ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2167/2015

Contestatorii L.C.D., T.D., C.B.A., R.C.I.,

R.V.H., Z.M.M., S.I.A., D.C., M.L., S.E., F.I.M. au formulat recurs împotriva

Hotărârii din data de 4 decembrie 2014, prin care a fost respinsă cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepției de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 163 alin. (3) și art. 165 C. proc.

civ., solicitând casarea în tot a hotărârii și, în rejudecare, admiterea

cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În motivarea

recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

contestatorii au arătat că instanța a aplicat, în mod greșit, normele de drept

material prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, sub două aspecte:

I) Aplicarea greșită

a normei de drept material "excepția are legătură cu soluționarea

cauzei".

Prin cererea de

sesizare a Curții Constituționale, în justificarea legăturii dintre excepția de

neconstituționalitate cu soluționarea cauzei, contestatorii au arătat că, prin

contestația în anulare au contestat decizia din apel și au solicitat anularea

acesteia, întrucât soluția de respingere a apelului împotriva sentinței de fond

este rezultatul unei erori materiale, întrucât procedura de comunicare a

sentinței de fond a fost viciată. Vicierea procedurii de comunicare a sentinței

rezultă din încălcarea dispozițiilor art. 154 alin. (2) și art. 163 alin. (3)

C. proc. civ., adică a dispozițiilor care reglementează procedura de comunicare

a actelor de procedură unui destinatar care nu este găsit la domiciliul legal

sau procesual, dar deține o cutie poștală.

În mod greșit,

instanța învestită cu cererea de sesizare a instanței constituționale a

apreciat că nu există o legătură între excepția invocată și cauza ce face

obiectul Dosarului nr. 1323/33/2014 al Curții de Apel Cluj, întrucât

dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată au incidență

în cauză.

II) Aplicarea greșită

a normei de drept material "excepția poate fi invocată în orice fază a

litigiului".

Potrivit art. 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate poate fi

invocată în orice fază a litigiului, respectiv în fond, în căile ordinare de

atac și în căile extraordinare de atac.

Drept consecință,

excepția de neconstituționalitate poate fi invocată și în contestația în

anulare (cale extraordinară de atac).

Prin Dispoziția din 4

decembrie 2014 (care se regăsește în partea introductivă a Deciziei civile nr.

1.219 A din 4 decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă), Curtea de

Apel a respins cererea formulată de contestatori, de sesizare a Curții

Constituționale cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 163 alin. (3) și art. 165 C. proc. civ.

În motivarea acesteia

s-a reținut, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, că solicitarea

de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepției de

neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze, având în

vedere, pe de o parte, stadiul procesual al pricinii, și anume discutarea

aspectelor legate de admisibilitatea contestației în anulare și de interesul

procesual în raport de acest moment, iar, pe de altă parte, că excepția

privește fondul contestației, ce nu se justifică a fi abordat decât ulterior

depășirii fazei de admisibilitate.

Intimații au formulat

întâmpinare în termenul prevăzut de lege, fiind depusă prin poștă la data de 6

martie 2015, iar recursul comunicat la data de 5 februarie 2015, conform

dovezilor de la dosar.

Înalta Curte a

constatat nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Recursul a fost

declarat în termen, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 181

alin. (1) pct. 1 și art. 183 alin. (1) C. proc. civ., fiind depus prin poștă la

data de 5 decembrie 2014.

Recursul îndeplinește

condițiile prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.,

neimpunându-se aplicarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că

motivele invocate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ., normele care reglementează condițiile de admisibilitate a excepției

de neconstituționalitate, prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) C. proc. civ., fiind

cuprinse în noțiunea de drept material.

Mai mult, dacă nu ar

fi admisă această interpretare ar fi golite de conținut prevederile art. 29

alin. (5) din Legea nr. 47/1992, contrar principiului de interpretare logică

"actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat" (legea

trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării).

Este nefondată

excepția lipsei de interes, invocată de către intimați cu motivarea că a fost

respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare, instanța limitându-se la

analiza admisibilității în principiu a acesteia, iar temeiurile legale au fost

altele decât cele a căror neconstituționalitate a fost invocată de către

contestatori.

