ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 866/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulata la data de 02 martie 2015, petentul R.V.I. a solicitat lămurirea și completarea Deciziei nr. 2165 din 16 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație ți Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. 3753/84/2009*. În motivarea cererii sale, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 281-2813 C. proc. civ., petentul a arătat că decizia mai sus menționată conține erori, omisiuni și dispoziții potrivnice, în sensul ca prin considerente s-a admis acțiunea în revendicare imobiliară, iar prin dispozitiv s-a respins acțiunea în revendicare.

Petentul a menționat faptul că, prin dispozitivul Deciziei nr. 2165/2014, s-a respins recursul declarat de reclamanți împotriva Deciziei civile nr. 60/A/2014, contrar considerentului de la fila 12 alineat ultim, potrivit căruia „instanța de apel a considerat că este legală și temeinică soluția primei instanțe de admitere a capătului de cerere având ca obiect revendicarea imobiliara, respectiv că, în mod corect a fost obligata pârâta să le lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 41.600 mp situat în extravilanul orașului Șimleu Silvaniei identificat în C.F.

Șimleu Silvaniei, astfel că a menținut aceste dispoziții". Potrivit susținerilor petentului, a doua dispoziție potrivnică o reprezintă faptul că prin considerentele deciziei de la fila 17 alineatul 1 se precizează: „De altfel, potrivit concluziilor la completarea raportului de expertiză (fila 169 dosar Tribunalul Sălaj), reclamanții au acces la terenul aflat în litigiu, care se poate realiza prin drumurile existente, în una din cele 3 variante marcate în planul de situație nr. 2 (varianta 1, reprezentată de drumul de exploatare din pământ ce face legătura între drumul județean D.J. 108 F și terenul aflat în litigiu, prin pășunea orașului Șimleul Silvaniei/Cehei, cu o lățime medie de 3 m, ce este practicabil, doar în condiții climatice favorabile; variantele 2 și 3, reprezentate de drumul de pietriș și beton cu o lățime medie de 5 m, ce intră pe drumul național D.N.

1H trecând prin fața sediului fermei și drumurile de exploatare din pământ, cu o lățime medie de 4 m, ce fac legătura cu terenul aflat în litigiu prin partea de nord și de sud - considerente filele 8 -9 decizie)", rezultând că prin considerentele Deciziei nr. 2165/2014 s-a admis utilizarea drumurilor de acces la calea publică, iar prin dispozitivul acesteia s-a respins acțiunea. Prin prezenta cerere, petentul a solicitat să fie puse de acord considerentele cu dispozitivul, în sensul de admitere a acțiunii. Verificând susținerile petentului, Înalta Curte constată ca cererea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 2812 alin. (1) C. proc.

civ.

de la 1865, „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice". Potrivit dispozițiilor art. 2812 alin. (1) din același act normativ, „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în aceiași termen în care se poate declara, după caz, apei sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare". Prin Decizia nr. 2165 din 16 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a cărei lămurire și completare se solicită, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C.H.V.V., D.L., O.E., R.V.I.

și S.O. împotriva Deciziei nr. 60/A din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Se constată că dispozitivul deciziei menționate este clar și nu lasă loc de interpretări, în sensul că recursul a fost respins ca nefondat. În considerentele deciziei, Înalta Curte a reținut, în esență, că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., invocate de recurenți, argumentând pe larg soluția de respingere a recursului. Prin urmare, susținerile petentului, în sensul că există dispoziții potrivnice în cuprinsul dispozitivul și a considerentelor Deciziei nr. 2165 din 16 septembrie 2014, sunt neîntemeiate, acesta fiind, în realitate, nemulțumit de respingerea căii de atac a recursului.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art 2811 alin. (1) și art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., cererea formulată de petentul R.V.I. urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de lămurire și completare a dispozitivului Deciziei nr. 2165 din 16 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petentul R.V.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 24 martie 2015.