Decizia nr. 2701/2015 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC “A.” SRL a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Rutieră Română și SC “B.” SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: 1.1. anularea actului administrativ prin care pârâta A.R.R. a modificat caietele de sarcini și graficele de circulație ale licențelor de traseu București - Piatra-Neamț, cod 423, pentru cursele C1, C3, C4, C5, C6, prin înlocuirea nelegală a autogării - capăt de traseu C. Co cu autogara B.; 1.2. obligarea pârâtei A.R.R. la emiterea caietelor de sarcini și a graficelor de circulație ale licențelor de traseu București - Piatra-Neamț, cod 423, pentru cursele C1, C3, C4, C5 și C6, în conformitate cu Programul de transport interjudețean 2013 - 2019 și cu rezultatele atribuirii electronice în sistem informatic din data de 28 februarie 2013; 1.3. obligarea pârâtei A.R.R. la plata de daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere de la data pronunțării până la data executării sentinței ce urmează a fi dată în prezenta cauză; 1.4. obligarea pârâtei A.R.R. să recunoască reclamantei vechimea pe traseul București - Piatra-Neamț (cod 423) pentru executarea curselor: C1, C3, C4, C5, C6, pentru perioada începând cu data de 01 mai 2013 și până la modificarea ce privește restabilirea autogării C. ca și punct de plecare-capăt de traseu din București, pe acest traseu.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 241 din 20 decembrie 2013, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată și au obligat reclamanta la 1.025,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta Autoritatea Rutieră Română.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea acesteia și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată nu este motivată și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare: - intimata Autoritatea Rutieră Română aveau obligația să elibereze celor doi operatori ai traseului cod 423 licențe de traseu și grafice de circulație, anexe la acestea, în conformitate cu rezultatele procedurii de atribuire electronică a traseelor interjudețene; - instanța de fond nu a indicat temeiul de drept care permitea intimatei Autoritatea Rutieră Română să emită respectivele grafice cu încălcarea Programului de transport și a rezultatelor atribuirii; - în cauză au fost încălcate prevederile privind emiterea graficelor de circulație și a celor privind modificarea Programului de transport; de asemenea, a fost aplicat în mod eronat principiul echității, fără a se ține seama de interesele ambilor operatori de transport; - sentința cuprinde argumente contradictorii, întrucât, pe de o parte, dacă ar fi fost aplicabile prevederile legale referitoare la schimbarea punctelor de plecare-sosire, era necesar și acordul societății recurente; pe de altă parte, dacă ar fi fost aplicabile prevederile de stabilire a parametrilor inițiali și a condițiilor inițiale, soluția nu este conformă nici cu Programul de transport și nici cu rezultatele procedurii de atribuire electronică.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimatele Autoritatea Rutieră Română și SC “B.” SRL au formulat întâmpinări în cauză în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar ICCJ. 4.2. Recurenta a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimata Autoritatea Rutieră Română.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a, recurenta a formulat punct de vedere asupra raportului, iar prin încheierea de ședință din data de 21 aprilie 2015, recursul a fost admis în principiu, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimatelor, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă: - anularea actului administrativ prin care pârâta A.R.R. a modificat caietele de sarcini și graficele de circulație ale licențelor de traseu București - Piatra-Neamț, cod 423, pentru cursele C1, C3, C4, C5, C6, prin înlocuirea nelegală a autogării - capăt de traseu C. Co cu autogara B.; - obligarea pârâtei A.R.R. la emiterea caietelor de sarcini și a graficelor de circulație ale licențelor de traseu București - Piatra-Neamț, cod 423, pentru cursele C1, C3, C4, C5 și C6, în conformitate cu Programul de transport interjudețean 2013 - 2019 și cu rezultatele atribuirii electronice în sistem informatic din data de 28 februarie 2013; - obligarea pârâtei A.R.R. la plata de daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere, de la data pronunțării până la data executării sentinței ce urmează a fi dată în prezenta cauză; - obligarea pârâtei A.R.R. să recunoască reclamantei vechimea pe traseul București - Piatra-Neamț (cod 423) pentru executarea curselor: C1, C3, C4, C5, C6, pentru perioada începând cu data de 1 mai 2013 și până la modificarea ce privește restabilirea autogării C. ca și punct de plecare-capăt de traseu din București, pe acest traseu. Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii, ca nefondată, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele: 6.1. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: (“când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”) Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii “se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.” Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În concret, prima instanță a precizat în mod expres faptul că temeiul de drept avut în vedere de autoritatea intimată la adoptarea soluției contestate este cel prevăzut de pct. 9 din Anexa nr. 19 la Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 980/2011. De asemenea, Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, în sensul arătat de societatea recurentă. 6.2. Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: (“când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”) În urma analizării materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte reține următoarea situație de fapt: În programul de transport interjudețean valabil pentru perioada 1 iulie 2008 - 30 iunie 2011 (prelungit ulterior până la data de 30 aprilie 2013, prin O.G. nr. 27/2010) pe traseul cu nr. de cod 423 București - Piatra-Neamț au existat un număr de 6 curse. În prima ședință de atribuire a acestui program din data de 30 aprilie 2008, în oferta publică depusă pentru respectivele curse, plecarea/sosirea era prevăzută din/în autogara B. București. Prin adresa nr. 127 din 7 mai 2008, înregistrată la ARR sub nr. 46275 din 7 mai 2008, recurenta a solicitat, în baza rezultatelor ședinței de atribuire din data de 30 aprilie 2008, înainte de începerea valabilității programului de transport interjudețean 2008 - 2011, schimbarea autogării de plecare/sosire din/în București în autogara D. SRL, modificându-se graficele de circulație aferente curselor ce operau pe traseul aflat în discuție, având în vedere faptul că acest operator a fost declarat drept singur câștigător de către Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale. În anul 2011, în urma retragerii licenței pentru activități conexe transportului rutier - activității desfășurate de autogară deținută de SC “D.” SRL, s-a procedat la înlocuirea autogarei acesteia cu autogara IDM C. În proiectul Programului de transport interjudețean 2013 - 2019, publicat în vederea consultării cu organizațiile patronale cu reprezentativitate la nivel național, în cazul curselor 1, 3, 4, 5 și 6, pe traseul cu nr. de cod 423 București - Piatra-Neamț, plecarea/sosirea din/în București urma să se efectueze din autogara deținută de SC “D.” SRL, având în vedere faptul că la acel moment societatea deținea licența pentru activități conexe transportului rutier - activității desfășurate de autogară. În urma Minutei înregistrată la ARR sub nr. 1551 din 18 ianuarie 2013, în care au fost consemnate rezultatele negocierilor desfășurate cu organizațiile patronale cu reprezentativitate la nivel național, au fost efectuate modificări la proiectul Programului de transport interjudețean 2013 - 2019. Relevante pe problema analizată sunt dispozițiile art. 55 alin. (1) din Norma metodologică 2011 privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobată prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 980/2011, potrivit cărora: “Programul de transport interjudețean se întocmește de către Autoritatea Rutieră Română în baza programului de transport anterior, cu consultarea organizațiilor patronale reprezentative la nivel național pentru domeniul transporturilor rutiere, valabilitatea acestuia fiind de 74 de luni.” Conform rezultatelor ședinței de atribuire din data de 28 februarie 2013, stabilite, în temeiul dispozițiilor art. 5 lit. a) din H.G. nr. 1439/2009, de către Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională și transmise de către această instituție, cursele analizate au fost câștigate la egalitate de puncte de către operatorii de transport SC “A.” SRL și SC “B.” SRL. În consecință, după cum în mod corect a reținut și prima instanță, autoritatea intimată și-a exercitat dreptul de apreciere în limitele conferite de prevederile pct. 9 din Anexa nr. 19 la Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 980/2011 care stipulează următoarele: “În caz de egalitate de puncte la punctajul general, licența de traseu se atribuie operatorului de transport rutier care au obținut punctajul cel mai mare la criteriul nr. 3 din anexa nr. 18 la normele metodologice, iar în cazul în care egalitatea se menține, operatorului de transport rutier care au obținut punctajul cel mai mare la criteriul nr. 1 din anexa nr. 18 la normele metodologice. În cazul în care egalitatea se menține în continuare, licența de traseu se acordă în mod echitabil solicitanților.” Așadar, în condițiile în care recurenta a fost la egalitate perfectă de atribuire a traseului cu intimata SC “B.” SRL, Autoritatea Rutieră Română era obligată să satisfacă în mod echitabil interesele ambilor operatori economici care au câștigat. În acest sens, a fost încheiat procesul-verbal înregistrat sub nr. 8128/ARR din 20 martie 2013, semnat și de cei doi operatori de transport, fără obiecțiuni, în care s-a specificat modul de efectuare a curselor traseului interjudețean 423 București - Piatra-Neamț. După publicarea rezultatelor ședinței de atribuire din data de 28 februarie 2013, graficele de circulație ale licențelor de traseu au fost prevăzute cu plecare din autogara deținută de SC “D.”. Operatorul de transport SC “B.” SRL a depus solicitarea nr. 284 din 11 iunie 2013, înregistrată la ARR cu nr. 16404 din 11 iunie 2013, de înlocuire a autogării din București (autogara D.) cu autogara sa, în cazul curselor 1, 3, 4, 5 și 6, pe traseul cu nr. de cod 423 București - Piatra-Neamț. De asemenea, același operator de transport a depus solicitarea nr. 285 din 11 iunie 2013, înregistrată la ARR cu nr. 16405 din 11 iunie 2013, de înlocuire a autogării A. din Piatra-Neamț cu autogara Transmoldavia SA. Recurenta a depus solicitările nr. 153 - 154 din 20 iunie 2013, nr. 156 - 159 din 20 iunie 2013 de înlocuire a autogării D. cu autogara C. Co. Totodată, recurenta a depus și solicitarea nr. 155 din 20 iunie 2013, înregistrată la ARR cu nr. 18015 din 26 iunie 2013, astfel încât plecarea din Piatra-Neamț, în cazul cursei 2 a traseului cu nr. de cod 423 București - Piatra-Neamț să se efectueze din autogara pe care o deține în proprietate. Având în vedere solicitările anterior prezentate referitoare la modificarea autogării din cele două capete de traseu, cât și faptul că cei doi operatori de transport erau deținători de licență pentru activități conexe transportului rutier - activități desfășurate de autogară, intimata A.R.R. a apreciat ca fiind echitabil pentru ambii operator de transport ca plecările din Piatra-Neamț să se efectueze din autogara A., iar plecările din București să se efectueze din autogara SC “B.” SRL. Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că măsura administrativă de modificare a autogării respectă principiul echității, enunțat de pct. 9 din Anexa nr. 19 la Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 980/2011. De altfel, la emiterea noilor grafice de circulație pentru traseul cu nr. de cod 423 București - Piatra-Neamț, intimata A.R.R. a procedat în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 980/2011, cu modificările și completările ulterioare, care dispun că Programul de transport interjudețean se poate modifica anual de către A.R.R. prin înlocuirea de autogări. În consecință, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile normative mai sus arătate, nefiind fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 496 C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.