ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2584/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2584/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei
de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Arad la data de 25 iulie 2013, reclamanții L.C. și L.M. au solicitat
instanței obligarea pârâților M.G. și M.O. la plata sumei de 445 RON cu titlu de
daune interese materiale și a sumei de 8500 RON cu titlu de daune interese morale
pentru limitarea exercitării atributelor dreptului de proprietate asupra imobilului
situat în localitatea Siria, str. Ș.M., nr. 625, județul Arad, înscris în C.F.
nr. XX Siria, având nr. top. AA.
Prin sentința
civilă nr. 3012 din 18 iunie 2014, Judecătoria Arad a admis în parte acțiunea formulată
de reclamanții L.C. și L.M. și a dispus obligarea pârâților M.G. și M.O. la plata
către aceștia a sumei de 445 RON, cu titlu de daune interese materiale și 4500 RON
cu titlu de daune interese morale.
Tribunalul Arad,
prin încheierea din 22 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 11312/55/2013, a
dispus suspendarea judecării apelului declarat de pârâții M.G. și M.O. împotriva
sentinței civile nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Arad.
Prin decizia civilă
nr. 1033 din 19 noiembrie 2014, aceeași instanță a respins apelurile declarate de
pârâții M.G. și M.O. împotriva sentinței civile nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunțată
de Judecătoria Arad.
Prin decizia civilă
nr. 734 din 16 iunie 2015, Tribunalul Arad, secția I civilă, a respins cererea de
revizuire formulată de revizuenții M.G. și M.O., în contradictoriu cu intimații
L.C. și L.M., împotriva deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțată
de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013.
La data de 30
aprilie 2015, prin decizia civilă nr. 182 din 30 aprilie 2015, Curtea de Apel Timișoara
a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții M.G. și M.O. împotriva deciziei
civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad.
Împotriva acestor
hotărâri judecătorești, a declarat prezentul recurs pârâții M.G. și M.O.
Cererea de recurs
a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16
iulie 2015 și a fost repartizată aleatoriu, spre competentă soluționare, completului
de filtru nr. 10, primind dată recomandată 02 septembrie 2015.
Prin rezoluția
din 10 septembrie 2015, completul de filtru a dispus întocmirea de către magistratul
asistent a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului exercitat
de pârâții M.G. și M.O. împotriva deciziei nr. 734 din 16 iunie 2015 și a deciziei
nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă, a sentinței
nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Arad și a deciziei nr. 182
din 30 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara precum și împotriva încheierii
din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013
și a încheierii din 24 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr.
298/108/2015.
Prin rezoluția
din 16 septembrie 2015, completul de filtru a luat act de conținutul raportului,
potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.
civ., și văzând prevederile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C.
proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților în vederea formulării unui punct
de vedere la raport.
Potrivit dovezilor,
raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților
la data de 28 septembrie 2015, iar la data de 07 octombrie 2015, cu respectarea
dispozițiilor art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., recurenții
au formulat punct de vedere la raport prin care au solicitat judecarea cauzei în
complet de filtru și admiterea cererii de recurs.
Prin cererea de
recurs, recurenții au criticat deciziile atacate din perspectiva dispozițiilor
art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct 6, pct. 7 și pct. 8 din Legea nr. 134/2010
privind C. proc. civ., invocând următoarele argumente:
În mod greșit
prin încheierile pronunțate la data de 22 ocotmbrie 2014 și 24 martie 2015, instanțele
de judecată au dispus suspendarea cauzei în raport de art. 411 alin. (1) pct. 2
din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., întrucât a fost solicitată judecarea
cauzei în lipsă, astfel în ambele faze procesuale a fost încălcat accesul la justiție,
drept garantat atât de art. 21 din Constituția României, cât și de art. 6 alin.
(1) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale
ale Omului.
De asemenea, instanțele
în mod greșit nu au dat eficiență cererii de repunere pe rol a cauzei suspendate
nelegal, cerere formulată înăuntrul termenului de perimare.
Curtea de Apel
Timișoara nu era competentă să soluționeze cererea de recurs, excepția inadmisibilității
recursului invocată de aceasta este nelegală având în vedere că art. 23 alin.
(2) din Legea nr. 304/2004, ca normă specială, deschide în acest caz calea recursului
la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Din motive imputabile
instanțelor, nu a fost asigurată celeritatea judecării cauzei, nu s-a scurtat durata
procesului, nu s-a evitat tergiversarea judecății, instanțele eludând astfel noile
reglementări procesual civile, art. 21 alin. (3) din Constituția României, art.
