclamanților pe poarta nr. 1. A fost înlăturată din sentință, dispoziția privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.277 lei, în favoarea reclamanților. Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată făcute de pârâți în primă instanță. A fost respins apelul declarat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe. S-a dispus obligarea reclamanților la plata către pârâtă, a cheltuielilor de judecată parțiale în apel, în sumă de 3.377,02 lei.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 2165 din 16 septembrie 2014, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C.H.V.V., D.L., O.E., R.V.I. și S.O. împotriva Deciziei nr. 60/ A din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. La data de 6 februarie 2015, R.V.I., în nume personal și ca mandatar al revizuenților C.H.V.V., D.L., O.E. și S.O. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 2165 din 16 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. În motivarea cererii de revizuire a fost făcut un istoric al fazelor procesuale parcurse și au fost formulate critici privind modul în care a fost soluționată acțiunea dedusă judecății.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la termenul din 1 aprilie 2015, a pus în discuție, din oficiu, admisibilitatea cererii de revizuire în raport de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele care succed. Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”. Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, pentru motivele prevăzute la punctele 1-10 ale articolului de lege menționat.

Pentru a se putea solicita revizuirea unei hotărâri pronunțată de o instanță de recurs, legiuitorul a impus condiția ca aceasta instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.

Astfel, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., deoarece, în caz contrar, s-ar încălca principiul legalității căii de atac, conform căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta. Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, în principal, împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a rezolvat fondul cauzei, nefiind susceptibile de revizuire acele hotărâri care nu întrunesc această cerință. Înalta Curte constată că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire.

Prin hotărârea atacată cu revizuirea, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C.H.V.V., D.L., O.E., R.V.I. și S.O. împotriva Deciziei nr. 60/ A din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Așa fiind, hotărârea pronunțată instanța de recurs - atacată cu revizuirea - nu îndeplinește cerința impusă de prevederile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., întrucât prin această hotărâre nu s-a soluționat fondul cauzei ci a fost menținută soluția pronunțată de instanța de apel. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea a cărei revizuire se cere nu este susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar pe calea revizuirii, nefiind o hotărâre pronunțată de instanța de recurs, prin care să fi fost evocat fondul, astfel că va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții C.H.V.V., D.L., O.E., R.V.I. și S.O. împotriva Deciziei civile nr. 2165 din 16 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 3753/84/2009*. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 aprilie 2015.