ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 385/2015

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin contestația la executare împotriva actelor de executare efectuate de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă , contestatoarea Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă B. a solicitat în principal anularea actelor și formelor de executare silită din dosarul de executare al Autorității pentru Administrarea Activelor Statului , prin care au fost poprite contur i le societ ăț ii , pentru suma de 78 . 824 , 38 RON și , în subs idiar , să se constate scutirea de la plata privind sumele preluate pentru încasare de c ă tre Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului reprezentând contribuția datorată Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate . Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 67 din 21 iunie 2013 a respins excepția tardivității invocată de intimată ca nefondată.

A fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea Stațiunea de Cercetare – Dezvoltare Agricolă B. și au fost anulate toate actele de executare efectuate de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului în temeiul Ordinului nr. 5 din 30 ianuarie 2013. În argumentarea acestei sentințe instanța a reținut, în esență, că excepția tardivității este nefondată, întrucât înființarea popririi asupra conturilor debitoarei contestatoare aflate la terțul poprit Banca R. SA - Sucursala Brăila în temeiul Ordinului AAAS nr. 5 din 30 ianuarie 2013, a fost adusă la cunoștința acesteia în data de 21 februarie 2013, în timp ce contestația la executare a fost înregistrată la judecătorie în data de 26 februarie 2012, înlăuntrul termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ. În ce privește contestația la executare, s-a constatat că sunt întrunite condițiile cerute de art. 399 alin. (1) și (2) C. proc. civ., aceasta fiind întemeiată. Prin Ordinul nr. 5 din 30 ianuarie 2013, semnat de vicepreședintele Autorității pentru Administrarea Activelor Statului , s-a ordonat înființarea popririi asupra oricăror sume existente în conturile de orice natură deschise la institutiile de credit de către debitorii identificați în lista anexă până la concurența sumelor precizate. S-a constatat că în temeiul ordinului mentionat, comunicat sub nr. 22841 din 11 februarie 2013, la terțul poprit Banca R. SA - Sucursala Brăila s-a înființat asupra contului contestatoarei o poprire în valoare de 78.824,38 RON.

În baza prevederilor O.U.G. nr. 95/2003 privind preluarea de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării acestora la Fondul unic de asigurări sociale de sănătate, au fost preluate mai multe creanțe fiscale ale Stațiunii de Cercetare Dezvoltare Agricolă B. (contestatoarea), respectiv prin Protocolul din 03 martie 2004, creanța de 95.137,15 RON de la CAS Brăila. Această creanță reprezenta obligații restante la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate la data de 30 iunie 2003, plus dobânzile și penalitățile calculate până la 31 decembrie 2003. Întrucât debitoarea contestatoare nu a efectuat nicio plată în contul Autorității pentru Administrarea Activelor Statului , s-a procedat la poprirea conturilor societății, mai întâi prin Ordinul nr. 278 din 18 februarie 2005 și mai apoi, în temeiul Ordinului nr. 5 din 30 ianuarie 2013 în speță.

S-a reținut că Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă B. este reorganizată în prezent ca instituție de drept public, în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice G.I. Sisești în conformitate cu H.G. nr. 1460/2006. Referitor la creanța preluată de intimată, s-a constatat că intră sub incidența dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 147/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 78/2003 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare, dezvoltare din domeniul agriculturii și a Academiei de Științe Agricole și Silvice G.I. Sisești, în care s-a stipulat, cu claritate, că unitățile de cercetare-dezvoltare reorganizate ca instituții publice beneficiază de scutire de la plata tuturor obligațiilor bugetare neachitate, precum și a majorărilor de întârziere, a penalităților și dobânzilor aferente.

Prin O.U.G. nr. 29/2005 modificată prin Legea nr. 232/2005, în art. lll lit. a), b), c) s-a prevăzut atât scutirea unităților de cercetare-dezvoltare reorganizate ca instituții publice de la plata obligațiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr. 147/2004 și neachitate prin orice modalitate prevăzută de lege, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, cât și de la plata sumelor preluate pentru încasare de către A.V.A.S., reprezentând contribuția datorată Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

S-a apreciat că, întrucât contestatoarea intră sub incidența textelor de lege menționate, beneficiind, prin efectul legii, de scutirea de la plata creanței preluate de A.V.A.S., contestația la executare este întemeiată și, în consecintă, au fost anulate toate actele de executare efectuate de intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului în temeiul Ordinului AAAS nr. 5 din 30 ianuarie 2013. Împotriva acestei sentințe Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea motivelor de recurs invocate recurenta a arătat, în esență, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (în speță dispozițiile O.U.G.

