ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2584/2015

Asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la data de 25 iulie 2013, reclamanții L.C. și L.M. au solicitat instanței obligarea pârâților M.G. și M.O. la plata sumei de 445 RON cu titlu de daune interese materiale și a sumei de 8500 RON cu titlu de daune interese morale pentru limitarea exercitării atributelor dreptului de proprietate asupra imobilului situat în localitatea Siria, str. Ș.M., nr. 625, județul Arad, înscris în C.F. nr. XX Siria, având nr. top. AA. Prin sentința civilă nr. 3012 din 18 iunie 2014, Judecătoria Arad a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții L.C. și L.M. și a dispus obligarea pârâților M.G. și M.O. la plata către aceștia a sumei de 445 RON, cu titlu de daune interese materiale și 4500 RON cu titlu de daune interese morale.

Tribunalul Arad, prin încheierea din 22 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 11312/55/2013, a dispus suspendarea judecării apelului declarat de pârâții M.G. și M.O. împotriva sentinței civile nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Arad. Prin decizia civilă nr. 1033 din 19 noiembrie 2014, aceeași instanță a respins apelurile declarate de pârâții M.G. și M.O. împotriva sentinței civile nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Arad. Prin decizia civilă nr. 734 din 16 iunie 2015, Tribunalul Arad, secția I civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții M.G. și M.O., în contradictoriu cu intimații L.C. și L.M., împotriva deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013.

La data de 30 aprilie 2015, prin decizia civilă nr. 182 din 30 aprilie 2015, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții M.G. și M.O. împotriva deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad. Împotriva acestor hotărâri judecătorești, a declarat prezentul recurs pârâții M.G. și M.O. Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 iulie 2015 și a fost repartizată aleatoriu, spre competentă soluționare, completului de filtru nr. 10, primind dată recomandată 02 septembrie 2015. Prin rezoluția din 10 septembrie 2015, completul de filtru a dispus întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului exercitat de pârâții M.G.

și M.O. împotriva deciziei nr. 734 din 16 iunie 2015 și a deciziei nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă, a sentinței nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Arad și a deciziei nr. 182 din 30 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara precum și împotriva încheierii din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013 și a încheierii din 24 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 298/108/2015. Prin rezoluția din 16 septembrie 2015, completul de filtru a luat act de conținutul raportului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., și văzând prevederile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., a dispus comunicarea acestuia părților în vederea formulării unui punct de vedere la raport. Potrivit dovezilor, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 28 septembrie 2015, iar la data de 07 octombrie 2015, cu respectarea dispozițiilor art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., recurenții au formulat punct de vedere la raport prin care au solicitat judecarea cauzei în complet de filtru și admiterea cererii de recurs. Prin cererea de recurs, recurenții au criticat deciziile atacate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct 6, pct. 7 și pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., invocând următoarele argumente: În mod greșit prin încheierile pronunțate la data de 22 ocotmbrie 2014 și 24 martie 2015, instanțele de judecată au dispus suspendarea cauzei în raport de art. 411 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., întrucât a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, astfel în ambele faze procesuale a fost încălcat accesul la justiție, drept garantat atât de art. 21 din Constituția României, cât și de art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului. De asemenea, instanțele în mod greșit nu au dat eficiență cererii de repunere pe rol a cauzei suspendate nelegal, cerere formulată înăuntrul termenului de perimare. Curtea de Apel Timișoara nu era competentă să soluționeze cererea de recurs, excepția inadmisibilității recursului invocată de aceasta este nelegală având în vedere că art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, ca normă specială, deschide în acest caz calea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Din motive imputabile instanțelor, nu a fost asigurată celeritatea judecării cauzei, nu s-a scurtat durata procesului, nu s-a evitat tergiversarea judecății, instanțele eludând astfel noile reglementări procesual civile, art. 21 alin. (3) din Constituția României, art. 6 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată potrivit art. 481 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., instanța de judecată eludând aceste dispoziții legale. Instanța de judecată poate respinge, ca inadmisibilă, calea de atac numai dacă nu este prevăzuta de lege, or în speță, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibil recursul, deși decizia putea fi atacată cu apel.

Prin urmare, au solicitat să se constate caracterul fondat al recursului, tribunalul făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art. 480 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Potrivit art. 480 pct. 3 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată, în speță, sentința civilă nr. 3012 din 18 iunie 2014 a judecătoriei Arad, și va trimite cauza, spre rejudecarea fondului, primei instanțe. Prin rezoluția din 15 octombrie 2015, completul de filtru, în raport de dispozițiile art. 494 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., a stabilit termen de judecată la 18 noiembrie 2015 în vederea soluționării recursului. La termenul stabilit pentru judecarea cauzei în complet de filtru, instanța din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității căii de atac exercitate împotriva deciziei civile nr. 734 din 16 iunie 2015 și a deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă, a sentinței civile nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Arad și a deciziei civile nr. 182 din 30 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului formulat de pârâții M.G. și M.O.

