ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 623/2015

Decizia nr. 623/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 185/A, pronunțată la data de 27 mai 2014, în Dosarul nr. x/308/2009*, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de repunere în termenul de apel, formulată de SC A. Sângeorgiu de Pădure, și în consecință, a respins ca tardiv apelul declarat de SC A. SRL Sângeorgiu de Pădure împotriva Sentinței nr. 1210 din 07 octombrie 2013 a Tribunalului Specializat Mureș, în Dosarul nr. x/308/2009*.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Raportat la prevederile art. 87 pct. 5 C. proc. civ., instanța de apel a reținut că, în cazul de față, comunicarea hotărârii judecătorești atacate s-a făcut la sediul lichidatorului judiciar, în condițiile art. 92

1

, prin afișare, consemnându-se faptul că s-a constatat lipsa oricărei persoane la sediul societății de insolvență.

SC A. SRL nu a indicat un sediu procesual ales la care să se realizeze comunicarea actelor de procedură (inclusiv comunicarea hotărârii judecătorești atacate), nici pe parcursul procesului și nici prin cererea de comunicare a sentinței legalizate din 09 ianuarie 2014.

În aceste condiții, instanța de apel a apreciat că sunt aplicabile prevederile legale care instituie comunicarea actelor de procedură lichidatorului judiciar, la sediul acestuia.

În condițiile în care această comunicare s-a realizat prin afișare la data de 03 februarie 2014, iar apelul a fost înregistrat la data de 09 aprilie 2014, Curtea a reținut că, declararea apelului apare ca fiind tardivă raportat la termenul de 15 zile instituit de art. 284 C. proc. civ.

Referitor la cererea înregistrată de SC A. SRL la data de 31 martie 2014, instanța de apel a considerat că nu are ca efect curgerea termenului de apel începând cu această dată, în condițiile în care sentința a fost legal comunicată la data de 03 februarie 2014.

Nici cererea de repunere în termenul de apel întemeiată pe prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., s-a apreciat că nu este întemeiată, în condițiile în care apelanta nu a dovedit existența unei împrejurări mai presus de voința ei care să o fi împiedicat să exercite în termenul legal calea de atac a apelului.

Instanța de apel a mai reținut că, nici argumentul că pe parcursul procesului toate documentele au fost comunicate la sediul din în Sângeorgiu de Pădure, județul Mureș, nu este susținut de actele dosarului, în contextul în care, de la momentul însușirii acțiunii de către lichidatorul judiciar, SC A. SRL a avut termen în cunoștință și nu a mai fost citată în cauză.

În concluzie, a reținut Curtea, lipsa unui domiciliu procesual ales, coroborată cu prevederile art. 87 pct. 5 C. proc. civ., au determinat comunicarea hotărârii în mod legal la sediul lichidatorului judiciar.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC A. S.R.L. Sângeorgiu de Pădure - prin lichidator judiciar B. IPURL Târgu Mureș, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și, în consecință, trimiterea spre rejudecare a apelului la Curtea de Apel Târgu Mureș, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 teza a III-a C. proc. civ., recurenta-reclamantă SC A. S.R.L. Sângeorgiu de Pădure - prin lichidator judiciar B. IPURL Târgu Mureș a relevat, pe scurt, situația în fapt în cauză și a invocat, în esență, următoarele motive:

Apreciază recurenta-reclamantă că, în cauză, este incident motivul de recurs prevăzut de disp. art. 304 pct. 9 teza III vechiul C. proc. civ., și anume, "hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii".

În acest sens, a susținut recurenta-reclamantă că instanța de apel a apreciat că aplicarea disp. art. 87 pct. 5 vechiul C. proc. civ. presupune comunicarea tuturor actelor de procedură și, inclusiv, a hotărârii judecătorești la sediul profesional al administratorului judiciar, respectiv, al lichidatorului în ipoteza când parte în proces este o societate comercială aflată în cursul procedurii insolvenței.

