Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.10.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2126/2015

HOTĂRÂRE
08.10.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2126/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 17 iunie 2014, reclamanții M.E., H.E.M., H.I.T., P.T.M., G.N.I., S.C., D.L., C.G.M., P.K., Ș.N.L. au chemat în judecată Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând instanței anularea deciziei de invalidare din 27 martie 2014 emisă de pârâtă, să se constate existența dreptului de proprietate al autorului petenților și să se dispună acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 15,84 ha teren agricol. În motivare, reclamanții au arătat că s-a emis de către Comisia Județeană de Fond Funciar Maramureș, Hotărârea nr. 941/1991 și de Comisia Locală de Fond Funciar Ruscova Maramureș adeverința nr. x/1992, acte prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 13 ha teren arabil și pășune.

Comisia Județeană de Fond Funciar Maramureș a emis Hotărârea nr. 180/A/2001, validând anexa nr. 39 Ruscova, unde la poziția nr. 1 reclamanții figurau cu acordare despăgubiri pentru suprafața de 15,84 ha teren agricol. În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 165/2013. Prin Sentința civilă nr. 1090 din data de 29 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.

În motivare, tribunalul a reținut incidența art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării, În susținerea aceleiași interpretări a menționat și faptul că art. 35 nu face referire la "entitatea emitentă" a deciziei de validare, ci la "entitate", precum și că de fiecare dată când intenția legiuitorului a fost de a stabili competența unei singure instanțe, a identificat-o prin denumire.

Indicarea unor criterii de determinare a instanței competente (ex: sediu, domiciliu, locul situării imobilului) se impune numai în cazurile în care este necesară pentru identificarea acelei instanțe dintre mai multe care judecă același tip de cauze, cum este cazul contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Învestit prin declinare, Tribunalul Maramureș, secția I civilă, a pronunțat Sentința civilă nr. 808 din 15 septembrie 2015, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat soluționarea cererii în favoarea Tribunalului București.

În motivare, s-au reținut prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care prevede că "deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării", care instituie calea de atac împotriva hotărârilor date de entitățile învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Tribunalul Maramureș a arătat că, în dosarul de față, este atacată o Hotărâre a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București și nu Hotărârea nr. 180/A din 29 noiembrie 2001 dată de Comisia Județeană Maramureș, cu sediul în județul Maramureș. Cu privire la conflictul negativ de competență, CM a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele: Norma de competență incidentă raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013. Astfel, potrivit acestui text de lege "Deciziile emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării". Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competența teritorială absolută, ce conferă tribunalului, în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege, competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii; a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G.

nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii.

În cauză, Decizia de invalidare nr. 817 din 27 martie 2014, contestată de reclamanți, a fost emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție având calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități. Având în vedere că sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății. În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căreia se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, respectiv Tribunalul București.

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2015. Procesat de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-02-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 416/2015
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 17 iunie 2014, reclamanta B.M. a contestat Decizia de invalidare nr. 757 din 27 ma
ÎCCJ 2016-06-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1415/2016
Decizia nr. 1415/2016 Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 23 iulie 2015 sub nr. x/3/2015 reclamanta A. a formulat plângere împotriva deciziei
ÎCCJ 2015-02-20
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 559/2015
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a X civilă, sub nr. 18519/3 din 30 mai 2014, reclamantele O.V. și T.M. au formulat contestație împotriva Deci
ÎCCJ 2015-01-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 367/2015
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 16 mai 2014, reclamanta R.M. a contestat decizia de invalidare nr. x/2014 emisă de
ÎCCJ 2015-05-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1191/2015
mod corect prima instanța a constat că Statul roman este proprietar al terenului expropriat prin Decretul nr. 22/1973 și a dispus radierea din cartea funciară a dreptului de proprietare al pârâților C.I. și L.C.L., B.G.L. și L.A. ca urmare
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă