ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2167/2015

Contestatorii L.C.D., T.D., C.B.A., R.C.I., R.V.H., Z.M.M., S.I.A., D.C., M.L., S.E., F.I.M. au formulat recurs împotriva Hotărârii din data de 4 decembrie 2014, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. (3) și art. 165 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a hotărârii și, în rejudecare, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale. În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., contestatorii au arătat că instanța a aplicat, în mod greșit, normele de drept material prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, sub două aspecte: I) Aplicarea greșită a normei de drept material "excepția are legătură cu soluționarea cauzei". Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, în justificarea legăturii dintre excepția de neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, contestatorii au arătat că, prin contestația în anulare au contestat decizia din apel și au solicitat anularea acesteia, întrucât soluția de respingere a apelului împotriva sentinței de fond este rezultatul unei erori materiale, întrucât procedura de comunicare a sentinței de fond a fost viciată. Vicierea procedurii de comunicare a sentinței rezultă din încălcarea dispozițiilor art. 154 alin. (2) și art. 163 alin. (3) C. proc.

civ., adică a dispozițiilor care reglementează procedura de comunicare a actelor de procedură unui destinatar care nu este găsit la domiciliul legal sau procesual, dar deține o cutie poștală. În mod greșit, instanța învestită cu cererea de sesizare a instanței constituționale a apreciat că nu există o legătură între excepția invocată și cauza ce face obiectul Dosarului nr. 1323/33/2014 al Curții de Apel Cluj, întrucât dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată au incidență în cauză. II) Aplicarea greșită a normei de drept material "excepția poate fi invocată în orice fază a litigiului". Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate poate fi invocată în orice fază a litigiului, respectiv în fond, în căile ordinare de atac și în căile extraordinare de atac.

Drept consecință, excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în contestația în anulare (cale extraordinară de atac). Prin Dispoziția din 4 decembrie 2014 (care se regăsește în partea introductivă a Deciziei civile nr. 1.219 A din 4 decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă), Curtea de Apel a respins cererea formulată de contestatori, de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. (3) și art. 165 C. proc. civ.

În motivarea acesteia s-a reținut, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, că solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze, având în vedere, pe de o parte, stadiul procesual al pricinii, și anume discutarea aspectelor legate de admisibilitatea contestației în anulare și de interesul procesual în raport de acest moment, iar, pe de altă parte, că excepția privește fondul contestației, ce nu se justifică a fi abordat decât ulterior depășirii fazei de admisibilitate. Intimații au formulat întâmpinare în termenul prevăzut de lege, fiind depusă prin poștă la data de 6 martie 2015, iar recursul comunicat la data de 5 februarie 2015, conform dovezilor de la dosar.

Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru următoarele considerente: Recursul a fost declarat în termen, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 181 alin. (1) pct. 1 și art. 183 alin. (1) C. proc. civ., fiind depus prin poștă la data de 5 decembrie 2014. Recursul îndeplinește condițiile prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., neimpunându-se aplicarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că motivele invocate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normele care reglementează condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) C. proc. civ., fiind cuprinse în noțiunea de drept material.

Mai mult, dacă nu ar fi admisă această interpretare ar fi golite de conținut prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, contrar principiului de interpretare logică "actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat" (legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării). Este nefondată excepția lipsei de interes, invocată de către intimați cu motivarea că a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare, instanța limitându-se la analiza admisibilității în principiu a acesteia, iar temeiurile legale au fost altele decât cele a căror neconstituționalitate a fost invocată de către contestatori. Interesul formulării unei cereri constă în folosul practic urmărit, care, în acest caz, rezidă în constatarea neconstituționalității unor texte de lege.

Dacă aceste texte de lege au legătură sau nu cu soluționarea cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția, este o problemă care ține de verificarea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, și astfel de fondul recursului. În ceea ce privește recursul, este nefondat primul motiv prin care se susține aplicarea greșită a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 referitoare la condiția ca excepția de neconstituționalitate să privească o normă care să aibă legătură cu soluționarea cauzei. Astfel, prin Sentința civilă nr. 2.951 din 31 martie 2014, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins, ca tardiv formulat, prin Decizia civilă nr. 746 A din 10 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Împotriva acestei din urmă decizii reclamanții au formulat contestație în anulare, invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 coroborat cu art. 503 alin. (3) C. proc. civ. (dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale), eroarea materială constând în optica acestora în stabilirea eronată a momentului de la care a început să curgă termenul de apel, ținând cont că procedura de comunicare a sentinței de fond a fost viciată. Excepția de neconstituționalitate a vizat dispozițiile art. 163 alin. (3) și art. 165 C. proc.

civ. referitoare la procedura de comunicare prin depunerea comunicării în cutia poștală și la data îndeplinirii procedurii. Având în vedere că excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cadrul contestației în anulare, aceasta, pentru a fi îndeplinită condiția prevăzută în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, trebuia să privească o normă care să aibă legătură cu soluționarea acestei căi de atac extraordinare. În cadrul contestației în anulare întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. (dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale) instanța trebuie să verifice mai întâi dacă situația de fapt invocată reprezintă o eroare materială sau nu, or, dispozițiile a căror neconstituționalitate s-a invocat priveau rejudecarea excepției de tardivitate a apelului, prin raportare la interpretarea unor norme de drept procesual, astfel că în mod corect s-a apreciat că nu au legătură cu această etapă a procesului.

Doar dacă instanța sesizată cu contestația în anulare aprecia că sunt îndeplinite condițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. fiind vorba despre o eroare materială, cu consecința admiterii contestației și anularea deciziei contestate, doar în cadrul rejudecării apelului, și eventual a excepției tardivității acestuia se putea aprecia că excepția de neconstituționalitate în cauză are legătură cu litigiul. În ceea ce privește motivul de recurs prin care se susține aplicarea greșită a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 referitoare la condiția ca excepția de neconstituționalitate să fie invocată în orice fază a litigiului, Înalta Curte l-a constatat nefondat având în vedere că instanța nu a considerat inadmisibilă excepția pe motivul că nu ar putea fi formulată în cadrul contestației în anulare, ci pentru că ar excede problemelor ce pot fi puse în discuție, conform art. 508 C. proc.

civ., în faza procesuală a contestației în anulare. În consecință, în temeiul art. 495 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. În temeiul art. 453 alin. (1) raportat la art. 451 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenții la plata sumei de 5.505,85 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, conform dovezilor aflate la filele 134,135 RON, către intimata S.R.R. - Studioul Regional Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei de interes. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii L.C.D., T.D., C.B.A., R.C.I., R.V.H., Z.M.M., S.I.A., D.C., M.L., S.E., F.I.M. toți cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați "N., Ș. și A." (persoană însărcinată cu primirea corespondenței A.F.), județ Cluj împotriva Încheierii din data de 4 decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatele S.R.R. cu sediul în sector 1, București și S.R.R. - Studioul Regional Radio Cluj cu sediul în Cluj Napoca, județ Cluj. Obligă pe recurenți la plata sumei de 5.505,85 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.R.R. - Studioul Regional Cluj.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2015. Procesat de GGC - N