ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 420/2015

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual În cadrul recursului declarat de A.I. împotriva sentinței civile nr. 5641 din 19 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012, prin care au fost modificate dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea instanței de fond a excepției de neconstituționalitate A. Prin Încheierea din 15 decembrie 2014 a Curții de Apel București a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată.

B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată, ce face obiectul dosarului de față, a fost înregistrată la instanța de fond la data de 28 august 2012, astfel încât dispozițiile din N.C.P.C. nu sunt aplicabile cauzei de față. 3. Recursul formulat de A.I. Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs A.I., criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată. Recurentul a expus situația de fapt a cauzei și a susținut că prin Legea nr. 76/2012 a fost modificat art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în sensul că excepția de nelegalitate a unor acte normative nu mai poate fi invocată pe timpul unui process aflat în derulare, ci doar pe calea unei acțiuni separate în anulare.

A arătat că la termenul la care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate recurentul a invocat faptul că procedura de citare nu este îndeplinită cu toate părțile, întrucât nu au fost citați Guvernul României și M.A.I. și nici nu s-au depus puncte de vedere cu privire la cele două excepții, care se află în strânsă legătură una cu cealaltă. S-a susținut că prin respingerea acestei excepții este îngrădit accesul reclamantului la justriție, precum și dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Înalta Curte, analizând criticile formulate de recurent cu privire la nelegala citare a emitenților actelor atacate pe calea excepției de nelegalitate a constatat că aceste critici nu sunt fondate și nu pot fi primite de instanța de control judiciar, întrucât cererile formulate au fost analizate doar sub aspectul admisibilității în principiu a acestora.

Prin încheierea atacată cu recurs, a fost respinsă cererea de sesizare a instanței de fond cu excepția de nelegalitate invocată, astfel încât problema de citare a emitenților actului atacat pe calea excepției de nelegalitate nu este întemeiată. Înalta Curte a constatat că instanța a analizat cererea de sesizare a Curții Constituționale, sub aspectul admisibilității acesteia, și constatând că dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale nu au legătură cu soluționarea cauzei deduse judecății, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă. În cauza dedusă judecății, văzând obiectul acțiunii introductive, Înalta Curte constată că dispozițiile vizate cu excepția de neconstituționalitate invocată nu au legătură cu soluționarea cauzei, situație în care constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curții Constituționale în mod corect a fost respinsă de Curtea de Apel.

Înalta Curte reține faptul că modificările aduse Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 76/2012 nu sunt aplicabile cauzei reclamantului, întrucât acțiunea acestuia a fost depusă mai înainte de data de 15 februarie 2013, dată de la care au intrat în vigoare dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale. Analizând jurisprudența în continuă evoluție a C.E.D.O., Înalta Curte reține că recursul la procedurile constituționale intră sub incidența art. 6 din Convenție și implică cu necesitate aplicarea tuturor garanțiilor procesuale inerente unui proces echitabil, în măsura în care hotararea instanței constituționale are implicații asupra unui drept civil dedus judecății și doar în cadrul unor proceduri inițiate de către cei interesați.

În acest din urma caz, însă, Înalta Curte reține că în jurisprudența constantă a C.E.D.O. se statuează faptul că instanțele beneficiază de o marjă de apreciere în privinta necesității sesizării instanței constituționale. Or, analizând actele deduse judecății, Înalta Curte reține că respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale de către instanța de fond nu este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al recurentului, atâta timp cât nu sunt întrunite condițiile pentru exercitarea acestui drept, așa cum sunt prevăzute de Legea nr. 47/1992. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.I. împotriva Încheierii din 15 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2015.