ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 754/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.1. Cererea de

chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC I. SRL a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.R.R.:

- anularea atribuirii

curselor C1-C4 ale traseului Iași-Durău, către operatorul de traseu declarat câștigător

la licitația (ședința de atribuire) din 28 februarie 2013;

- suspendarea

efectelor acestei atribuiri, până la soluționarea definitivă a prezentei

contestații;

- obligarea pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 17

iunie 2013 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de co-pârâtă a SC G.T.

SRL, în considerarea faptului că aceasta este câștigătoarea licitației

contestate și titulara licențelor de transport, ce au fost emise în baza ei.

1.2. Soluția primei

instanțe

Curtea de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 121 din 19 iulie

2013, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.R.R. A respins

acțiunea introdusă de reclamanta SC I. SRL, în contradictoriu cu pârâtele

A.R.R. și SC G.T. SRL ca neîntemeiată.

A obligat reclamanta

să plătească pârâtei A.R.R. suma de 1.088 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare.

A obligat reclamanta

să plătească pârâtei SC G.T. SRL suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată, reprezentând onorariu de avocat.

1.3. Cererea de

recurs

împotriva sentinței

nr. 121 din 19 iulie 2013 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC I. SRL, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma motivului de recurs prevăzut

de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., republicat.

În dezvoltarea motivelor

de recurs se arată următoarele:

- hotărârea instanței

de fond este nemotivată și încalcă prevederile legale referitoare la emiterea

și valabilitatea certificatelor de cazier fiscal, respectiv dispozițiile

Codului fiscal și ale Codului de procedură fiscală;

- instanța de fond nu

a luat în considerare faptul că societatea pârâtă SC G.T. SRL nu îndeplinea

condițiile de eligibilitate, respectiv cea privind valabilitatea certificatului

fiscal (pct. 8 din Anexa nr. 19 - Ordinul nr. 9890/2011 modificat prin Ordinul

M.T.I. nr. 1640/ 2012), această condiție fiind stabilită prin norme imperative;

- în mod greșit

instanța de fond a reținut că societatea reclamantă nu a invocat pretinsa

neregularitate înainte de finalizarea ședinței de atribuire, fără a ține cont

de faptul că operatorii de transport nu au acces în nicio etapă a calendarului

de atribuire la documentația depusă de alt operator, până la afișarea

rezultatelor.

1.4. Procedura

derulată în recurs

Raportul întocmit în

cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N.C.P.C., a fost analizat în

completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din

data de 28 iulie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N.C.P.C.

Prin Încheierea din

31 octombrie 2014 completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit

în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe

cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în

principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) N.C.P.C., fixând termen de judecată pe

fond a acestuia.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul nu

este fondat.

Recurenta-reclamantă

a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând legalitatea

procedurii de atribuire a curselor C1 - C2 ale traseului Iași - Durău,

solicitând anularea atribuirii cât și suspendarea efectelor acestei atribuții

până la soluționarea definitivă a cauzei, motivat de faptul că societatea

declarată câștigătoare „nu îndeplinea cumulativ toate condițiile pentru

participarea la licitație”.

În realitate, singurul

motiv de nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă constă în faptul că

certificatul fiscal depus de operatorul SC G.T. SRL, eliberat la data de 18

decembrie 2012 nu mai era valabil la data începerii înscrierii în format

electronic - 21 ianuarie 2013, astfel că oferta acestui operator se impunea a

fi respinsă, atribuirea celor patru curse autorizate pentru traseul Iași - Durău

fiind nelegală.

Motivul vizează de

fapt un aspect strict formal, respectiv că la data înregistrării electronice,

SC G.T. SRL a prezentat un certificat fiscal a cărui valabilitate expirase,

nicidecum că ofertantul înregistra datorii față de bugetul de stat la data

respectivă. De asemenea, a susținut că certificatul fiscal eliberat ulterior,

la data de 15 martie 2013 de către A.F.P. a Municipiului Iași nu poate acoperi

retroactiv neregularitatea invocată.

Înalta Curte reține

că intimata A.R.R. a efectuat demersuri în scopul lămuririi aspectelor sesizate

cu privire la neîndeplinirea de către ofertantul SC G.T. SRL a condițiilor

pentru participarea la atribuire, condiții prevăzute de pct. 9 din Anexa nr. 19

Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012, iar A.N.A.F. cu adresa din 26 martie 2013 a

comunicat că intimata nu înregistra datorii restante la bugetul statului.

Data de referință

conform prevederilor art. 1 Anexa 19 Ordinul M.T.I. nr. 1640/2012, în raport de

care se analizează îndeplinirea criteriilor de evaluare vizând neînregistrarea

debitelor restante la bugetul statului este 31 decembrie 2012 - ultima zi din

anul anterior anului atribuirii.

De asemenea, în mod

judicios judecătorul fondului a reținut că nu-i poate fi imputat ofertantului SC

G.T. SRL faptul că procedura de atribuire în derulare a fost suspendată la data

de 21 ianuarie 2013 prin hotărârea A.R.R., fiind reluată la data de 8 februarie

2013, fără ca organizatorul licitației să fi precizat în mod expres că

participanții au obligația să reactualizeze documentația necesară pentru

participarea la licitație.

În consecință, având

în vedere că prin adresa din 8 martie 2013, A.N.A.F. a confirmat că la data de

referință - 31 decembrie 2012, SC G.T. SRL nu înregistra datorii restante la

bugetul statului, așa cum rezultă de altfel din certificatul depus la momentul

înregistrării electronice, în mod legal autoritatea intimată a considerat

îndeplinită cerința impusă prin Ordinul nr. 980/2011 privind aprobarea Normelor

metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și

efectuarea transporturilor rutiere, modificat și completat prin Ordinul M.T.I. nr.

1640/2012.

Pentru considerentele

expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496, 497 C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

În baza dispozițiilor

art. 451 C. proc. civ., va fi obligată recurenta să plătească intimatei suma de

5.263 lei, cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC I. SRL împotriva sentinței nr. 121 din 19 iulie 2013 a Curții de

Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata sumei de 5.263 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC

G.T. SRL.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2015.