În speță, arată recurenta, acțiunea a fost promovată de societatea comercială reclamantă la o dată la care aceasta era legal administrată de administratorul special, iar procedura insolvenței s-a declanșat în cursul procesului ce a făcut obiectul dosarului Tribunalului Specializat Mureș. În consecință, administratorul judiciar a fost introdus în cauză în calitate de reprezentant al societății reclamante, după ce toate actele de procedură s-au îndeplinit la sediul social al reclamantei recurente.

În atari condiții, recurenta-reclamantă apreciază că textul prevăzut de art. 87 pct. 5 vechiul C. proc. civ. nu este de natură a înlătura comunicarea actelor de procedură la sediul social al reclamantei, ci doar faptul că citarea, respectiv, comunicarea unui act de procedură se realizează față de societatea aflată în insolvență reprezentată prin administratorul judiciar sau lichidator.

În vederea asigurării liberului acces la justiție și a realizării tuturor garanțiilor procesuale menite să apere drepturile părților aflate în cursul unui litigiu în fața instanțelor de judecată, recurenta-reclamantă opinează că se impune, în toate situațiile în care societatea comercială se află în cursul procedurii insolvenței și în care acțiunea a fost promovată de acea societate anterior intrării în insolvență, într-un moment în care administratorul social era reprezentantul legal al acesteia - în condițiile în care nu și-a pierdut calitatea de administrator prevăzută în actul constitutiv al societății- comunicarea actelor de procedură, inclusiv, și mai ales, a hotărârii judecătorești față de care se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, să aibă loc la sediul reclamantei, pentru ca aceasta să poată solicita în condițiile legii, prin administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de judecătorul sindic, exercitarea căii de atac, în speță, apelul împotriva hotărârii instanței de fond.

Pe de altă parte, a mai susținut recurenta-reclamantă, în speță, vătămarea cauzată societății- reclamante capătă o dimensiune imposibil de prevăzut de parte în momentul motivării hotărârii instanței de fond, atâta timp cât lichidatorul judiciar, și anume C., se afla în cursul unei judecăți penale, fiind condamnat ulterior de către Curtea de Apel Cluj-Napoca, și anume, prin Decizia nr. 324 din 10 aprilie 2014. Este evident, susține recurenta, că, în atari condiții, lichidatorul judiciar nu și-a putut îndeplini atribuțiile de reprezentant al societății reclamante ce implicau în mod evident și formularea apelului prin care s-au adus prejudicii însemnate patrimoniului reclamantei.

În atari condiții, recurenta-reclamantă apreciază că și cererea de repunere în termen întemeiată pe disp. art. 103 vechiul C. proc. civ. este pe deplin fondată, și instanța de apel ar fi trebuit să o admită, întrucât, împrejurări mai presus de voința părții au împiedicat exercitarea căii de atac în termenul prevăzut de art. 284 vechiul C. proc. civ.

Fiind în prezența unei nejudecări a fondului pricinii, consideră recurenta-reclamantă că sunt incidente disp. art. 312 alin. (3) teza 2 vechiul C. proc. civ., fiind unul dintre cauzele în care instanța, a cărei hotărâre este recurată, a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, iar disp. art. 312 alin. (3) vechiul C. proc. civ. impun instanței de recurs, după casare, trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței care a pronunțat hotărârea casată.

Recurenta-reclamantă apreciază că, de această dată, se impune casarea cu trimitere nu la instanța de fond, ci la instanța de apel, întrucât, nu numai că s-a soluționat procesul fără cercetarea fondului, dar este necesară și administrarea de probe noi, iar o casare cu reținere este posibilă doar la curțile de apel sau tribunale, astfel cum prevăd art. 312 alin. (4) vechiul C. proc. civ., în vreme ce Înalta Curte de Casație și Justiție trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea casată, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 314 vechiul C. proc. civ. pentru o hotărâre asupra fondului.

Summa summarum, recurenta-reclamantă apreciază că se impune trimiterea cauzei la instanța de apel competentă, și anume, Curtea de Apel Târgu Mureș, pentru a soluționa pricina prin prisma tuturor motivelor de apel invocate și cu administrarea tuturor probelor necesare, în lumina caracterului devolutiv al apelului reglementat de dispozițiile art. 282 și urm din vechiul C. proc. civ.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac este unul imperativ, iar nerespectarea acestuia atrage decăderea părții din dreptul de a mai formula apel.

