ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 781/2017

Decizia nr. 781/2017 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/221/2016, completată anterior primului termen de judecată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., pronunțarea unei hotărâri prin care să fie stabilită locuința minorului C. la locuința mamei, să se încuviințeze ca minorul să locuiască împreună cu mama sa în Franța, să fie suplinit acordul pârâtului pentru emiterea unui pașaport pe numele minorului, precum și acordul pârâtului pentru ca acesta să călătorească împreună cu mama sa în străinătate, să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 1.500 lei lunar și să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului, în principal, exclusiv de către reclamantă iar în subsidiar, în comun de către ambii părinți.

În drept, au fost invocate art. 496, art. 499 și art. 529 C. civ., art. 21 și art. 36 din Legea nr. 272/2004. Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Deva, excepția inadmisibilității petitului privitor la suplinirea acordului privind deplasările minorului în străinătate, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată. Pe cale reconvențională, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorului, stabilirea domiciliului minorului în principal la tată, iar, în subsidiar, în mod alternativ la ambii părinți și obligarea reclamantei-pârâte reconvențional la plata sumei de 355 euro/lună pentru cheltuielile privind creșterea, educarea și formarea profesională a minorului.

În motivarea excepției necompetenței teritoriale, a invocat art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și art. 90 C. civ. și a arătat că reclamanta are domiciliul în Cluj-Napoca, stabilindu-și reședința în municipiul Deva cel mai probabil cu scopul de a justifica formal competența Judecătoriei Deva, că minorul se află în prezent în vacanță la bunicii materni, nelocuind împreună cu mama sa și că nici domiciliul și nici reședința minorului nu a fost stabilită la Deva, nepunându-se vreodată problema stabilirii domiciliului acestuia în altă localitate decât municipiul Cluj-Napoca.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanta-pârâtă reconvențional a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale și a arătat că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, locuia împreună cu minorul la locuința părinților săi din municipiul Deva, unde și-a stabilit reședința și că s-a mutat împreună cu minorul din municipiul Cluj-Napoca, în luna aprilie 2016, tocmai datorită comportamentului agresiv al pârâtului. Prin sentința civilă nr. 3178 din 23 noiembrie 2016, Judecătoria Deva a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Pentru a decide astfel, Judecătoria Deva a reținut următoarele: Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc.

civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. O excepție de la regula generală în materie de competență teritorială este cea reglementată de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice, date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Potrivit art. 92 alin. (1) C. civ., domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic.

În speță, minorul locuiește în mod statornic la pârâtul-reclamant reconvențional, în municipiul Cluj-Napoca, unde părțile au locuit până în primăvara acestui an și unde a fost stabilit domiciliul minorului prin sentința civilă nr. 2313/2016, pronunțată de Judecătoria Deva în Dosarul nr. x/221/2016. Acest fapt a fost recunoscut de reclamanta-pârâtă reconvențional prin precizarea de acțiune depusă la dosar la primul termen de judecată iar faptul că minorul a locuit pe durata verii, la bunicii materni din municipiul Deva, nu este în măsură să conducă la concluzia că acesta locuiește în mod statornic cu mama sa, atâta timp cât șederea nu a fost una de lungă durată iar, la începutul toamnei, minorul s-a întors la locuința tatălui său.

Rezultă că instanța de tutelă competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Cluj-Napoca. Această instanță este competentă și prin raportare la regula generală a competenței teritoriale, respectiv a domiciliului pârâtului, aplicabilă în măsura în care am accepta că în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 114 C. proc. civ. nu se includ și cererile având ca obiect drepturile și îndatoririle părinților, exercitarea autorității părintești, obligația de întreținere și alte cereri ce vizează raporturile dintre părinți și minori - reglementate de cartea de II-a C. civ., ci doar cererile care au ca obiect măsurile de ocrotire a persoanei fizice reglementate de cartea I, titlul III C. civ., respectiv tutela minorului, ocrotirea interzisului judecătoresc și curatela.

Astfel învestită, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1163 din 21 februarie 2017, la rândul său, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva și, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competență, l-a înaintat, spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a decide astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Art. 106 alin. (1) C. civ. din Titlul III, denumit "Ocrotirea persoanei fizice", capitolul I, prevede ca, ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege. Potrivit art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Conform art. 265 C. civ., toate măsurile date prin Cartea a II-a „Despre familie" în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor acestei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă.

