ÎCCJ, decizie (scj.ro #83013)

Prescripție

extinctivă. Întreruperea cursului prescripției. Efecte cu privire la garantul

ipotecar al debitorului

Cuprins

pe materii: Drept comercial. Prescripție extinctivă

Index

alfabetic: contestație la executare

- somație de plată

-  excepția prescripției dreptului de executare silită

C.

civ., art. 1868, art. 1873

Legea

nr. 85/2006, art. 36

Potrivit dispozițiilor art. 1873 C. civ., întreruperea civilă a

prescripției, prin formularea cererii de chemare în judecată, făcută în contra

debitorului principal are efecte și în contra cauțiunii.

Astfel, formularea cererii de deschidere a procedurii de

insolvență împotriva debitorului principal, urmată de pronunțarea sentinței de

deschidere a procedurii, are ca efect nu numai suspendarea cursului

prescripției față de acesta, ci provoacă și suspendarea cursului prescripției

care curge în favoarea garantului ipotecar.

Secția

comercială, Decizia nr. 2373 din 16 iunie 2011

Prin sentința nr. 17/2011, judecătorul din cadrul Curții de Apel

Bacău, Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins

excepția prematurității invocată de reclamantă; a admis contestația la

executare formulată de reclamanta C.C.E. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.,

a admis excepția prescripției, a constatat prescris dreptul AVAS de a o urmări

silit pe contestatoare și a anulat formele de executare, respectiv somația de

plată nr. 5921/2009 emisă de pârâtă.

În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că

prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat prescripția dreptului

de a cere executarea silită, apreciind că la momentul emiterii somației de

plată termenul de prescripție era împlinit.(…)

În rejudecare, reclamanta a invocat și excepția prematurității

începerii executării silite, apreciind că pârâta trebuia să aștepte mai întâi

finalizarea procedurii de faliment, fiind înscrisă în tabelul creditorilor,

abia ulterior putând a se îndrepta împotriva garanților.

Judecătorul a respins excepția prematurității, apreciind, în

raport de prevederile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, că nu se impune

unui creditor să aștepte finalizarea procedurii falimentului ce îl privește pe

debitor, ci poate ca înainte sau în același timp să se îndrepte împotriva

garantului.

Pe fondul cauzei, judecătorul a reținut că între Bancorex

Sucursala Piatra Neamț și administratorii SC C.T. SNC s-a încheiat convenția de

linie de credit nr. 16/8035, suplimentat cu un addendum prin care s-a

suplimentat creditul inițial, fiind constituită și o garanție imobiliară pentru

instituirea unei ipoteci asupra apartamentului nr. 22 din Piatra Neamț. Data

scadentă a împrumutului acordat societății era 14.10.1999. Prin contractul de

cesiune de creanță nr. 53700/35033/1999, pârâta AVAS a preluat creanța bancară

neperformantă, iar la data de 11.03.2009 AVAS a trimis reclamantei somația de

plată.

Judecătorul a apreciat temeinicia excepției de prescripție a

dreptului de executare silită, constatând că la data emiterii somației de plată

era împlinit termenul special de prescripție de 7 ani, prevăzut de O.U.G. nr.

51/1998. Judecătorul a înlăturat apărarea pârâtei vizând suspendarea termenului

de prescripție ca urmare a deschiderii procedurii de faliment împotriva

debitorului din contractul de credit, reținând că potrivit art. 36 din Legea

nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate

acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru

realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale. A reținut că în

speță nu este vorba despre realizarea creanțelor asupra debitorului sau a

bunurilor sale, ci de un garant și bunurile acestuia.

Constatând că termenul de prescripție specială prevăzut de

O.U.G. nr. 51/1998 s-a împlinit la data de 13.12.2006, judecătorul a apreciat

că nu mai era posibilă demararea unei executări silite împotriva reclamantei,

intervenind prescripția.

Sentința de fond a fost recurată de pârâtă, criticile acesteia

vizând greșita soluționare a cauzei prin admiterea excepției prescripției

dreptului material la acțiune, apreciind că fiind o obligație accesorie celei

principale (care a aparținut societății comerciale), aceasta urmează același

regim aplicabil primei. A susținut astfel că suspendarea termenului de

prescripție privind pe debitorul principal suspendă curgerea termenului de

prescripție și împotriva garanților. În consecință a solicitat admiterea

recursului și modificarea sentinței de fond în sensul respingerii contestației

la executare.

Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, apreciind ca fiind legală și temeinică sentința de fond prin care

s-a constatat că suspendarea termenului de prescripție în ce îl privește pe

debitorul principal nu suspendă cursul prescripției în ce îl privește pe

garantul ipotecar.(…)

Analizându-se legalitatea sentinței de fond în raport de

criticile formulate, de apărările invocate și prin raportare la prevederile

art. 304

1

C. proc. civ., s-a apreciat că recursul declarat în cauză

este fondat și a fost admis pentru următoarele considerente:

Judecătorul

fondului a soluționat excepția prescripției dreptului de a cere executarea

silită (singurul motiv la contestației la executare) cu ignorarea textelor

legale aplicabile. Astfel, se reține incidența în cauză a prevederilor art.

1868 și 1873 C. civ. Potrivit art. 1868 C. civ., cererea de chemare în judecată

întrerupe cursul prescripției dacă asupra acestei cereri s-a pronunțat instanța

de judecată prin hotărâre definitivă. În acest caz, nicio prescripție nu curge

de la formarea cererii de chemare în judecată și până la pronunțarea unei

asemenea hotărâri. În speță, împotriva debitorului principal (societatea

comercială beneficiară a liniei de credit) s-a formulat o cerere de deschidere

a procedurii de insolvență, prin sentința civilă nr. 102/F din 06.07.2004 (…).

Potrivit textului legal menționat, la data depunerii cererii de deschidere a

procedurii de insolvență față de debitorul principal a intervenit suspendarea

cursului prescripției. Se constată că această suspendare a intervenit în cadrul

termenului de prescripție, dosarul de insolvență nefiind soluționat definitiv,

procedura de insolvență nefiind încă finalizată.

Potrivit art. 1873 C. civ., întreruperea civilă a prescripției

(prin formularea cererii de chemare în judecată) făcută în contra debitorului principal

are efecte și în contra cauțiunii. Astfel, formularea cererii de deschidere a

procedurii de insolvență împotriva debitorului principal, urmată de pronunțarea

sentinței de deschidere a procedurii, a avut ca efect nu numai suspendarea

cursului prescripției față de acesta, ci, în conformitate cu textul legal

citat, a provocat și suspendarea cursului prescripției care curgea în favoarea

garantului ipotecar.

În consecință, cu nerespectarea dispozițiilor legale menționate,

judecătorul fondului a constatat prescris dreptul de executare silită împotriva

garantului ipotecar, în condițiile în care exista o întrerupere civilă a

termenului de prescripție.

Față de considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., recursul declarat de pârâta AVAS a fost admis. În raport de dispozițiile

legale incidente în cauză, sentința de fond a fost modificată în sensul

respingerii contestației la executare.