În speță, apelul reclamantei SC A. S.R.L. Sângeorgiu de Pădure - prin lichidator judiciar D. IPURL Târgu Mureș a fost depus la instanța Tribunalului Specializat Mureș la data de 9 aprilie 2014, data înscrisă în ștampila de rezoluție a instanței.

Instanța de apel a reținut corect ca dată de înregistrare a apelului data de 9 aprilie 2014, dată menționată pe cererea de apel, confirmată și de ștampila aplicată prin rezoluția instanței, după cum, se constată că, tot în mod corect instanța de apel a reținut că apelantei-reclamante i s-a comunicat sentința instanței de fond la data de 03 februarie 2014, conform dovezii de primire și procesului- verbal de predare aflat la dosar fond.

Prevederile art. 91 C. proc. civ. stabilesc că: "înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 și 7, precum și în cele prevăzute de art. 90 alin. (3), (4), (5) și (6) sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat ori notar public, se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care își va arăta în clar numele și prenumele, precum și calitatea, iar apoi va semna dovada".

În conformitate cu prevederile art. 87 pct. 5 C. proc. civ., "Vor fi citați: (...) 5. cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar".

De asemenea, art. 92 C. proc. civ. reglementează modalitatea de înmânare a actului de procedură persoanei căreia îi este destinat, precum și afișarea acestuia, în situația în care persoana în cauză este lipsă de la reședință ori domiciliu și nicio altă persoană nu a fost găsită.

Prevederile art. 92

1

C. proc. civ. stabilesc că, "Comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, precum și al asociațiilor sau societăților care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora".

Toate aceste prevederi au scopul de a le asigura părților dreptul de a se apăra în proces, ca drept fundamental, căci numai atunci când acestora li s-a adus la cunoștință, cu respectarea exigențelor legale, existența procesului, termenele de judecată și obligațiile ce le incumbă în cadrul procesului, ele își pot construi apărarea potrivit calității lor procesuale.

Procedura citării și a comunicării actelor de procedură este o instituție fundamentală a procesului civil, fiind menită să contribuie la asigurarea înfăptuirii principiului dreptului la apărare, precum și a principiului contradictorialității.

Este evident, așadar, că, legala citare și comunicare a actelor de procedură către părțile din proces reprezintă o condiție indispensabilă unui proces echitabil, în acord cu prevederile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

În speța supusă analizei, instanța de apel a apreciat, implicit, ca fiind suficientă comunicarea sentinței instanței de fond la sediul administratorului judiciar al recurentei-reclamante SC A. S.R.L. Sângeorgiu de Pădure - prin administrator judiciar D. IPURL Târgu Mureș, și astfel, în mod legal apelul reclamantei a fost soluționat de către instanța de apel ca tardiv formulat, cu respectarea și aplicarea corectă a tuturor acestor dispoziții legale în materie, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de recurentă.

Astfel, din analiza documentelor Dosarului Tribunalului Specializat Mureș nr. x/308/2009*, se constată, din cuprinsul procesului-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare de la dosar fond, din data de 03 februarie 2014, că, în cauză, sentința apelată a fost comunicată reclamantei (apelante) la adresa din Târgu Mureș, jud. Mureș, la sediul administratorului judiciar D. IPURL Târgu Mureș, ceea ce corespunde celor indicate de parte pe parcursul întregului proces.

Prin urmare, trebuie analizat dacă atare comunicare la acest sediu al administratorului judiciar D. IPURL Târgu Mureș îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru a avea aptitudinea legală să genereze curgerea termenului de apel ori nu, recurenta-reclamantă susținând, cu evidență, prin recurs, că sentința pronunțată de instanța de fond trebuia să-i fie comunicată la sediul său social, de altfel, învederând că, acțiunea a fost promovată de societatea comercială- reclamantă la o dată la care aceasta era legal administrată de administratorul special, iar procedura insolvenței s-a declanșat în cursul procesului ce a făcut obiectul dosarului Tribunalului Specializat Mureș.