Teza finală a acestui text de lege se referă la faptul că dispozițiile art. 107 C. civ. sunt aplicabile în mod corespunzător. Așadar, sintagma „cereri privind ocrotirea persoanei fizice" din cuprinsul art. 114 alin. (1) C. proc. civ. include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile care decurg din autoritatea părintească reglementată de Titlul IV din Cartea a II-a „Despre familie" C. civ., precum cele privitoare la exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului minorului ori achitarea cheltuielilor privind creșterea, educarea și formarea profesionala a minorului. Aceste cereri se soluționează de instanța de tutelă, fiind aplicabile în materie de competență regulile edictate la art. 114 C. proc.

civ., respectiv instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minorul, ca și persoană ocrotită. În speță, persoana ocrotită este minorul C., care începând cu data de 08 decembrie 2016 locuiește în Deva, în urma pronunțării Deciziei civile nr. 1183/2016 (filele 6-7, 15-21). În consecință, față de cele mai sus reținute, instanța de tutelă competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Deva, în circumscripția căreia se află domiciliul minorului. Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 aprilie 2017, fiind fixat termen pentru soluționare la 12 mai 2017. Înalta Curte, legal învestită, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, secția civilă, pentru considerentele care succed: În cauză, prin acțiunea civilă formulată, reclamanta a solicitat luarea măsurilor de ocrotire a minorului rezultat din căsătoria părților prevăzute de art. 496, art. 499 și art. 529 C. civ., precum și de art. 21 și art. 36 din Legea nr. 272/2004, respectiv stabilirea locuinței minorului, exercitarea autorității părintești și stabilirea pensiei de întreținere în favoarea minorului. În aplicarea art. 265 C. civ. coroborat cu art. 107 alin. (1) C. civ., aceste cereri sunt de competența instanței de tutelă. Din acest motiv, este incident art. 114 C. proc. civ., normă specială care vizează cererile date de C. civ.

în competența instanței de tutelă, instituind o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. privind competența în raport de domiciliul pârâtului. În speță, ambele instanțe în conflict au făcut aplicarea, în mod corect, a dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., însă au apreciat în mod diferit asupra domiciliului sau a reședinței persoanei ocrotite.

Competența de soluționare a cauzei se stabilește în raport de data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 27 iulie 2016. Potrivit dispozițiilor art. 92 alin. (1) C. civ., „domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic." La data sesizării instanței, părțile nu mai locuiau împreună și nici nu fusese pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă privind stabilirea locuinței minorului. Abia prin Decizia nr. 1183 din 06 decembrie 2016 a Tribunalului Hunedoara pronunțată în Dosarul nr. x/221/2016 s-a stabilit domiciliul minorului la locuința mamei din Deva, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea prezentului dosar ce a generat conflictul de competență, motiv pentru care acea dispoziție nu are relevanță în cauză.

În același timp, nu s-a contestat în cauză că, după separarea în fapt a soților în primăvara anului 2016, minorul a locuit împreună cu mama sa în Deva, la domiciliul părinților acesteia, unde reclamanta și-a stabilit chiar reședința începând cu data de 22 iulie 2016 (și până la data de 21 iulie 2017, conform copiei din cartea de identitate - fila 13 din dosarul Judecătoriei Deva). Minorul a părăsit această locuință abia ca urmare a dispoziției adoptate prin sentința civilă nr. 2313 din 9 septembrie 2016 a Judecătoriei Deva (schimbată prin Decizia nr. 1183 din 06 decembrie 2016 a Tribunalului Hunedoara), când minorul s-a mutat împreună cu tatăl său. De altfel, prin decizia Tribunalului Hunedoara, menționată anterior, s-a reținut că minorul a locuit la reședința mamei din Deva în perioada aprilie-septembrie 2016. Astfel, la data sesizării instanței, minorul locuia la reclamantă în municipiul Deva.

Această locuință poate fi considerată statornică, în sensul art. 92 C. civ., dat fiind că, așa cum s-a arătat, minorul a locuit împreună cu mama sa timp de 4 luni, imediat după separarea în fapt a soților, mutându-se cu tatăl său abia după stabilirea locuinței la acesta și doar pentru 3 luni, până la stabilirea, pe cale judecătorească, a locuinței la mamă. în aceste circumstanțe de fapt, se apreciază că locuința minorului, reprezentată de reședința reclamantei din municipiul Deva, are caracter de stabilitate și continuitate, motiv pentru care, față de dispozițiile legale citate anterior, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, secția civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2017.