ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 781/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 781/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 781/2017

Asupra

conflictului negativ de competență de față, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/221/2016,

completată

anterior primului termen de judecată, reclamanta A. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul B., pronunțarea unei hotărâri prin care

să fie stabilită locuința minorului C. la locuința mamei,

să se încuviințeze ca minorul să locuiască împreună cu

mama sa în Franța, să fie suplinit acordul pârâtului pentru emiterea

unui pașaport pe numele minorului, precum și acordul pârâtului pentru

ca acesta să călătorească împreună cu mama sa în

străinătate, să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de

întreținere în favoarea minorului în cuantum de 1.500 lei lunar și

să se dispună exercitarea autorității părintești

asupra minorului, în principal, exclusiv de către reclamantă iar în

subsidiar, în comun de către ambii părinți.

În drept,

au fost invocate art. 496, art. 499 și art. 529 C. civ., art. 21 și art.

36 din Legea nr. 272/2004.

Pârâtul

a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a

invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Deva,

excepția inadmisibilității petitului privitor la suplinirea

acordului privind deplasările

minorului în

străinătate, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare

în judecată ca nefondată. Pe cale reconvențională, a

solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună

exercitarea în comun a autorității părintești asupra

minorului, stabilirea domiciliului minorului în principal la tată, iar, în

subsidiar, în mod alternativ la ambii părinți și obligarea

reclamantei-pârâte reconvențional la plata sumei de 355 euro/lună

pentru cheltuielile privind creșterea, educarea și formarea

profesională a minorului.

În motivarea

excepției necompetenței teritoriale, a invocat art. 114 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 90 C. civ. și a arătat că reclamanta are

domiciliul în Cluj-Napoca, stabilindu-și reședința în municipiul

Deva cel mai probabil cu scopul de a justifica formal competența

Judecătoriei Deva, că minorul se află în prezent în

vacanță la bunicii materni, nelocuind împreună cu mama sa

și că nici domiciliul și nici reședința minorului nu a

fost stabilită la Deva, nepunându-se vreodată problema stabilirii

domiciliului acestuia în altă localitate decât municipiul Cluj-Napoca.

Prin

răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanta-pârâtă

reconvențional a solicitat respingerea excepției necompetenței

teritoriale și a arătat că, la data introducerii cererii de

chemare în judecată, locuia împreună cu minorul la locuința

părinților săi din municipiul Deva, unde și-a stabilit

reședința și că s-a mutat împreună cu minorul din

municipiul Cluj-Napoca, în luna aprilie 2016, tocmai datorită

comportamentului agresiv al pârâtului.

Prin

sentința civilă nr. 3178 din 23 noiembrie 2016, Judecătoria Deva

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru

a decide astfel, Judecătoria Deva a reținut următoarele:

Potrivit

art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se

introduce la instanța a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

O

excepție de la regula generală în materie de competență

teritorială este cea reglementată de dispozițiile art. 114 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă legea nu prevede altfel,

cererile privind ocrotirea persoanei fizice, date de Codul civil în

competența instanței de tutelă și de familie, se

soluționează de instanța în a cărei circumscripție

teritorială își are domiciliul sau reședința persoana

ocrotită.

Potrivit

art. 92 alin. (1) C. civ., domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate

deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este

la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el

locuiește în mod statornic.

În speță,

minorul locuiește în mod statornic la pârâtul-reclamant

reconvențional, în municipiul Cluj-Napoca, unde părțile au

locuit până în primăvara acestui an și unde a fost stabilit

domiciliul minorului prin sentința civilă nr. 2313/2016,

pronunțată de Judecătoria Deva în Dosarul nr. x/221/2016.

Acest

fapt a fost recunoscut de reclamanta-pârâtă reconvențional prin

precizarea de acțiune depusă la dosar la primul termen de

judecată iar faptul

că minorul a

locuit pe durata verii, la bunicii materni din municipiul Deva, nu este în

măsură să conducă la concluzia că acesta

locuiește în mod statornic cu mama sa, atâta timp cât șederea nu a

fost una de lungă durată iar, la începutul toamnei, minorul s-a

întors la locuința tatălui său.

Rezultă

că instanța de tutelă competentă să soluționeze

cauza este Judecătoria Cluj-Napoca.

Această

instanță este competentă și prin raportare la regula

generală a competenței teritoriale, respectiv a domiciliului

pârâtului, aplicabilă în măsura în care am accepta că în sfera

de aplicare a dispozițiilor art. 114 C. proc. civ. nu se includ și

cererile având ca obiect drepturile și îndatoririle părinților,

exercitarea autorității părintești, obligația de

întreținere și alte cereri ce vizează raporturile dintre

părinți și minori - reglementate de cartea de II-a C. civ., ci

doar cererile care au ca obiect măsurile de ocrotire a persoanei fizice

reglementate de cartea I, titlul III C. civ., respectiv tutela minorului,

ocrotirea interzisului judecătoresc și curatela.

Astfel

învestită, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 1163 din 21 februarie 2017, la rândul său,

și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Deva și, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin.

(1) C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competență,

l-a înaintat, spre soluționare Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Pentru

a decide astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. dacă legea nu prevede

altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în

competența instanței de tutelă și de familie se

soluționează de instanța în a cărei circumscripție

teritorială își are domiciliul sau reședința persoana

ocrotită.

Art. 106

alin. (1) C. civ. din Titlul III, denumit "Ocrotirea persoanei

fizice", capitolul I, prevede ca, ocrotirea minorului se realizează

prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau,

după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume

prevăzute de lege.

