ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea supusă revizuirii în prezenta
cauză
Prin Decizia civilă nr. 4.363 din 26
octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamanta A.M. împotriva
Sentinței civile nr. 5.653 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de control judiciar a reținut că prin actul administrativ
supus controlului de legalitate, anume Ordinul nr. 671 din 30 iulie 2010 emis
de președintele C.N.P.A.S., prin care s-a aprobat modelul deciziilor de
recalculare a pensiilor de serviciu, în conformitate cu prevederile art. 10 din
H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu
prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor
măsuri în domeniul pensiilor, s-au asigurat numai condițiile pentru executarea
prevederilor H.G. nr. 737/2010, la rândul ei adoptată în baza Legii nr.
119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
O.U.G. nr. 36/2003
privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular,
invocată de recurentă, a fost abrogată expres prin Legea nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice.
Regimul juridic al
pensiei de serviciu de care beneficia recurenta-reclamantă, ca fost diplomat în
structurile de specialitate ale M.A.E., a fost modificat prin lege, iar nu
printr-un act administrativ normativ de nivel inferior: ordin de președinte
C.N.P.A.S., cum susține atât în acțiunea judiciară, cât și prin motivele de
recurs.
Modelele
(formularele) aprobate prin ordin nu fac decât să reia dispozițiile H.G. nr.
737/2010 și ale Legii nr. 119/2010, necuprinzând nici un element de noutate.
Împrejurarea că după
emiterea ordinului, H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată (prin O.U.G. nr. 59/2011
pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)
- h) din Legea nr. 119/2010) nu înlătură efectele produse de acest act normativ
în perioada cât a fost în vigoare, întrucât abrogarea nu are efect retroactiv.
Analiza reglementării
primare, Legea nr. 119/2010, prin prisma prevederilor constituționale relative
la garantarea dreptului de proprietate (art. 44) ori a dispozițiilor cuprinse
în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale s-a realizat în mai multe
rânduri de către Curtea Constituțională care a considerat, în esență, că partea
necontributivă a pensiei de serviciu ("suplimentul din partea
statului") este supusă condiției ca statul să dispună de resursele
financiare necesare și că suprimarea acesteia pentru viitor nu are semnificația
exproprierii (Decizia nr. 873/2010).
Cererea de revizuire
formulată
Împotriva Deciziei
civile nr. 4.363 din 26 octombrie 2012 a formulat cerere de revizuire recurenta
A.M., cerere întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr.
554/2004.
Revizuenta a criticat
faptul că, în soluționarea recursului, a fost considerată nerelevantă motivarea
privind incidența dispozițiilor Convenției pentru Drepturile Omului, ale
dreptului comunitar și consecințele încălcării principiului priorității
dreptului comunitar în cauza dedusă judecății.
A reluat criticile
privind legalitatea actelor administrative contestate și a solicitat schimbarea
în tot a deciziei atacate, admiterea recursului său și casarea Sentinței civile
nr. 5.653 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
Considerentele
Înaltei Curți asupra revizuirii
Examinând actele
dosarului, Înalta Curte constată că se impune respingerea cererii de revizuire,
ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate.
Revizuirea este o
cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi
exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute
de lege.
Conform acestor
dispoziții legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive
în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de
recurs când evocă fondul, însă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute
de text.
Cererea de revizuire
se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în
judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la
faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326 C. proc. civ.
În speță, revizuenta
și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr.
554/2004, care reglementează un motiv special de revizuire, anume pronunțarea
hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului
priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat
cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.
Admisibilitatea
cererii de revizuire nu va fi examinată prin prisma îndeplinirii condiției ca
hotărârea supusă revizuirii să evoce fondul, raportat la Decizia nr. 1.039 din
5 decembrie 2012 a Curți Constituționale a României, prin care s-a constatat că
prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în
sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive și irevocabile
pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității
dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei.
Înalta Curte
constată, însă, că argumentele dezvoltate de revizuentă nu justifică
admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la ipoteza specifică avută în
vedere de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în condițiile
în care aceasta nu a indicat norma de drept comunitar care ar fi fost încălcată
prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Simpla evocare a unor
principii generale stabilite prin Tratatul privind Uniunea Europeană și Carta
drepturilor fundamentale nu pot determina, în aceste condiții, reexaminarea
soluției pronunțate de instanța de control judiciar.
Pentru aceste
considerente, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se va respinge
cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de A.M. împotriva Deciziei nr. 4.363 din 26 octombrie 2012
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 3 februarie 2015.
Procesat de GGC - N