ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2215/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 82 din 26 octombrie 2012 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamanta G.D. prin mandatar G.I. împotriva Sentinței civile nr.

162 din 29 iunie 2012 a Tribunalului Mehedinți.

Împotriva Deciziei

nr. 82 din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a

declarat recurs reclamanta G.D., prin mandatar G.I., iar prin Încheierea de la

20 iunie 2013 s-a dispus suspendarea judecării acestuia, în baza art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 21 iulie

2014, reclamanta prin mandatar a solicitat, prin petiție, repunerea cauzei pe

rol, însă nici prin această petiție nu a solicitat judecata cauzei în lipsă,

astfel că, prin încheierea de la termenul de judecată din data de 25 septembrie

2014, constatând că subzistă motivul care a determinat suspendarea judecării

recursului la 20 iunie 2013, Înalta Curte a menținut această măsură.

Ulterior, la data de

23 septembrie 2015, cauza a fost din nou repusă pe rol din oficiu pentru

discutarea excepției de perimare, primind termen la 15 octombrie 2015.

Mandatara prezentă

personal a învederat instanței decesul reclamantei, ca motiv de suspendare a

cursului perimării și a solicitat respingerea excepției de perimare.

Recursul se va

constata perimat pentru următoarele considerente:

Potrivit art, 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de

procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Termenul de perimare

începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar

cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de

art. 249 și art. 250 C. proc. civ.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță, pentru următoarele considerente:

Cererea de repunere

pe rol a cauzei, formulată de mandatara recurentei, a fost înregistrată la 21

iulie 2014, peste termenul de un an prevăzut de text, însă, se constată că prin

decesul reclamantei, conform certificatului de deces, la 3 iunie 2014, termenul

de perimare ce a început să curgă de la 20 iunie 2013 și se împlinea la 20

iunie 2014 a fost suspendat, în baza art. 250 alin. (3) C. proc. civ.

La termenul din data

de 25 septembrie 2014, instanța a menținut măsura de suspendare a judecății

recursului, în baza aceluiași temei, întrucât nu s-a prezentat niciuna din

părțile ce ar fi justificat un interes în soluționarea recursului, iar prin

cererea de repunere pe rol, mandatarea recurentei, al cărui mandat nu a încetat

prin moartea părții pe care o reprezenta, nu a solicitat judecata cauzei în

lipsă. De precizat, că mandatara G.I. este fiica recurentei reclamante G.D.

Astfel, începând cu

25 septembrie 2014 a început să curgă un nou termen de perimare care s-a

împlinit la 25 septembrie 2015.

Din verificarea

actelor dosarului reiese că până la aceasta dată, 25 septembrie 2015, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc.

civ., nici una din părțile ce ar justifica un interes nu au îndeplinit un act

de procedură civilă în vederea judecății procesului, conform art. 249 C. proc.

civ.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ.

aceasta se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează

să constate perimat recursul.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta G.D. împotriva Deciziei nr. 82 din 26 octombrie

2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2015.

Procesat de GGC - MI