ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2108/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 17 martie 2015, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D.N.C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, având ca obiect recalculare pensie. La termenul de judecată de la 22 aprilie 2015, instanța a pus în vedere reclamantului ca, în termen de 5 zile, să depună la dosar dovada consemnării onorariului de expert în cuantum de 800 lei. Prin încheierea din 3 iunie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în baza art. 155 ind. 1 C. proc. civ.

a dispus suspendarea judecății cererii privind pe reclamantul D.N.C., pentru neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina sa prin încheierea de ședință de la termenul anterior. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul D.N.C., înregistrat la data de 14 septembrie 2015, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. La termenul de judecată din 8 octombrie 2015, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra necompetenței sale materiale în judecarea prezentei căi de atac. Potrivit principiului aflării adevărului consacrat de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu principiul rolului activ al instanței, față de dispozițiile art. 82 din același cod, în calificarea juridică a cererilor cu a căror soluționare este învestit, judecătorul nu este ținut de titulatura dată de către părți, ci de scopul și finalitatea pe care acestea le-au avut în vedere prin formularea cererilor respective.

Chiar dacă petentul și-a intitulat cererea ca fiind contestație privind tergiversarea procesului, invocând dispozițiile art. 522 din Noul C. proc. civ., din analiza conținutului acesteia, rezultă că aceasta reprezintă o cerere de recurs îndreptată împotriva măsurilor procesuale dispuse prin încheierea din 3 iunie 2015 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Înalta Curte a calificat cererea formulată de petent ca fiind recurs împotriva încheierii din 3 iunie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța competentă să îl soluționeze fiind Curtea de Apel București, pentru considerentele ce succed. Judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă, ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege. Cum, în speță, recurentul a învestit instanța cu o cerere de recurs împotriva încheierii de ședință din 3 iunie 2015 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în cadrul unui litigiu de asigurări sociale, competent a fi soluționat în primă instanță de tribunal, față de prevederile legale mai sus menționate, se constată că instanța ierarhic superioară competentă să soluționeze cererea de recurs este Curtea de Apel București.

Față de cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 3, raportate la cele ale art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., soluționarea recursului va fi declinată în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a recursului declarat de D.N.C. împotriva încheierii de ședință din 3 iunie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 4512/3/2015 al Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în favoarea Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2015. Procesat de GGC - CL