ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2299/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2299/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de
față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată
următoarele:
Prin încheierea din 16 iunie 2015, Curtea de
Apel Oradea, secția I civilă, a respins cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 din
Legea nr. 47/1992 și a dispozițiilor art. 83 alin. (3) și 4 C. proc. civ.
În ceea ce privește
art. 29 din Legea nr. 47/1992, s-a reținut că, față de calea extraordinară de
atac exercitată, acesta nu are legătură cu cauza, soluționarea respectivei
excepții nedepinzând de hotărârea ce se va pronunța în dosar.
Referitor la excepția
de neconstituționalitate a art. 83 alin. (3) și (4) C. proc. civ., s-a
constatat, pe de o parte, având în vedere transpunerea cauzei la complet de
apel, că respectivele dispoziții nu au legătură cu soluționarea dosarului, iar
pe de altă parte, că asupra neconstituționalității acestor dispoziții, Curtea
Constituțională s-a pronunțat în sensul declarării neconstituționalității alin.
(3) al art. 83 C. proc. civ.
Împotriva încheierii
instanței, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a
declarat recurs contestatorul S.C.I.
În conținutul cererii
de recurs s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.
488 C. proc. civ., susținându-se că în cadrul unei proceduri necontencioase,
cum este recursul declarat în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanțele nu
ar trebui să se raporteze la art. 488 din Cod.
Prin motivele de
recurs, contestatorul a mai arătat că a ridicat excepții de
neconstituționalitate, care au fost respinse. A considerat dispozițiile art. 29
din Legea nr. 47/1992 ca fiind neconstituționale, întrucât încalcă accesul la
justiție cât și dreptul de a fi judecat de o instanță competentă, limitând și
excluzând drepturi fundamentale ale persoanei lezate. A precizat că necunoscând
motivele instanței de judecată și trebuind a se încadra în termenul de 48 de
ore prevăzut pentru exercitarea recursului, va dezvolta și motiva cererea după
comunicarea încheierii atacate.
Învestită cu
soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I
civilă, a procedat, la data de 15 septembrie 2015, la întocmirea raportului
asupra admisibilității în principiu a recursului.
Completul de filtru
C3, la 17 septembrie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art.
493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru
depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din
Cod.
La 2 octombrie 2015,
s-a înregistrat prin Serviciul registratură, punctul de vedere formulat de
intimata SC G.F.R. SA.
Constatându-se
încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 12 octombrie
2015, s-a stabilit termen la 21 octombrie 2015, în camera de consiliu, fără
citarea părților, pentru soluționarea cererii de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488
C. proc. civ. și pentru soluționarea recursului, în temeiul art. 493 alin. (5)
C. proc. civ.
În ceea ce privește
cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., se reține că
aceasta nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed:
Art. 29 din Legea nr.
47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare reglementează
procedura prin care poate fi ridicată în fața instanțelor judecătorești
excepția de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe ori a unei
dispoziții din aceste acte normative, în vigoare, care are are legătură cu
soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Totodată la alin. (5) al art. 29 din Legea privind organizarea și funcționarea
Curții Constituționale se stipulează faptul că instanța poate respinge cererea
de sesizare dacă excepția este contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3).
Ca atare, se constată
că una dintre condițiile admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale
cu o excepție de neconstituționalitate a unei prevederi legale în vigoare este
legătura acesteia cu soluționarea cauzei.
Or, în speță, se
observă că recurentul a invocat neconstituționalitatea art. 488 C. proc. civ.,
fără a indica însă căror anume prevederi din Constituție ar contraveni
respectivul articol.
În aceste condiții,
se reține, că în absența indicării textului constituțional încălcat, nu se
poate stabili legătura excepției ridicate cu soluționarea cauzei, motiv pentru
care se va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 488 C. proc. civ.
În continuare,
analizând recursul, Înalta Curte constată că este nul, în considerarea
argumentelor ce succed:
Potrivit art. 486
alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub
sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul
și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un
memoriu separat.
Recursul se
motivează, conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de
recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în
recurs, motivele de casare fiind limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) C.
proc. civ.
Or, în speță,
verificând cererea de recurs, se constată că nu s-a realizat încadrarea
motivelor formulate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Se observă totodată
că nu au fost transmise instanței alte motive de recurs.
Fără a indica în mod
concret, în calea de atac declarată, care sunt aspectele de nelegalitate ale
încheierii recurate, prin raportare la considerentele și chestiunile dezlegate
prin aceasta, recurentul s-a limitat a reitera motivarea excepției, precizând
că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 încalcă accesul la justiție și
dreptul de a fi judecat de o instanță competentă, excluzând drepturi
fundamentale ale persoanei lezate.
Se reține, în aceste
condiții, că recurentul nu a formulat critici care să aibă legătură cu
argumentele instanței care a pronunțat încheierea atacată, ceea ce echivalează
cu nemotivarea acestuia.
Potrivit art. 489
alin. (1) C. proc. civ., «recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul
legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)», care se referă la motivele
de ordine publică, iar conform alin. (2) al aceluiași articol «aceeași
sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în
motivele de casare prevăzute de art. 488».
În consecință, în
măsura în care recursul nu este motivat, intervine sancțiunea nulității căii de
atac astfel exercitată.
Prin urmare, văzând
dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 489
alin. (1) coroborate cu cele ale art. 488 din Cod și cum nu au fost
identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac exercitată în
asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun
aspect de nelegalitate a încheierii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea
formulată de S.C.I. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 488 C. proc. civ.
Cu drept de recurs în
termen de 48 de ore de la pronunțare.
Anulează recursul
declarat de contestatorul S.C.I. împotriva încheierii de ședință din 16 iunie
2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în Dosarul nr.
483/35/2014.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 21 octombrie 2015.
Procesat
de GGC - NN