ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1441/2015

Deliberând

asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1139 din

7 mai 2012, Tribunalul Arad a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă

exercitată de reclamantul G.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin CN

A.D.N.R. SA, prin care a solicitat obligarea pârâtului să emită, în temeiul art.

7 din Legea nr. 198/2004, hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor

pentru suma de 173.492,67 lei, stabilită prin raportul de evaluare și acceptată

de reclamant; să-i achite suma de 173,492,67 lei cu titlu de despăgubiri; să-i

achite suma de 10.765,22 lei cu titlu de dobânzi legale, calculată de la data

de 01 august 2010 până la data de 01,08.2011 și în continuare până la data

plății; cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr.

122/A din data de 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I

civilă ,a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul G.A.

împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva

Deciziei nr. 122/A din data de 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara,

secția I civilă, a declarat recurs reclamantul G.A., prin cererea formulată la

data de 15 noiembrie 2013.

Prin încheierea

de ședință din 10 aprilie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art

242 alin. (1) pot. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Înalta Curte

constată că în cauză simt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ.

referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din

oficiu, la data de 18 mai 2015, pentru a se verifica dacă sunt întrunite

cerințele art, 248 alin. (1) din aceiași cod.

Conform acestui

din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept,

chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp

de 1 an.

Ca atare,

perimarea apare ca o sancțiune determinată de lipsa de stăruință a părților în

soluționarea litigiului, ea având im caracter mixt, atât de sancțiune cât și de

desistare de la judecată.

În definirea perimării,

rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale,

sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra căilor de

atac.

În speță, dîn

culpa părților, cauza a rămas în neîucrare, de la 10 aprilie 2014, data

suspendării cauzei, nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind

îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată

așadar că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc.

civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de

stăruință a părților în desfășurarea procesului.

În consecință,

se va constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul

declarat de reclamantul G.A. fiind perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de reclamantul G.A. împotriva Deciziei civile nr.

122/A din 26 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 mai 2015.