ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2227/2015

Asupra conflictului

negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata la data de 17

februarie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă,

reclamanta N.M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională

pentru Compensarea Imobilelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

anularea Deciziei de invalidare nr. 2.347 din 24 noiembrie 2014 emisă de pârâtă

și obligarea acesteia la validarea masurilor reparatorii pentru utilajele

componente ale imobilului "Fabrica de decorticat orez" situat în

Craiova, str. B. nr. 119, jud. Dolj, așa cum s-a stabilit prin Dispoziția nr.

13316 din 6 mai 2011 emisă de Primarul Municipiului Craiova.

Prin Sentința nr. 618

din 5 mai 2015, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a admis excepția

necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că, în raport de prevederile art. 35 din

Legea nr. 165/2013, competența de soluționare a contestațiilor formulate

împotriva deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor

revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității învestite cu soluționarea cererii, în speța de față, Tribunalul Dolj,

entitate fiind unitatea care a soluționat notificarea, în cazul de față,

Comisia Județeană Satu-Mare.

Prin Sentința civilă

nr. 531 din 25 septembrie 2015, Tribunalul Dolj a declinat la rândul său

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și,

constatând ivit conflict negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență ivit între

cele două instanțe.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul Dolj a reținut că, potrivit art. 35 alin. (1) din

Legea nr. 165 din 16 mai 20.13, deciziile emise cu respectarea prevederilor

art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită, la

secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității, în termen, de 30 de zile de la data comunicării, iar prin

"entitate'', în sensul acestor dispoziții, se înțelege entitatea care a

emis actul, respectiv decizia care se contestă și cum sediul entității emitente

a deciziei de invalidare contestată se află în circumscripția Tribunalului

București, aceasta este instanța competentă să soluționeze cererea reclamantei.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art.

135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, norma de

competență incidentă raportului juridic litigios este cea invocată de cele două

instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16

mai2013.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 35 alin. (1), "Deciziile emise cu respectarea

prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul entității, în termen e 30 de zile de la data comunicării".

Dispozițiile legale

sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de

lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor

emise de aceasta.

Noțiunea de

"entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1)

pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că, au această semnificație

următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate

abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în

înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în

mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și

completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b)

entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G. nr.

250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond

funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul

Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d)

comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a

Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată,

cu modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare

a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților

cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit legii.

întrucât în cauză,

Decizia de invalidare cu nr. 2347 din 24 noiembrie 2014 a fost emisă de Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor, potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din

Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de

lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ,

competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul acestei entități.

Având în vedere că

sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în

circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă

teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecință, Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în

circumscripția căreia se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea

Imobilelor, respectiv Tribunalul București.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publica, astăzi 15 octombrie 2015.

Procesat de GGC - MI