ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 866/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea formulata la data de 02 martie 2015, petentul R.V.I. a solicitat

lămurirea și completarea Deciziei nr. 2165 din 16 septembrie 2014 pronunțată de

Înalta Curte de Casație ți Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. 3753/84/2009*.

În motivarea cererii sale, întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 281-2813 C. proc. civ., petentul a arătat că

decizia mai sus menționată conține erori, omisiuni și dispoziții potrivnice, în

sensul ca prin considerente s-a admis acțiunea în revendicare imobiliară, iar

prin dispozitiv s-a respins acțiunea în revendicare.

Petentul a menționat faptul că, prin

dispozitivul Deciziei nr. 2165/2014, s-a respins recursul declarat de

reclamanți împotriva Deciziei civile nr. 60/A/2014, contrar considerentului de

la fila 12 alineat ultim, potrivit căruia „instanța de apel a considerat că

este legală și temeinică soluția primei instanțe de admitere a capătului de

cerere având ca obiect revendicarea imobiliara, respectiv că, în mod corect a

fost obligata pârâta să le lase reclamanților în deplină proprietate și posesie

terenul în suprafață de 41.600 mp situat în extravilanul orașului Șimleu

Silvaniei identificat în C.F. Șimleu Silvaniei, astfel că a menținut aceste

dispoziții".

Potrivit susținerilor petentului, a

doua dispoziție potrivnică o reprezintă faptul că prin considerentele deciziei

de la fila 17 alineatul 1 se precizează: „De altfel, potrivit concluziilor la

completarea raportului de expertiză (fila 169 dosar Tribunalul Sălaj),

reclamanții au acces la terenul aflat în litigiu, care se poate realiza prin

drumurile existente, în una din cele 3 variante marcate în planul de situație nr.

2 (varianta 1, reprezentată de drumul de exploatare din pământ ce face legătura

între drumul județean D.J. 108 F și terenul aflat în litigiu, prin pășunea

orașului Șimleul Silvaniei/Cehei, cu o lățime medie de 3 m, ce este

practicabil, doar în condiții climatice favorabile; variantele 2 și 3,

reprezentate de drumul de pietriș și beton cu o lățime medie de 5 m, ce intră

pe drumul național D.N. 1H trecând prin fața sediului fermei și drumurile de

exploatare din pământ, cu o lățime medie de 4 m, ce fac legătura cu terenul

aflat în litigiu prin partea de nord și de sud - considerente filele 8 -9

decizie)", rezultând că prin considerentele Deciziei nr. 2165/2014 s-a

admis utilizarea drumurilor de acces la calea publică, iar prin dispozitivul

acesteia s-a respins acțiunea.

Prin prezenta cerere, petentul a

solicitat să fie puse de acord considerentele cu dispozitivul, în sensul de

admitere a acțiunii.

Verificând susținerile petentului,

Înalta Curte constată ca cererea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă,

pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 2812 alin.

(1) C. proc. civ. de la 1865, „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu

privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori

acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a

pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile

potrivnice".

Potrivit dispozițiilor art. 2812 alin.

(1) din același act normativ, „dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei

cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în aceiași

termen în care se poate declara, după caz, apei sau recurs împotriva acelei

hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în

termen de 15 zile de la pronunțare".

Prin Decizia nr. 2165 din 16

septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a

cărei lămurire și completare se solicită, a fost respins, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții C.H.V.V., D.L., O.E., R.V.I. și S.O. împotriva Deciziei

nr. 60/A din 22 ianuarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Se constată că dispozitivul deciziei

menționate este clar și nu lasă loc de interpretări, în sensul că recursul a

fost respins ca nefondat.

În considerentele deciziei, Înalta

Curte a reținut, în esență, că nu sunt incidente motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., invocate de recurenți,

argumentând pe larg soluția de respingere a recursului.

Prin urmare, susținerile petentului,

în sensul că există dispoziții potrivnice în cuprinsul dispozitivul și a

considerentelor Deciziei nr. 2165 din 16 septembrie 2014, sunt neîntemeiate,

acesta fiind, în realitate, nemulțumit de respingerea căii de atac a

recursului.

Față de cele ce preced, Înalta Curte

constată că, în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art 2811 alin.

(1) și art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., cererea formulată de petentul R.V.I.

urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de lămurire și

completare a dispozitivului Deciziei nr. 2165 din 16 septembrie 2014 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petentul R.V.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi

24 martie 2015.