ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 754/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.R.R.: - anularea atribuirii curselor C1-C4 ale traseului Iași-Durău, către operatorul de traseu declarat câștigător la licitația (ședința de atribuire) din 28 februarie 2013; - suspendarea efectelor acestei atribuiri, până la soluționarea definitivă a prezentei contestații; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. La termenul din 17 iunie 2013 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de co-pârâtă a SC G.T.

SRL, în considerarea faptului că aceasta este câștigătoarea licitației contestate și titulara licențelor de transport, ce au fost emise în baza ei. 1.2. Soluția primei instanțe Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 121 din 19 iulie 2013, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.R.R. A respins acțiunea introdusă de reclamanta SC I. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. și SC G.T. SRL ca neîntemeiată. A obligat reclamanta să plătească pârâtei A.R.R. suma de 1.088 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare. A obligat reclamanta să plătească pârâtei SC G.T. SRL suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

1.3. Cererea de recurs împotriva sentinței nr. 121 din 19 iulie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., republicat. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele: - hotărârea instanței de fond este nemotivată și încalcă prevederile legale referitoare la emiterea și valabilitatea certificatelor de cazier fiscal, respectiv dispozițiile Codului fiscal și ale Codului de procedură fiscală; - instanța de fond nu a luat în considerare faptul că societatea pârâtă SC G.T. SRL nu îndeplinea condițiile de eligibilitate, respectiv cea privind valabilitatea certificatului fiscal (pct. 8 din Anexa nr. 19 - Ordinul nr. 9890/2011 modificat prin Ordinul M.T.I.

nr. 1640/ 2012), această condiție fiind stabilită prin norme imperative; - în mod greșit instanța de fond a reținut că societatea reclamantă nu a invocat pretinsa neregularitate înainte de finalizarea ședinței de atribuire, fără a ține cont de faptul că operatorii de transport nu au acces în nicio etapă a calendarului de atribuire la documentația depusă de alt operator, până la afișarea rezultatelor. 1.4. Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 iulie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

Prin Încheierea din 31 octombrie 2014 completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., fixând termen de judecată pe fond a acestuia. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând legalitatea procedurii de atribuire a curselor C1 - C2 ale traseului Iași - Durău, solicitând anularea atribuirii cât și suspendarea efectelor acestei atribuții până la soluționarea definitivă a cauzei, motivat de faptul că societatea declarată câștigătoare „nu îndeplinea cumulativ toate condițiile pentru participarea la licitație”.

În realitate, singurul motiv de nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă constă în faptul că certificatul fiscal depus de operatorul SC G.T. SRL, eliberat la data de 18 decembrie 2012 nu mai era valabil la data începerii înscrierii în format electronic - 21 ianuarie 2013, astfel că oferta acestui operator se impunea a fi respinsă, atribuirea celor patru curse autorizate pentru traseul Iași - Durău fiind nelegală. Motivul vizează de fapt un aspect strict formal, respectiv că la data înregistrării electronice, SC G.T. SRL a prezentat un certificat fiscal a cărui valabilitate expirase, nicidecum că ofertantul înregistra datorii față de bugetul de stat la data respectivă. De asemenea, a susținut că certificatul fiscal eliberat ulterior, la data de 15 martie 2013 de către A.F.P.

a Municipiului Iași nu poate acoperi retroactiv neregularitatea invocată. Înalta Curte reține că intimata A.R.R. a efectuat demersuri în scopul lămuririi aspectelor sesizate cu privire la neîndeplinirea de către ofertantul SC G.T. SRL a condițiilor pentru participarea la atribuire, condiții prevăzute de pct. 9 din Anexa nr. 19 Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012, iar A.N.A.F. cu adresa din 26 martie 2013 a comunicat că intimata nu înregistra datorii restante la bugetul statului. Data de referință conform prevederilor art. 1 Anexa 19 Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012, în raport de care se analizează îndeplinirea criteriilor de evaluare vizând neînregistrarea debitelor restante la bugetul statului este 31 decembrie 2012 - ultima zi din anul anterior anului atribuirii.

De asemenea, în mod judicios judecătorul fondului a reținut că nu-i poate fi imputat ofertantului SC G.T. SRL faptul că procedura de atribuire în derulare a fost suspendată la data de 21 ianuarie 2013 prin hotărârea A.R.R., fiind reluată la data de 8 februarie 2013, fără ca organizatorul licitației să fi precizat în mod expres că participanții au obligația să reactualizeze documentația necesară pentru participarea la licitație. În consecință, având în vedere că prin adresa din 8 martie 2013, A.N.A.F. a confirmat că la data de referință - 31 decembrie 2012, SC G.T.

SRL nu înregistra datorii restante la bugetul statului, așa cum rezultă de altfel din certificatul depus la momentul înregistrării electronice, în mod legal autoritatea intimată a considerat îndeplinită cerința impusă prin Ordinul nr. 980/2011 privind aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere, modificat și completat prin Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012. Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496, 497 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat. În baza dispozițiilor art. 451 C. proc. civ., va fi obligată recurenta să plătească intimatei suma de 5.263 lei, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I. SRL împotriva sentinței nr. 121 din 19 iulie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 5.263 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC G.T. SRL. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2015.