6 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția
europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Apelantului
nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea
atacată potrivit art. 481 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., instanța
de judecată eludând aceste dispoziții legale.
Instanța de judecată
poate respinge, ca inadmisibilă, calea de atac numai dacă nu este prevăzuta de lege,
or în speță, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca inadmisibil recursul, deși decizia
putea fi atacată cu apel.
Prin urmare, au
solicitat să se constate caracterul fondat al recursului, tribunalul făcând o aplicare
greșită a dispozițiilor art. 480 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivit art.
480 pct. 3 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în cazul în care se constată
că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea
fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată, în speță, sentința civilă
nr. 3012 din 18 iunie 2014 a judecătoriei Arad, și va trimite cauza, spre rejudecarea
fondului, primei instanțe.
Prin rezoluția
din 15 octombrie 2015, completul de filtru, în raport de dispozițiile art. 494
alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a stabilit termen de judecată
la 18 noiembrie 2015 în vederea soluționării recursului.
La termenul stabilit
pentru judecarea cauzei în complet de filtru, instanța din oficiu, a invocat excepția
inadmisibilității căii de atac exercitate împotriva deciziei civile nr. 734 din
16 iunie 2015 și a deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțate de
Tribunalul Arad, secția civilă, a sentinței civile nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunțată
de Judecătoria Arad și a deciziei civile nr. 182 din 30 aprilie 2015 pronunțată
de Curtea de Apel Timișoara și excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți
de Casație și Justiție în soluționarea recursului formulat de pârâții M.G. și M.O.
împotriva încheierii din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul
nr. 11312/55/2013 și a încheierii din 24 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Arad
în Dosarul nr. 298/108/2015 asupra cărora rămâne în pronunțare, în raport de dispozițiile
art. 248 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., pe care le va admite
pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește
excepția inadmisibilității căii de atac exercitate împotriva deciziei civile
nr. 734 din 16 iunie 2015 și a deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțate
de Tribunalul Arad, secția civilă, a sentinței civile nr. 3012 din 18 iunie 2014
pronunțată de Judecătoria Arad și a deciziei civile nr. 182 din 30 aprilie 2015
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte reține următoarele:
Prin sentința
civilă nr. 3012 din 18 iunie 2014, Judecătoria Arad a admis în parte acțiunea formulată
de reclamanții L.C. și L.M. și a dispus obligarea pârâților M.G. și M.O. la plata
către aceștia a sumei de 445 RON cu titlu de daune interese materiale și 4500 RON
cu titlu de daune interese morale.
Conform art. 466
alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Hotărârile pronunțate
în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel".
Potrivit art.
XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010
privind C. proc. civ., „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare
a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului
hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit a)-i) din Legea
nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă
și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie
de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare,
precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1,000.000 RON
inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date
de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță
sunt supuse numai apelului”.
Totodată,
art. 483 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stabilește următoarele:
"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea,
în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".
Din coroborarea
dispozițiilor legale evocate reiese că recursul exercitat de pârâții M.G. și M.O.
împotriva sentinței civile nr. 3012 din 18 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria
Arad este inadmisibil.
Tribunalul Arad,
prin decizia civilă nr. 1033 din 19 noiembrie 2014, a respins apelurile declarate
de pârâții M.G. și M.O. împotriva sentinței civile nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunțată
de Judecătoria Arad, decizie definitivă potrivit dispozițiilor art. 483 alin.
(2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Prin urmare, recursul
declarat de pârâții M.G. și M.O. împotriva deciziei civile nr. 1033 din 19
noiembrie 2014 a Tribunalului Arad este inadmisibil.
La data de 30
aprilie 2015, prin decizia civilă nr. 182 din 30 aprilie 2015, Curtea de Apel Timișoara
a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții M.G. și M.O. împotriva deciziei
civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad.
Potrivit art.
483 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Hotărârile date
în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri
în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”.
Rezultă deci că
recursul declarat împotriva deciziei prin care a fost soluționat un recurs este
inadmisibil.
Prin decizia civilă
nr. 734 din 16 iunie 2015, Tribunalul Arad a respins cererea de revizuire formulată
de pârâții M.G. și M.O. împotriva deciziei civile nr. 1033 din 19 noiembrie 2014
pronunțată de aceeași instanță.
