ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3042/2015

Decizia nr. 3042/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 septembrie 2013, reclamanta SC A. SA Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Nerambursabile, anularea deciziei nr. 169 din 17 iulie 2013 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare din 14 mai 2013, emise de pârât și suspendarea executării acestor acte administrative până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 3553 din 14 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării măsurilor dispuse prin decizia nr. 169 din 17 iulie 2013 și prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare din 14 mai 2013 și a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de reclamanta SC A. SA Brăila în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Generală Mecanisme și Instrumente Financiare Nerambursabile, privind anularea deciziei nr. 169 din 17 iulie 2013 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare din 14 mai 2013.

Împotriva sentinței civile nr. 3553 din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SA Brăila, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, că momentul relevant, cel al demarării procedurii de licitație, este momentul publicării anunțului de intenție, respectiv 27 decembrie 2007, dată la care intenția se manifestă printr-un fapt/act material (prin publicarea anunțului de intenție) și generează o serie de fapte juridice complexe, unite însă prin scopul lor declarat, acela de realizare a proiectului.

Concluzia eronată a instanței de fond în sensul că momentul publicării anunțului de intenție nu coincide cu cel al demarării procedurii de achiziție publică, putea decurge numai pornind de la o premisă în care realitatea faptică ar fi fost cu totul alta și anume, aceea a nepublicării unui anunț de intenție. Într-o asemenea situație ipotetică, momentul demarării procedurii de achiziție publică ar fi coincis cu cel al publicării anunțului de participare, respectiv 17 aprilie 2008.

Recurenta a susținut că în realitate, momentul relevant pentru stabilirea incidenței în speță a prevederilor Ordinului M.F.P. nr. 475/2008 este acela al manifestării intenției de a achiziționa prin faptul/actul material al publicării anunțului de intenție, act material față de care Ordinul M.F.P. nr. 475/2008 a operat în mod retroactiv.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 13 mai 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Analiza motivelor de casare

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurentă, pentru următoarele considerente:

În mod judicios instanța de fond, interpretând normele legale incidente în cauză, a constatat că momentul demarării procedurii de achiziție publică este reprezentat de publicarea anunțului de participare și nu a anunțului de intenție.

Din interpretarea dispozițiilor art. 51 alin. (1) și (3) coroborat cu art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, forma în vigoare la data desfășurării procedurii de achiziție, rezultă că publicarea anunțului de intenție nu angajează în vreun mod autoritatea contractantă, în sensul că nu naște în sarcina acesteia obligația de a efectua respectiva achiziție publică, scopul publicării anunțului de intenție fiind acela de a putea beneficia de reducerea perioadei cuprinse între data transmiterii anunțului de participare spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și data limită de depunere a ofertelor.

Prin urmare, momentul declanșării procedurii de achiziție publică îl reprezintă publicarea anunțului de participare, acesta fiind cel care creează în sarcina autorității contractante obligația de efectuare a achiziției publice.

În cauza dedusă judecății, manifestarea de voință a autorității contractante în sensul demarării procedurii de atribuire a proiectului s-a materializat în publicarea anunțului de participare în SEAP, la data de 17 aprilie 2008, ulterior intrării în vigoare a Ordinului MEF nr. 475 din 20 februarie 2008, situație în care, se constată că reglementările cuprinse în acest ordin nu au operat în mod retroactiv.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Brăila împotriva sentinței civile nr. 3553 din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2015.