împotriva încheierii din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013 și a încheierii din 24 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 298/108/2015 asupra cărora rămâne în pronunțare, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., pe care le va admite pentru următoarele considerente: În ceea ce privește excepția inadmisibilității căii de atac exercitate împotriva deciziei civile nr. 734 din 16 iunie 2015 și a deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă, a sentinței civile nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Arad și a deciziei civile nr. 182 din 30 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 3012 din 18 iunie 2014, Judecătoria Arad a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții L.C.

și L.M. și a dispus obligarea pârâților M.G. și M.O. la plata către aceștia a sumei de 445 RON cu titlu de daune interese materiale și 4500 RON cu titlu de daune interese morale. Conform art. 466 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel". Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1,000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”. Totodată, art. 483 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stabilește următoarele: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Din coroborarea dispozițiilor legale evocate reiese că recursul exercitat de pârâții M.G.

și M.O. împotriva sentinței civile nr. 3012 din 18 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Arad este inadmisibil. Tribunalul Arad, prin decizia civilă nr. 1033 din 19 noiembrie 2014, a respins apelurile declarate de pârâții M.G. și M.O. împotriva sentinței civile nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Arad, decizie definitivă potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Prin urmare, recursul declarat de pârâții M.G. și M.O. împotriva deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 a Tribunalului Arad este inadmisibil. La data de 30 aprilie 2015, prin decizia civilă nr. 182 din 30 aprilie 2015, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții M.G.

și M.O. împotriva deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad. Potrivit art. 483 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”. Rezultă deci că recursul declarat împotriva deciziei prin care a fost soluționat un recurs este inadmisibil. Prin decizia civilă nr. 734 din 16 iunie 2015, Tribunalul Arad a respins cererea de revizuire formulată de pârâții M.G. și M.O. împotriva deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de aceeași instanță. Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă văilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”. Cum decizia nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad este definitivă potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., reiese că și hotărârea dată în revizuire este definitivă, recursul exercitat împotriva deciziei civile nr. 734 din 16 iunie 2015 fiind inadmisibil. Atât doctrina, cât și jurisprudența sunt constante în a aprecia că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

De asemenea, sunt constante în a aprecia că normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Privitor la excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului împotriva încheierii din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013 și a încheierii din 24 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 298/108/2015, Înalta Curte reține următoarele: Recursul declarat împotriva încheierii din data de 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013, privește măsura suspendării dispusă de către instanță, or această măsură a încetat prin cererea de repunere pe rol formulată de pârâți la data de 30 octombrie 2014, așa cum reiese din conținutul deciziei. Recursul exercitat împotriva acestei încheieri a fost constatat nul prin decizia civilă nr. 182 din 30 aprilie 2015 a Curții de Apel Timișoara.

De asemenea, se constată că și recursul exercitat împotriva încheierii de ședință din 24 martie 2015 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 298/108/2015 privește nelegalitatea măsurii suspendării judecății în condițiile în care cauza a fost repusă pe rol și soluționată prin decizia civilă nr. 734 din 16 iunie 2015. Potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., încheierea asupra suspendării este supusă recursului, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (4) "În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător". Astfel, competența de soluționare a recursurilor exercitate împotriva încheierii din data de 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013 și a încheierii de ședință din 24 martie 2015, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 298/108/2015 nu aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci Curții de Apel. Pentru argumentele mai sus arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții M.G. și M.O. împotriva deciziei nr. 734 din 16 iunie 2015 și a deciziei nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă, a sentinței nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunțată de judecătoria Arad și a deciziei nr. 182 din 30 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și va declina în favoarea Curții de Apel Timișoara, competența de soluționare a recursului formulat de pârâții M.G.

și M.O. împotriva încheierii din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013 și a încheierii din 24 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 298/108/2015. Dat fiind soluția ce urmează a fi pronunțată și având în vedere că excepția înadmisibilității și excepția necompetenței materiale reprezintă excepții de procedură, absolute și peremptorii care face de prisos analiza pe fond a cauzei, criticile recurenților invocate prin cererea de recurs nu se mai impun a fi analizate de Înalta Curte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții M.G. și M.O., ambii domiciliați în comuna Siria, str. Ș.M., nr. 624, județul Arad, în contradictoriu cu pârâții L.C. și L.M., ambii cu domiciliul în comuna Siria, str. T.V., nr. 404, județul Arad, împotriva deciziei nr. 734 din 16 iunie 2015 și a deciziei nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă, a sentinței nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Arad și a deciziei nr. 182 din 30 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Declină în favoarea Curții de Apel Timișoara competența de soluționare a recursului formulat de pârâții M.G. și M.O., ambii domiciliați în comuna Siria, str. Ș.M., nr. 624, județul Arad, în contradictoriu cu pârâții L.C.

și L.M., ambii cu domiciliul în comuna Siria, str. T.V., nr. 404, județul Arad, împotriva încheierii din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013 și a încheierii din 24 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 298/108/2015. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este supusă nici unei căi de atac și se comunică părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2015.