Interesul formulării

unei cereri constă în folosul practic urmărit, care, în acest caz, rezidă în

constatarea neconstituționalității unor texte de lege. Dacă aceste texte de

lege au legătură sau nu cu soluționarea cauzei în cadrul căreia a fost invocată

excepția, este o problemă care ține de verificarea condițiilor de admisibilitate

a excepției de neconstituționalitate, și astfel de fondul recursului.

În ceea ce privește

recursul, este nefondat primul motiv prin care se susține aplicarea greșită a

prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 referitoare la condiția ca

excepția de neconstituționalitate să privească o normă care să aibă legătură cu

soluționarea cauzei.

Astfel, prin Sentința

civilă nr. 2.951 din 31 martie 2014, Tribunalul Cluj, secția mixtă de

contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale,

a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Apelul declarat de

reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins, ca tardiv formulat, prin

Decizia civilă nr. 746 A din 10 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția I civilă.

Împotriva acestei din

urmă decizii reclamanții au formulat contestație în anulare, invocând

prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 coroborat cu art. 503 alin. (3) C. proc.

civ. (dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale), eroarea

materială constând în optica acestora în stabilirea eronată a momentului de la

care a început să curgă termenul de apel, ținând cont că procedura de

comunicare a sentinței de fond a fost viciată.

Excepția de

neconstituționalitate a vizat dispozițiile art. 163 alin. (3) și art. 165 C.

proc. civ. referitoare la procedura de comunicare prin depunerea comunicării în

cutia poștală și la data îndeplinirii procedurii.

Având în vedere că

excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cadrul contestației în

anulare, aceasta, pentru a fi îndeplinită condiția prevăzută în art. 29 alin.

(1) din Legea nr. 47/1992, trebuia să privească o normă care să aibă legătură

cu soluționarea acestei căi de atac extraordinare.

În cadrul

contestației în anulare întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C.

proc. civ. (dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale)

instanța trebuie să verifice mai întâi dacă situația de fapt invocată

reprezintă o eroare materială sau nu, or, dispozițiile a căror

neconstituționalitate s-a invocat priveau rejudecarea excepției de tardivitate

a apelului, prin raportare la interpretarea unor norme de drept procesual,

astfel că în mod corect s-a apreciat că nu au legătură cu această etapă a

procesului.

Doar dacă instanța

sesizată cu contestația în anulare aprecia că sunt îndeplinite condițiile art.

503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. fiind vorba despre o eroare materială, cu

consecința admiterii contestației și anularea deciziei contestate, doar în

cadrul rejudecării apelului, și eventual a excepției tardivității acestuia se

putea aprecia că excepția de neconstituționalitate în cauză are legătură cu

litigiul.

În ceea ce privește

motivul de recurs prin care se susține aplicarea greșită a prevederilor art. 29

alin. (1) din Legea nr. 47/1992 referitoare la condiția ca excepția de

neconstituționalitate să fie invocată în orice fază a litigiului, Înalta Curte

l-a constatat nefondat având în vedere că instanța nu a considerat inadmisibilă

excepția pe motivul că nu ar putea fi formulată în cadrul contestației în

anulare, ci pentru că ar excede problemelor ce pot fi puse în discuție, conform

art. 508 C. proc. civ., în faza procesuală a contestației în anulare.

În consecință, în

temeiul art. 495 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 453

alin. (1) raportat la art. 451 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenții la

plata sumei de 5.505,85 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în

onorariu de avocat, conform dovezilor aflate la filele 134,135 RON, către

intimata S.R.R. - Studioul Regional Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei de interes.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de contestatorii L.C.D., T.D., C.B.A., R.C.I.,

R.V.H., Z.M.M., S.I.A., D.C., M.L., S.E., F.I.M. toți cu domiciliul procesual

ales la Societatea Civilă de Avocați "N., Ș. și A." (persoană

însărcinată cu primirea corespondenței A.F.), județ Cluj împotriva Încheierii

din data de 4 decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, în

contradictoriu cu intimatele S.R.R. cu sediul în sector 1, București și S.R.R.

- Studioul Regional Radio Cluj cu sediul în Cluj Napoca, județ Cluj.

Obligă pe recurenți

la plata sumei de 5.505,85 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către

intimata S.R.R. - Studioul Regional Cluj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - N