ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 420/2015

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

În cadrul recursului declarat de A.I.

împotriva sentinței civile nr. 5641 din 19 noiembrie 2013 pronunțată de

Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost

invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 pct. 1 din

Legea nr. 76/2012, prin care au fost modificate dispozițiile art. 4 alin. (4)

din Legea nr. 554/2004.

instanței de fond a excepției de neconstituționalitate

A.

Prin

Încheierea

din 15 decembrie 2014 a Curții de Apel București

a fost respinsă ca inadmisibilă

excepția de neconstituționalitate invocată.

B. Motivele de fapt

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată, ce face

obiectul dosarului de față, a fost înregistrată la instanța de fond la data de

28 august 2012, astfel încât dispozițiile din N.C.P.C. nu sunt aplicabile

cauzei de față.

de

A.I.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a formulat recurs A.I., criticând ca nelegală și netemeinică

hotărârea atacată.

Recurentul a expus

situația de fapt a cauzei și a susținut că prin Legea nr. 76/2012 a fost

modificat art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în sensul că excepția de

nelegalitate a unor acte normative nu mai poate fi invocată pe timpul unui

process aflat în derulare, ci doar pe calea unei acțiuni separate în anulare. A

arătat că la termenul la care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate

recurentul a invocat faptul că procedura de citare nu este îndeplinită cu toate

părțile, întrucât nu au fost citați Guvernul României și M.A.I. și nici nu s-au

depus puncte de vedere cu privire la cele două excepții, care se află în

strânsă legătură una cu cealaltă.

S-a susținut că prin

respingerea acestei excepții este îngrădit accesul reclamantului la justriție,

precum și dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca

nefondat pentru considerentele ce urmează:

fapt și de drept relevante

Înalta Curte,

analizând criticile formulate de recurent cu privire la nelegala citare a

emitenților actelor atacate pe calea excepției de nelegalitate a constatat că

aceste critici nu sunt fondate și nu pot fi primite de instanța de control

judiciar, întrucât cererile formulate au fost analizate doar sub aspectul

admisibilității în principiu a acestora. Prin încheierea atacată cu recurs, a

fost respinsă cererea de sesizare a instanței de fond cu excepția de

nelegalitate invocată, astfel încât problema de citare a emitenților actului

atacat pe calea excepției de nelegalitate nu este întemeiată.

Înalta Curte a

constatat că instanța a analizat cererea de sesizare a Curții Constituționale,

sub aspectul admisibilității acesteia, și constatând că dispozițiile invocate

ca fiind neconstituționale nu au legătură cu soluționarea cauzei deduse

judecății, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca

inadmisibilă.

În cauza dedusă

judecății, văzând obiectul acțiunii introductive, Înalta Curte constată că

dispozițiile vizate cu excepția de neconstituționalitate invocată nu au

legătură cu soluționarea cauzei, situație în care constată că, în conformitate

cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a

Curții Constituționale în mod corect a fost respinsă de Curtea de Apel.

Înalta Curte reține

faptul că modificările aduse Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 76/2012 nu sunt

aplicabile cauzei reclamantului, întrucât acțiunea acestuia a fost depusă mai

înainte de data de 15 februarie 2013, dată de la care au intrat în vigoare

dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale.

Analizând jurisprudența

în continuă evoluție a C.E.D.O., Înalta Curte reține că recursul la procedurile

constituționale intră sub incidența art. 6 din Convenție și implică cu necesitate

aplicarea tuturor garanțiilor procesuale inerente unui proces echitabil, în

măsura în care hotararea instanței constituționale are implicații asupra unui

drept civil dedus judecății și doar în cadrul unor proceduri inițiate de către

cei interesați. În acest din urma caz, însă, Înalta Curte reține că în

jurisprudența constantă a C.E.D.O. se statuează faptul că instanțele

beneficiază de o marjă de apreciere în privinta necesității sesizării instanței

constituționale.

Or, analizând actele

deduse judecății, Înalta Curte reține că respingerea cererii de sesizare a

Curții Constituționale de către instanța de fond nu este de natură a încălca

dreptul la un proces echitabil al recurentului, atâta timp cât nu sunt

întrunite condițiile pentru exercitarea acestui drept, așa cum sunt prevăzute

de Legea nr. 47/1992.

soluției adoptate în recurs.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de A.I.

împotriva Încheierii din 15 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2015.