ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2093/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deta la data de 12 septembrie 2013, P.L.C. a solicitat, în contradictoriu cu părinții săi, P.C.V. și P.S., în baza art. 498 C. civ., stabilirea locuinței sale la bunicii T.S. și T.V. în județul Timiș, unde locuiește și în prezent, până la majorat și în continuare, până la terminarea studiilor universitare; obligarea pârâților să-i achite lunar suma de 1000 lei cu titlu de întreținere, începând cu data introducerii prezentei acțiuni, în temeiul art. 499 alin. (1) și (4) C. civ.; precum și obligarea pârâților la remiterea sumei de 1512 lei reprezentând alocația ce i se cuvenea pe ultimii 3 ani, respectiv din septembrie 2010 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată (alocația lunară fiind în cuantum de 42 lei).

Prin Sentința civilă nr. 462 din 12 mai 2014, Judecătoria Deta a admis excepția invocată, sens în care a declinat în favoarea Judecătoriei Timișoara competența teritorială de soluționare a acțiunii civile, cu obiect stabilire locuință minor, pensie de întreținere și pretenții. Pornind de la prevederile art. 107 și art. 129 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și din interpretarea per a contrario a art. 126 alin. (1) din cod, reținând și că principala cerere ce face obiectul dosarului, referitoare la stabilirea locuinței minorei, nu este una referitoare la bunuri și nici la drepturi de care părțile pot să dispună, a constatat că este competentă în soluționarea acțiunii instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul pârâților, respectiv Judecătoria Timișoara.

Prin Sentința nr. 6371 din 6 mai 2015, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, a admis excepția de necompetență teritorială. A declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București. A constatat că întrucât litigiul este unul cu element de extraneitate, motivat de faptul că ambii pârâți locuiesc în Irlanda din anul 2007, se ridică probleme, atât de ordin procedural privind conflictul de jurisdicții, cât și de ordin material, respectiv problema conflictului de legi, în speță stabilirea celei care guvernează raportul juridic dedus judecății. A reținut că urmare aderării României la Uniunea Europeană începând cu anul 2007, în privința proceselor în materia răspunderii părintești, în care părțile își au reședința într-un stat membru al uniunii, sunt aplicabile dispozițiile Regulamentului nr. 2201/2003 al Consiliului Europei, având în vedere art. 148 alin. (2) din Constituția României.

A constatat că în cazul de față este incident art. 8 alin. (1) din Regulamentul nr. 2201/2003, care atrage competența de soluționare a cererii reclamantei de către instanțele judecătorești din România, care sunt competente și în conformitate cu art. 12 alin. (3) lit. a) din regulament, întrucât reclamanta minoră este cetățean român. Având în vedere prevederile art. 107 C. proc. civ., care instituie regula de drept comun în materia competenței teritoriale în legislația română, noțiunea de "domiciliu" folosită de textul de lege, precum și faptul că pârâții sunt stabiliți de circa 8 ani în Irlanda, unde trăiesc și își desfășoară activitatea profesională, s-a dispus îndreptarea cererii către Judecătoria sectorului 1 București.

S-a mai reținut că această soluție se impune motivat de faptul că din interpretarea per a contrario a art. 126 alin. (1) C. proc. civ. se desprinde concluzia că, în ceea ce privește cererile referitoare la persoane, competența teritorială este exclusivă, absolută. Prin Sentința civilă nr. 11970 din 17 iunie 2015, Judecătoria sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Deta. A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit. Raportat la obiectul principal al cererii de chemare în judecată, a constatat că în cauză competența se determină în baza art. 114 C. proc.

civ. Ca atare, motivat de faptul că persoana ocrotită, reclamanta, locuia în fapt la data introducerii acțiunii în județul Timiș, cum a rezultat fără dubiu din actele dosarului, s-a constatat că revine instanței în a cărei circumscripție se află locuința persoanei ocrotite competența soluționării cauzei, respectiv Judecătoriei Deta. Referitor la noțiunea de domiciliu, a apreciat că și în actuala reglementare se menține interpretarea doctrinei și practicii judiciare care exista sub vechiul cod de procedură civilă, în sensul că noțiunea de domiciliu trebuie avută în vedere în sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a părții, cât adresa unde acesta locuiește în mod efectiv.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta, în considerarea argumentelor ce succed: Reclamanta minoră a sesizat Judecătoria Deta cu o cerere prin care a solicitat stabilirea locuinței sale la bunici, precum și obligarea părinților pârâți la achitarea lunară a sumei de 1.000 lei cu titlu de întreținere și la remiterea sumei de 1.512 lei reprezentând alocația ce i se cuvenea pe ultimii 3 ani, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 498 C. civ., care, în cuprinsul alin. (2) face referire la instanța de tutelă. Potrivit art. 114 alin. (1) C. proc.

civ., "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită". Totodată, se reține că art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 stipulează că până la organizarea instanțelor de tutelă și de familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ. și C. proc. civ. În speță se observă, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, că persoana ocrotită, respectiv reclamanta minoră locuiește la bunicii săi, în localitatea Gătaia, județul Timiș, în a căror grijă se află de când avea vârsta de 1 an, după cum rezultă din referatul de anchetă socială, în prezent fiind elevă a Liceului Teoretic Gătaia.

Reținând, prin urmare, incidența art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă specială care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reglementată de art. 107 din cod și având în vedere domiciliul reclamantei minore, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2015. Procesat de GGC - CL