ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2770/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2770/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2770/2015
Deliberând asupra
cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1235 din 10 aprilie 2014 Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a a
dmis recursul
declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei civile nr. 50/A din 28 martie 2013 a
Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. A modificat în tot decizia recurată,
în sensul că a admis apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr.
324 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Timiș, a schimbat în tot sentința
apelată, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată. A obligat pe
intimatul-reclamant B. la plata către stat a sumei de 9.600 lei, cu titlu de
cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și la plata către
recurentul-pârât A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 18.838 lei.
Prin cererea înregistrată
la data de 28 aprilie 2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
reclamantul B. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 1235 din 10 aprilie 2014
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.
În cerere s-a arătat
că motivele de fapt și de drept vor fi precizate după redactarea și comunicarea
deciziei a cărei revizuire s-a solicitat.
Prin încheierea din
data de 10 octombrie 2014 Înalta Curte a suspendat judecarea cauzei în temeiul
dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna
din părțile legal citate nu s-a prezentat în instanță și nu s-a solicitat
judecarea cauzei în lipsă.
Părțile
nu au cerut repunerea cauzei pe rol, așa încât, la data de 16 noiembrie 2015,
din oficiu, s-a dispus citarea părților pentru a fi pusă în discuție perimarea.
Perimarea
este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa
judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având
o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru
nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în
faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul
nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.
Potrivit
art. 248 alin (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,
contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau
revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în
nelucrare din vina părții timp de 1 an.
Se mai
constată că în dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea
termenului de prescripție (art. 248 alin. (2) C. proc. civ.), să întrerupă (art.
249 C. proc. civ.) sau să suspende (art. 250 C. proc. civ.) acest termen.
În cauză, judecarea
cauzei a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare de
un an, așa încât în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ. se va constata din
oficiu că aceasta s-a perimat de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată
cererea de revizuire formulată de revizuientul B. împotriva Deciziei nr. 1235
din 10 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 decembrie 2015.