Chestiunea de drept supusă analizei Înaltei Curți, vizează, așadar, aplicarea greșită a legii, respectiv, a dispozițiilor art. 87 pct. 5 C. proc. civ., critica fiind încadrată de recurentă în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. Civ.

De asemenea, recurenta-reclamantă a făcut trimitere la o vătămare gravă a drepturilor și intereselor atât ale reclamantei, cât și ale creditorilor acesteia, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În această privință, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 87 pct. 5 C. proc. civ., cei supuși reorganizării judiciare și falimentului, vor fi citați prin administratorul judiciar, ori, după caz, prin lichidatorul judiciar.

Recurenta-reclamantă SC A. S.R.L. Sângeorgiu de Pădure - prin lichidator judiciar B. IPURL Târgu Mureș se află în procedura generală a insolvenței, dat fiind încheierea de ședință din data de 06 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în Dosarul nr. x/1371/2011, prin care a fost admisă cererea formulată de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Mureș și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei recurente- reclamante, prin aceeași încheiere fiind desemnat administrator judiciar provizoriu D. IPURL Târgu Mureș.

În acest context, devin imperative reglementările cuprinse în art. 87 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că, cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului vor fi citați prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar.

Astfel, de la data deschiderii procedurii insolvenței prin încheierea din 06 februarie 2012 a Tribunalului Specializat Mureș și desemnarea administratorului judiciar, dreptul de a reprezenta interesele societății debitoare aparține acestui participant la procedură, astfel încât, procedura de citare și comunicare cu recurenta-reclamantă debitoare SC A. S.R.L. Sângeorgiu de Pădure era imperios necesar a fi realizată cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art. 87 pct. 5 C. proc. civ., și anume, prin administratorul judiciar provizoriu desemnat D. IPURL Târgu Mureș, la sediul acestuia, iară nu la sediul social al recurentei, cum eronat se susține de către recurentă.

În ceea ce privește susținerile recurentei-reclamante privind condițiile cerute de art. 87 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că, acțiunea a fost promovată la o dată la care aceasta era legal reprezentată de administratorul special, iar procedura insolvenței s-a declanșat în cursul procesului, Înalta Curte constată că, într-adevăr, dovada deschiderii procedurii insolvenței a fost făcută în fața instanței de fond, ulterior formulării acțiunii în justiție de către reclamantă, în cursul judecății, însă, nu se poate reproșa instanței de apel o nelegalitate procedurală prin soluția dată apelului, privind încălcarea dispozițiilor art. 87 pct. 5 C. proc. civ., prevederi în raport de care deschiderea proceduri insolvenței nu putea fi ignorată, în caz contrar lipsind de efecte această dispoziție imperativă.

Referitor la încălcarea prevederilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., criticată prin prisma vătămării grave a recurentei, cât și a creditorilor acesteia, prin comunicarea hotărârii instanței de fond doar la sediul administratorului judiciar, nu va fi reținută.

De reținut este conținutul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., care sancționează cu nulitatea neregularitățile procedurale și încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil, conținut în raport de care Înalta Curte observă că argumentele aduse de recurentă nu sprijină criticile, potrivit condițiilor și cerințelor textului art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context, se poate constata că soluțiile procedurale desprinse din interpretarea art. 87 pct. 5 C. proc. civ. sunt congruente.

Cum citarea recurentei- reclamante de către instanța de fond a generat (ca act de procedură consecutiv) și comunicarea sentinței la adresa sediului administratorului judiciar desemnat, rezultă că procesul-verbal de comunicare a hotărârii atacate de la dosar apel, act de procedură îndeplinit la data de 03 februarie 2014, nu este lovit de nulitate conform art. 100 alin. (4) raportat la art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., cum, de altfel, corect a reținut și instanța de apel.

De asemenea, din perspectiva celor analizate prin prezentele considerente, citarea și comunicarea la sediul administratorului judiciar desemnat în cadrul procedurii insolvenței debitoarei recurente-reclamante au fost legal făcute, întrucât, astfel cum deja s-a reținut, s-au făcut cu corecta aplicare a legii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 87 pct. 5 C. proc. civ.

În aceste condiții, în care actul de procedură de comunicare a sentinței instanței de fond a fost legal îndeplinit, nu se poate susține cu temei că nu s-a realizat o primire- predare a hotărârii.