Potrivit dispozițiilor
art. 513 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Hotărârea
dată asupra revizuirii este supusă văilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea
revizuită”.
Cum decizia
nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad este definitivă potrivit
dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., reiese
că și hotărârea dată în revizuire este definitivă, recursul exercitat împotriva
deciziei civile nr. 734 din 16 iunie 2015 fiind inadmisibil.
Atât doctrina,
cât și jurisprudența sunt constante în a aprecia că recunoașterea unei căi de atac
în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare
a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității
în fața legii. De asemenea, sunt constante în a aprecia că normele procesuale privind
sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței
atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit
prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată
cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.
Privitor la excepția
necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului
împotriva încheierii din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul
nr. 11312/55/2013 și a încheierii din 24 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Arad
în Dosarul nr. 298/108/2015, Înalta Curte reține următoarele:
Recursul declarat
împotriva încheierii din data de 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad
în Dosarul nr. 11312/55/2013, privește măsura suspendării dispusă de către instanță,
or această măsură a încetat prin cererea de repunere pe rol formulată de pârâți
la data de 30 octombrie 2014, așa cum reiese din conținutul deciziei. Recursul exercitat
împotriva acestei încheieri a fost constatat nul prin decizia civilă nr. 182 din
30 aprilie 2015 a Curții de Apel Timișoara.
De asemenea, se
constată că și recursul exercitat împotriva încheierii de ședință din 24 martie
2015 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 298/108/2015 privește nelegalitatea
măsurii suspendării judecății în condițiile în care cauza a fost repusă pe rol și
soluționată prin decizia civilă nr. 734 din 16 iunie 2015.
Potrivit dispozițiilor
art. 414 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., încheierea asupra
suspendării este supusă recursului, în mod separat, la instanța ierarhic superioară.
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (4) "În cazurile anume prevăzute de lege,
recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat
hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător".
Astfel, competența
de soluționare a recursurilor exercitate împotriva încheierii din data de 22
octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013 și a încheierii
de ședință din 24 martie 2015, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 298/108/2015
nu aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci Curții de Apel.
Pentru argumentele
mai sus arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de
pârâții M.G. și M.O. împotriva deciziei nr. 734 din 16 iunie 2015 și a deciziei
nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă, a sentinței
nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunțată de judecătoria Arad și a deciziei nr. 182
din 30 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și va declina în favoarea
Curții de Apel Timișoara, competența de soluționare a recursului formulat de pârâții
M.G. și M.O. împotriva încheierii din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul
Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013 și a încheierii din 24 martie 2015 pronunțată
de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 298/108/2015.
Dat fiind soluția
ce urmează a fi pronunțată și având în vedere că excepția înadmisibilității și excepția
necompetenței materiale reprezintă excepții de procedură, absolute și peremptorii
care face de prisos analiza pe fond a cauzei, criticile recurenților invocate prin
cererea de recurs nu se mai impun a fi analizate de Înalta Curte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de pârâții M.G. și M.O., ambii domiciliați în comuna Siria, str.
Ș.M., nr. 624, județul Arad, în contradictoriu cu pârâții L.C. și L.M., ambii cu
domiciliul în comuna Siria, str. T.V., nr. 404, județul Arad, împotriva deciziei
nr. 734 din 16 iunie 2015 și a deciziei nr. 1033 din 19 noiembrie 2014 pronunțate
de Tribunalul Arad, secția civilă, a sentinței nr. 3012 din 18 iunie 2014 pronunțată
de Judecătoria Arad și a deciziei nr. 182 din 30 aprilie 2015 pronunțată de Curtea
de Apel Timișoara.
Declină în favoarea
Curții de Apel Timișoara competența de soluționare a recursului formulat de pârâții
M.G. și M.O., ambii domiciliați în comuna Siria, str. Ș.M., nr. 624, județul Arad,
în contradictoriu cu pârâții L.C. și L.M., ambii cu domiciliul în comuna Siria,
str. T.V., nr. 404, județul Arad, împotriva încheierii din 22 octombrie 2014 pronunțată
de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 11312/55/2013 și a încheierii din 24 martie 2015
pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 298/108/2015.
Potrivit dispozițiilor
art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este
supusă nici unei căi de atac și se comunică părților, conform dispozițiilor
art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2015.