nr. 51/1995) și nu au avut în vedere situatia expusă prin întâmpinare. În continuarea motivării recurenta reiterează faptul că în baza prevederilor O.U.G. nr. 95/2003, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a preluat creanța fiscală în valoare de 95.137,15 RON a Stațiunii de Cercetare Dezvoltare Agricolă B. prin protocolul din 03 martie 2004 și că, creanțele preluate reprezintă obligații restante la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate la data de 30 iunie 2003, precum și dobânzi și penalități calculate până la data de 31 decembrie 2003. Împotriva debitorilor preluați în baza protocoalelor menționate, susține recurenta, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 557/2003 de modificare și aprobare a O.U.G.

nr. 95/2003, s-a declanșat procedura de executare silită, prin afișarea somației colective pentru plata la sediul CAS-urilor menționate, precum și prin înștiințarea de plată emisă de CAS respective. Recurenta susține că prin adresele Autorității pentru Administrarea Activelor Statului din 15 iunie 2005 și din 20 mai 2008 au fost solicitate contestatoarei documentele în vederea analizării posibilității acordării înlesnirilor la plata creanțelor fiscale deținute de Autoritate asupra acesteia, însă la nici una din aceste adrese contestatoarea nu a formulat răspuns.

Recurenta sustine că la solicitarea contestatoarei de scutire de la plata creanțelor fiscale, a transmis debitoarei că nu există cadru legal pentru ca Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului să poată proceda la acordarea înlesnirilor la plata creanțelor fiscale, având în vedere că Legea nr. 45/2009 abrogă art. 56 alin. (1) Legea nr. 290/2002 și, implicit, posibilitatea acordării înlesnirilor la plata obligațiilor de natură fiscală și bancară ce au fost prevăzute pentru unitătile din domeniu. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței criticate, în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, exercitând controlul de legalitate asupra deciziei atacate, în raport de criticile formulate constată că prezentul recurs este fondat în limitele și pentru rațiunile ce urmează: Obiectul litigiului dedus judecății îl reprezintă contestația la executare formulată de Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă B. împotriva actelor de executare efectuate de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului . Prima instanță a admis acțiunea reclamantei, apreciind că intră sub incidența dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 147/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 78/2003 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare, dezvoltare din domeniul agriculturii și a Academiei de Științe Agricole și Silvice G.I.

Sisești. Este adevărat că menționatele dispoziții prevăd că unitățile de cercetare-dezvoltare reorganizate ca instituții publice beneficiază de scutire de la plata tuturor obligațiilor bugetare neachitate, precum și a majorărilor de întârziere, a penalităților și dobânzilor aferente, însă teza a II-a a menționatelor dispoziții prevăd că sumele respective sunt cele stabilite în certificatele de obligații eliberate de organele fiscale competente pe baza controlului de fond. În cauza dedusă judecății, din modul de argumentare a soluției pronunțate, rezultă că soluția instanței de fond s-a bazat pe o apreciere generală a situației de fapt rezumându-se doar la reținerea textelor legale concrete fără o analiză a îndeplinirii dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 14/2004.

Curtea apreciază că în cauză era imperios necesar ca instanța de fond să lămurească pe deplin situația de fapt, în special dacă debitoarea s-a conformat prevederilor evocate în sensul de a face dovada obținerii certificatului de obligații eliberat de organul fiscal din care să rezulte sumele de scutirea cărora poate beneficia în temeiul dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 147/2004 ori stadiul demersurilor efectuate în acest sens. Cercetarea fondului este un element esențial pentru exercitarea controlului de legalitate, întrucât situația de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispozițiilor legale. Per a contraria, în absența unei situații de fapt complet stabilită, este imposibil de realizat verificarea aplicării corecte a legii de către instanța de fond, aspect ce atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 314 C. proc.

civ., respectiv casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a se stabili pe deplin împrejurările de fapt. Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite. Soluția casării cu trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci și practică: ea este impusă de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părților la cele două grade de jurisdicție. Este firesc ca instanța de trimitere să administreze toate probele impuse de o completă cercetare a fondului cauzei.

În concret, instanța de trimitere trebuie să solicite părților depunerea înscrisurilor doveditoare pe aspectele anterior individualizate de Înalta Curte urmând să analizeze ca apărare și susținerea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului privind inexistența cadrului legal pentru acordarea înlesnirilor la plata creanțelor fiscale, având în vederea Legea nr. 45/2009 ce abrogă prin art. 56 alin. (1) Legea nr. 290/2002 și, implicit, posibilitatea acordării înlesnirilor la plata obligațiilor de natură fiscală și bancară ce au fost prevăzute pentru unitătile din domeniu. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 67 din 21 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2015.