Potrivit

art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînțelegeri între

părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea

îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce

îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile

raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște

potrivit interesului superior al copilului.

Conform

art. 265 C. civ., toate măsurile date prin Cartea a II-a „Despre

familie" în competența instanței judecătorești, toate

litigiile privind aplicarea dispozițiilor acestei cărți, precum

și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale

sunt de competența instanței de tutelă. Teza finală a

acestui text de lege se referă la faptul că dispozițiile art. 107

C. civ. sunt aplicabile în mod corespunzător.

Așadar,

sintagma „cereri privind ocrotirea persoanei fizice" din cuprinsul art. 114

alin. (1) C. proc. civ. include și cererea vizând ocrotirea minorului prin

părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv

cererile care decurg din autoritatea părintească reglementată de

Titlul IV din Cartea a II-a „Despre familie" C. civ., precum cele

privitoare la exercitarea autorității părintești,

stabilirea domiciliului minorului ori achitarea cheltuielilor privind

creșterea, educarea și formarea profesionala a minorului. Aceste

cereri se soluționează de instanța de tutelă, fiind

aplicabile în materie de competență regulile edictate la art. 114 C.

proc. civ., respectiv instanței în a cărei circumscripție

teritorială își are domiciliul minorul, ca și persoană

ocrotită.

În speță,

persoana ocrotită este minorul C., care începând cu data de 08 decembrie 2016

locuiește în Deva, în urma pronunțării Deciziei civile nr. 1183/2016

(filele 6-7, 15-21).

În consecință,

față de cele mai sus reținute, instanța de tutelă

competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Deva, în

circumscripția căreia se află domiciliul minorului.

Conflictul

negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție la data de 28 aprilie 2017, fiind fixat

termen pentru soluționare la 12 mai 2017.

Înalta

Curte, legal învestită, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin.

(1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Deva, secția civilă, pentru considerentele

care succed:

În cauză,

prin acțiunea civilă formulată, reclamanta a solicitat luarea

măsurilor de ocrotire a minorului rezultat din căsătoria

părților prevăzute de art. 496, art. 499 și art. 529 C.

civ., precum și de art. 21 și art. 36 din Legea nr. 272/2004,

respectiv stabilirea locuinței minorului, exercitarea

autorității părintești și stabilirea pensiei de

întreținere în favoarea minorului.

În aplicarea

art. 265 C. civ. coroborat cu art. 107 alin. (1) C. civ., aceste cereri sunt de

competența instanței de tutelă.

Din

acest motiv, este incident art. 114 C. proc. civ., normă specială

care vizează cererile date de C. civ. în competența instanței de

tutelă, instituind o competență teritorială exclusivă

în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială

își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită,

derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C.

proc. civ. privind competența în raport de domiciliul pârâtului.

În speță,

ambele instanțe în conflict au făcut aplicarea, în mod corect, a dispozițiilor

art. 114 C. proc. civ., însă au apreciat în mod diferit asupra

domiciliului sau a reședinței persoanei ocrotite.

Competența

de soluționare a cauzei se stabilește în raport de data

formulării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 27 iulie

2016.

Potrivit

dispozițiilor art. 92 alin. (1) C. civ., „domiciliul minorului care nu a

dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile

prevăzute de

lege este la

părinții săi sau la acela dintre părinți la care el

locuiește în mod statornic."

La

data sesizării instanței, părțile nu mai locuiau

împreună și nici nu fusese pronunțată o hotărâre

judecătorească definitivă privind stabilirea locuinței

minorului. Abia prin Decizia nr. 1183 din 06 decembrie 2016 a Tribunalului

Hunedoara pronunțată în Dosarul nr. x/221/2016 s-a stabilit

domiciliul minorului la locuința mamei din Deva, pe calea ordonanței

președințiale, până la soluționarea prezentului dosar ce a

generat conflictul de competență, motiv pentru care acea

dispoziție nu are relevanță în cauză.

În

același timp, nu s-a contestat în cauză că, după separarea în

fapt a soților în primăvara anului 2016, minorul a locuit

împreună cu mama sa în Deva, la domiciliul părinților acesteia,

unde reclamanta și-a stabilit chiar reședința începând cu data

de 22 iulie 2016 (și până la data de 21 iulie 2017, conform copiei din

cartea de identitate - fila 13 din dosarul Judecătoriei Deva).

Minorul

a părăsit această locuință abia ca urmare a

dispoziției adoptate prin sentința civilă nr. 2313 din 9

septembrie 2016 a Judecătoriei Deva (schimbată prin Decizia nr. 1183

din 06 decembrie 2016 a Tribunalului Hunedoara), când minorul s-a mutat

împreună cu tatăl său.

De

altfel, prin decizia Tribunalului Hunedoara, menționată anterior, s-a

reținut că minorul a locuit la reședința mamei din Deva în

perioada aprilie-septembrie 2016.

Astfel,

la data sesizării instanței, minorul locuia la reclamantă în

municipiul Deva.

Această

locuință poate fi considerată statornică, în sensul art. 92

C. civ., dat fiind că, așa cum s-a arătat, minorul a locuit

împreună cu mama sa timp de 4 luni, imediat după separarea în fapt a

soților, mutându-se cu tatăl său abia după stabilirea

locuinței la acesta și doar pentru 3 luni, până la stabilirea,

pe cale judecătorească, a locuinței la mamă.

în

aceste circumstanțe de fapt, se apreciază că locuința

minorului, reprezentată de reședința reclamantei din municipiul

Deva, are caracter de stabilitate și continuitate, motiv pentru care,

față de dispozițiile legale citate anterior, Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Deva, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Deva, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 12 mai 2017.