ÎCCJ, Decizia nr. 844/2000

Taxa pe valoarea adăugată. Investiții. Deducerea unor cheltuieli conform Ordonanței Guvernului nr.3/1992 Taxa pe valoarea adăugată este deductibilă dacă cheltuielile de investiții au fost destinate nevoilor societății, chiar dacă spațiul comercial nu este proprietatea societății și este deținut în baza unui contract de comodat . Decizia nr.55 din 15 ianuarie 2002 Societatea Comercială „B” a chemat în judecată Ministerul Finanțelor și Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice și Controlului de Stat ale județelor Bihor și Maramureș și a cerut să se anuleze decizia nr.844/2000 și procesul verbal de control nr.5/1999 în baza cărora este obligată să plătească suma de 38.909.683 lei reprezentând TVA și 40.231.019 lei majorări de întârziere.

Reclamanta a susținut că plata TVA stabilită în sarcina sa nu este datorată, deoarece cheltuielile în sumă de 181.278.927 lei pentru care s-a calculat TVA au fot efectuate pentru cumpărarea materialelor de construcții necesare amenajării spațiului său de producție: ateliere, spălătorie și birouri. Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr.136/2000, a admis acțiunea reținând că cheltuielile făcute de reclamantă sunt aferente realizării veniturilor, și deductibile fiscal. Au declarat recursuri pârâții susținând că TVA nu este deductibilă, deoarece materialele de construcții cumpărte de reclamantă au fost folosite la imobilul proprietatea administratorului societății și că spațiul comercial fiind încheiat nu poate fi sediu al reclamantei.

Recursurile nu sunt întemeiate. Potrivit dispozițiilor art.19 lit.b din Ordonanța Guvernului nr.3/1992 republicată „pentru efectuarea dreptului de deducere TVA, aferentă intrărilor, agenții economici sunt obligați să justifice că bunurile în cauză sunt destinate pentru nevoile firmei și sunt proprietatea acesteia”. Or, în cauză, materialele de construcțoii, în vlaoare de 181.278.927 lei, au la bază documente legale în care cumpărătoare este prevăzută reclamanta, și au fost încorporate în investiția finalizată în proporție de 90%. Pe de altă parte, din autorizația de construire nr.1528/1999 și schițele anexate autorizației rezultă că lucrările de extindere, modificare și etajare, reprezintă spații comerciale, ateliere de producție, spălătorie, birouri, specifice obiectului de activitate al reclamantei.

Deci, investiția a fost efectuată pentru nevoile firmei, respectiv pentru realizarea obiectului său de activitate – industrie în proporție de 77,46% - ea fiind aferentă realizării veniturilor. Împrejurarea că spațiul comercial nu este proprietatea societății reclamante și este deținut în baza unui contract de comodat, nu prezintă relevanța pentru aplicarea dispozițiilor art.19 din Ordonanța Guvernului nr.3/1992, deoarece condițiile prevăzute în acest text pentru deducerea TVA, au fost respectate, cheltuielile fiind făcute pentru o investiție destinată nevoilor firmei. S-au respins recursurile.