Într-adevăr, așa cum a reținut și instanța de apel, adresa la care s-a prezentat agentul procedural este sediul administratorului judiciar provizoriu desemnat, D. IPURL Târgu Mureș, din Târgu Mureș, jud. Mureș, sediu indicat prin încheierea din data de 06 februarie 2012 a Tribunalului Specializat Mureș prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva societății recurente- reclamante.

Or, așa cum s-a arătat mai sus, procedura de comunicare a hotărârii de fond s-a îndeplinit în cauză în respectarea condițiilor art. 87 pct. 5 C. proc. civ., din modul în care agentul procedural a înscris mențiunile pe dovada de primire și procesul- verbal de predare rezultând cu certitudine că hotărârea a fost legal comunicată părții.

Aspectul reclamat vizează o constatare personală a agentului care a efectuat procedura de comunicare, aflată sub protecția conferită de art. 100 alineat final C. proc. civ., care prevede că, "Procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat".

Ca atare, atât timp cât, în cauză, actul procedural al instanței prin care a fost comunicată reclamantei SC A. S.R.L. Sângeorgiu de Pădure - prin lichidator judiciar B. IPURL Târgu Mureș hotărârea de fond, nu a fost anulat, acesta își produce pe deplin efectele și, drept urmare, nu putea fi repusă în termenul de apel, conform dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., cum eronat, se susține, de asemenea, și prin recursul promovat.

În sensul art. 103 alin. (1) C. proc. civ., împrejurarea mai sus de voința părții trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de către recurentă.

Unei astfel de situații nu-i poate fi asimilată aceea că, lichidatorul judiciar al recurentei- reclamante, C., s-ar fi aflat în cursul unei judecăți penale, astfel încât, nu constituie o împrejurare mai presus de voința sa, care să îl fi pus în imposibilitatea obiectivă de a declara calea de atac a apelului, respectiv, nu constituie caz de forță majoră.

Așa fiind, nu se poate reproșa instanței de apel nelegalitatea excepției tardivității declarării apelului, instanța având ca premisă tocmai existența unei comunicări a sentinței apelate valabil efectuate, iar partea împotriva căreia curge termenul legal peremptoriu nu a fost împiedicată să exercite calea de atac ori să efectueze actul de procedură în termenul prevăzut de lege, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Consecutiv, Înalta Curte apreciază că și excepția tardivității formulării cererii de apel, invocată de instanța de apel din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., este întemeiată.

În ce privește criticile formulate prin motivele de recurs, date fiind cele corect și legal reținute de către instanța de apel cu privire la valabilitatea procesului- verbal de comunicare a sentinței de fond, Înalta Curte reține că acestea sunt valabile mutatis mutandis și cu referire la valabilitatea citării părții.

Având în vedere că recurenta-reclamantă SC A. S.R.L. Sângeorgiu de Pădure- prin lichidator judiciar B. IPURL Târgu Mureș a fost citată de instanța de fond și de apel și i-a comunicată sentința la adresa sediului administratorului judiciar, adresă care constituia un sediu valabil, rezultă că aceasta a avut cunoștință despre conținutul hotărârii instanței de fond în mod valabil.

Mai mult, se reține că, prin recursul promovat, recurenta invocă chiar o aplicare greșită a legii și se plânge, în esență, de rezultatul procedurii de comunicare, reproșând, oarecum, instanței de apel că, aceasta nu a fost suficient de diligentă în ceea ce privește asigurarea transmiterii sentinței și primirii acesteia de către parte. Or, o asemenea susținere este nefondată și nu poate fi primită.

Așa fiind, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a cunoscut întreaga derulare a procesului, în mod corect și legal apreciindu-se de către instanța de control judiciar că, comunicarea actelor de procedură, a sentinței de fond, s-a făcut cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 87 pct. 5 C. proc. civ.

Instanța de apel a stabilit acest aspect în mod cert, conform obligației impuse de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. privind rolul său activ și aducând, astfel, atingere principiului contradictorialității care guvernează procesul civil.

