ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 389/2015

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea supusă revizuirii în prezenta cauză Prin Decizia civilă nr. 4.363 din 26 octombrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamanta A.M. împotriva Sentinței civile nr. 5.653 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că prin actul administrativ supus controlului de legalitate, anume Ordinul nr. 671 din 30 iulie 2010 emis de președintele C.N.P.A.S., prin care s-a aprobat modelul deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu, în conformitate cu prevederile art. 10 din H.G.

nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, s-au asigurat numai condițiile pentru executarea prevederilor H.G. nr. 737/2010, la rândul ei adoptată în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. O.U.G. nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular, invocată de recurentă, a fost abrogată expres prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Regimul juridic al pensiei de serviciu de care beneficia recurenta-reclamantă, ca fost diplomat în structurile de specialitate ale M.A.E., a fost modificat prin lege, iar nu printr-un act administrativ normativ de nivel inferior: ordin de președinte C.N.P.A.S., cum susține atât în acțiunea judiciară, cât și prin motivele de recurs.

Modelele (formularele) aprobate prin ordin nu fac decât să reia dispozițiile H.G. nr. 737/2010 și ale Legii nr. 119/2010, necuprinzând nici un element de noutate. Împrejurarea că după emiterea ordinului, H.G. nr. 737/2010 a fost abrogată (prin O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010) nu înlătură efectele produse de acest act normativ în perioada cât a fost în vigoare, întrucât abrogarea nu are efect retroactiv.

Analiza reglementării primare, Legea nr. 119/2010, prin prisma prevederilor constituționale relative la garantarea dreptului de proprietate (art. 44) ori a dispozițiilor cuprinse în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale s-a realizat în mai multe rânduri de către Curtea Constituțională care a considerat, în esență, că partea necontributivă a pensiei de serviciu ("suplimentul din partea statului") este supusă condiției ca statul să dispună de resursele financiare necesare și că suprimarea acesteia pentru viitor nu are semnificația exproprierii (Decizia nr. 873/2010). 2. Cererea de revizuire formulată Împotriva Deciziei civile nr. 4.363 din 26 octombrie 2012 a formulat cerere de revizuire recurenta A.M., cerere întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Revizuenta a criticat faptul că, în soluționarea recursului, a fost considerată nerelevantă motivarea privind incidența dispozițiilor Convenției pentru Drepturile Omului, ale dreptului comunitar și consecințele încălcării principiului priorității dreptului comunitar în cauza dedusă judecății. A reluat criticile privind legalitatea actelor administrative contestate și a solicitat schimbarea în tot a deciziei atacate, admiterea recursului său și casarea Sentinței civile nr. 5.653 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că se impune respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege. Conform acestor dispoziții legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de recurs când evocă fondul, însă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de text. Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate însă la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 326 C. proc. civ.

În speță, revizuenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care reglementează un motiv special de revizuire, anume pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Admisibilitatea cererii de revizuire nu va fi examinată prin prisma îndeplinirii condiției ca hotărârea supusă revizuirii să evoce fondul, raportat la Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012 a Curți Constituționale a României, prin care s-a constatat că prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei.

Înalta Curte constată, însă, că argumentele dezvoltate de revizuentă nu justifică admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la ipoteza specifică avută în vedere de dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care aceasta nu a indicat norma de drept comunitar care ar fi fost încălcată prin hotărârea a cărei revizuire se solicită. Simpla evocare a unor principii generale stabilite prin Tratatul privind Uniunea Europeană și Carta drepturilor fundamentale nu pot determina, în aceste condiții, reexaminarea soluției pronunțate de instanța de control judiciar. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.M. împotriva Deciziei nr. 4.363 din 26 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 februarie 2015. Procesat de GGC - N