ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1443/2015

Deliberând

asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civila nr. 1469

din. 17 aprilie 2013, Tribunalul Arad a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

civilă exercitată de reclamantul G.A.C. în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român prin CN A.D.N.R. SA, prin care a solicitat obligarea pârâtului să emită,

în temeiul art. 7 din Legea nr. 198/2004, hotărârea de stabilire a cuantumului

despăgubirilor pentm suma de 293.374 lei, stabilită prin raportul de evaluare

și acceptată de reclamant; să-i achite suma de 293.374 lei cu titlu de

despăgubiri și suma de 18.203,86 lei cu titlu de dobânzi legale, calculată de

la data de 01 august 2010 până la data de 01 august 2011 și în continuare până la

data plății; cu cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr.

126/A din data de 26 septembrie 2013 a Curții de Apei Timișoara, secția I

civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul G.A.C.

Împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva

Deciziei nr. 126/A din data de 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara,

secția I civilă, a declarat recurs reclamantul G.A.C., prin cererea formulată

la data de 15 noiembrie 2013.

Prm încheierea

de ședință din 10 aprilie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Înalta Curte

constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art 248 C. proc. civ.

referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusa pe rol, din

oficiu, la data de 18 mai 2015, pentru a se verifica dacă sunt întrunite

cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui

din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept,

chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp

de 1 an,

Ca atare,

perimarea apare ca o sancțiune determinată de lipsa de stăruință a părților în

soluționarea litigiului, ca având un caracter mixt, atât de sancțiune cât și de

desistare de la judecată.

În definirea

perimării, rămânerea cauzei în neiucrare și culpa părții sunt doua elemente

esențiale, sancțiunea procedurala extînzându-și domeniul de acțiune și asupra

căilor de atac.

În speță, din

culpa părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 10 aprilie 2014, data

suspendării cauzei, nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiînd

îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată

așadar că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm, C. proc.

civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de

stăruință a părților în desfășurarea activității, judiciare.

În consecință,

se va constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul

declarat de reclamantul G.A.C. fiind perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constata

perimat recursul declarat de reclamantul G.A.C. împotriva Deciziei civile nr.

126/A din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință pubiică, astăzi 28 mai 2015.