Cele două repere, în analiza termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. pentru declanșarea căii de atac a apelului sunt, așadar, 03 februarie 2014, data reală, efectivă a comunicării hotărârii de fond, și, respectiv 9 aprilie 2014- data înregistrării apelului, conform ștampilei aplicate.

Instanța de apel s-a raportat ca dată de comunicare a sentinței instanței de fond la 03 februarie 2014, și nu 01 aprilie 2014, cum eronat se susține de către recurenta-reclamantă, cum se remarcă pe actul procedural de comunicare valabilă a hotărârii civile.

Această raportare a motivat legal soluția, instanța făcând corect aprecierea că apelul este tardiv introdus, termenul de 15 zile fiind depășit în raport de data de 03 februarie 2014, data comunicării, cum este corect.

Termenul de 15 zile calculat potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ., având ca punct de plecare 03 februarie 2014, fără numărarea celor două zile exceptate (dias ad quem și dias ad quo), s-ar fi împlinit în ziua de 19 aprilie 2014, aceasta fiind, în cazul de speță, ultima zi legală pentru depunerea apelului.

Se constată, așadar, că, apelul reclamantei SC A. S.R.L. Sângeorgiu de Pădure - prin lichidator judiciar B. IPURL Târgu Mureș promovat împotriva Sentinței instanței de fond nr. 1210 din 7 octombrie 2013, a fost tardiv depus, deoarece, acesta a fost înregistrat la instanță la data de 9 aprilie 2014, data înscrisă în rezoluția de înregistrare, iar, față de data comunicării sentinței apelate, 03 februarie 2014, în mod evident, nu este în interiorul termenului legal prevăzut de art. 284 C. proc. civ.

Față de acestea, se reține că procedura de comunicare a sentinței instanței de fond a fost îndeplinită cu respectarea cerințelor legii, iar soluția instanței de apel, de respingere a apelului reclamantei, ca tardiv, este una corectă și legală, cu atât mai mult cu cât Curtea de Apel a motivat hotărârea sa constatând că, comunicarea ad domi nu avea un temei legal, dar și observând, în egală măsură, că ea conținea toate formalitățile prevăzute de lege.

În consecință, se constată că decizia recurată, prin care a fost respins, ca tardiv, apelul reclamantei, a fost pronunțată cu respectarea formelor de procedură' prevăzute de lege sub sancțiunea nulității potrivit celor prevăzute de art. 105 alin. (2), și cu corecta și legala aplicare a legii, ceea ce nu se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Așadar, în speță, în raport de situația mai sus- expusă, Înalta Curte reține că decizia atacată a fost pronunțată cu respectarea și legala aplicare a dispozițiilor art. 87 alin. (1) pct. 5, art. 100 alin. (1) pct. 4 și art. 100 alin. (2) C. proc. civ., deci, cu respectarea întocmai a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același cod, nefiind evidentă vreo vătămare a recurentei- reclamante, prin aceea că nu a fost în cunoștință despre comunicarea sentinței instanței de fond la data avută în vedere de instanța de apel și nefiind, astfel, în deplină posibilitate de a-și susține pretențiile.

Pe cale de consecință, soluția pronunțată de către instanța de apel, prin care a dispus respingerea apelului, ca tardiv declarat, este legală și corectă, fiind dată cu aplicarea întocmai a dispozițiilor legale, respectiv, a dispozițiilor art. 284 C. proc. civ., raportat la art. 87 pct. 5 C. proc. civ., coroborate și cu dispozițiile art. 105 alin. (1) și C. proc. civ., ceea ce nu atrage incidența cazului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Procedând la judecarea cauzei cu respectarea dispozițiilor privitoare la comunicarea actelor de procedură, instanța de apel a respectat și dreptul reclamantei la apărare și dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 parag. 1 al Convenției Europene sub aspectul egalității armelor, inclusiv, cât privește dreptul de acces la justiție.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte nu găsește întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanța de apel nefiind dată cu aplicarea greșită a legii ori cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. S.R.L. Sângeorgiu de Pădure - prin lichidator judiciar B. IPURL Târgu Mureș împotriva Deciziei nr. 185/A din 27 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2015.

Procesat de GGC - GV