ÎCCJ, decizie (scj.ro #83185)

Acțiune în anulare. Modificarea cererii. Admisibilitate și efecte. Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura în fața primei instanțe. Index alfabetic : contract de împrumut - acțiune în anulare - consimțământ - nulitate absolută - violență Cod civil, art.953, art. 955 C. proc . civ , art.132 Legea nr.31/1990, art.1 Decretul nr.31/1954, art.34 Modificarea obiectului cererii inițiale, prin concluzii scrise depuse ulterior primei zile de înfățișare, după închiderea dezbaterilor și fără a fi puse în discuția părților, reprezintă o încălcare a principiilor de bază ale dreptului procesual civil, cum ar fi cel al contradictorialității și cel al dreptului la apărare. Secția comercială, Decizia nr.3054 din 24 noiembrie 2009 Reclamanta S.C.

E.C. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. M.F. S.R.L. să se anuleze contractul de împrumut încheiat la 16 aprilie 2007. A precizat că, în baza unei înțelegeri verbale între administratorii celor două societăți, urma să se achiziționeze acțiuni de la S.C. E.C. S.A., motiv pentru care prin ordinul de plată nr.28/9 martie 2007 a fost virată suma de 30.000 lei, reprezentând contravaloare fabrică, iar prin ordinul de plată nr.29/12 martie 2007, a virat suma de 70.000 lei cu titlu de avans. Ulterior, administratorul societății pârâte a renunțat la convenție și, prin amenințări a solicitat administratorului reclamantei să-i încheie un contract de împrumut sau să-i cesioneze 50% din acțiuni, acțiuni în valoare în de 1.200.000 euro.

În aceste condiții s-a încheiat contractul de împrumut a cărui anulare se solicită. Pârâta a susținut că, în realitate suma de bani a fost plătită pentru achiziționarea de la reclamantă a unei instalații de balastieră și nicidecum pentru un terț, astfel cum rezultă și din conținutul celor două ordine de plată. A mai susținut pârâta că, ulterior, reclamanta s-a răzgândit și nu a mai dorit să finalizeze vânzarea, motiv pentru care trebuia să-i restituie suma. Deoarece a invocat unele probleme financiare și a solicitat un răgaz pentru restituirea datoriei, a încheiat contractul de împrumut la data de 16 aprilie 2007, prin care a acordat un termen de grație la data de 23 aprilie 2007. Prin sentința nr.285/2008, Tribunalul Vrancea a admis acțiunea formulată de reclamantă pentru anularea contractului de împrumut încheiat la 16 aprilie 2007 și, pe cale de consecință, s-a constatat nul respectivul contract.

Prima instanță a reținut că reclamanta S.C. E.C. S.A. a solicitat prin acțiune anularea contractului de împrumut încheiat în 16 aprilie 2007 pentru motivul că ar fi încheiat acest contract sub amenințarea administratorului pârâtei –P.N., iar prin precizările depuse ulterior a invocat și fictivitatea acestuia, în sensul că suma de bani de 100.000 lei nu reprezintă obiectul împrumutului, ci avans pentru achiziționarea unor utilaje, conform ordinelor de plată 28 și 29 din 9, respectiv 12 martie 2007. Această împrejurare de fapt a recunoscut-o pârâta, prin întâmpinare, precizând că suma de bani a fost achitată reclamantei pentru achiziționarea unei instalații de balastiere.

Reclamanta a invocat și un al treilea motiv de nulitate, respectiv încheierea contractului de împrumut cu încălcarea dispozițiilor legale, art.34 din Decretul 31/1954 și art.1 din Legea nr.31/1990 R.(…) Contractul de împrumut încheiat între reclamantă și pârâtă, la 16 aprilie 2007, este nul, deoarece scopul statutar la care se referă art.34 este mai larg decât obiectul de activitate stabilit prin actul constitutiv. În timp ce obiectul de activitate – stabilit prin actul constitutiv desemnează operațiunile comerciale obișnuite ale unei societăți comerciale, scopul statutar îl reprezintă săvârșirea de fapte de comerț sau alte operațiuni conexe, în vederea obținerii de beneficii.

Plecând de la aceste considerente și raportând la situația de fapt reținută, precum și la câteva elemente ale contractului de împrumut, termenul de restituire – 23 aprilie 2007, penalitățile de întârziere de 2% din suma nerestituită pentru fiecare zi de întârziere – s-a reținut că actul încheiat nu i-a adus beneficii societății reclamante, dimpotrivă, termenul scurt prevăzut în vederea restituirii a expirat, și penalitățile au început să curgă în detrimentul său, creând un debit ce poate duce la dezechilibru financiar. De altfel, prin sentința civilă nr.321/4 noiembrie 2007, Tribunalul Vrancea a obligat reclamanta, pe calea somației de plată, la plata sumei de 100.000 lei și 272.000 lei penalități contractuale.

Așa fiind, instanța de fond a considerat că actul în litigiu – contract de împrumut, a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale și împotriva scopului stabilit prin lege și statut, astfel că acesta este nul. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta. A susținut că instanța de fond s-a pronunțat extrapetita , constatând nulitatea absolută a contractului de împrumut în baza dispozițiilor art.1 din Legea nr.31/1990 și a art.34 din Decretul 31/1954, deși nu a fost legal învestită cu o astfel de cerere de modificare a acțiunii inițiale.

Astfel, obiectul cererii reclamantei îl constituie anularea contractului de împrumut pentru vicierea consimțământului prin violență, cauză de nulitate relativă a contractului prevăzută de art.955 cu referire la art.953 C. civ . Reclamanta își putea modifica acțiunea până la prima zi de înfățișare care, în speță, s-a consumat la data de 11 iunie 2008, însă în realitate, aceasta a înțeles să modifice acțiunea abia după închiderea dezbaterilor, prin notele de concluzii scrise când a invocat drept temei de anulare și încălcarea dispozițiilor art.1 din Legea nr.31/1990 și art.34 din Decretul 31/1954.(…) Examinând cauza în raport de neregularitățile procedurale semnalate de către apelanta-pârâtă S.C.

M.F. S.R.L., instanța de apel a constatat că hotărârea criticată este nelegală. A reținut că soluția instanței se fundamentează pe un motiv ce nu este conținut în cererea introductivă, fiind introdus în notele de concluzii scrise, motiv ce nu a fost pus în discuția părților, ceea ce relevă violarea unor principii de bază ale dreptului procesual civil, cum ar fi cel al contradictorialității și cel al dreptului la apărare. Notele de concluzii scrise depuse de reclamantă cu mult înainte de data dezbaterilor trebuiau calificate de prima instanță drept cerere modificatoare a acțiunii ce trebuia pusă în discuția părților. Ori de câte ori reclamantul își modifică sau întregește cererea, respectând principiul dreptului la apărare, instanța este obligată să amâne judecarea cauzei, să comunice cererea modificată sau întregită pârâtului, pentru ca acesta să aibă posibilitatea să formuleze întâmpinare.

În speță, achiesând practic la o cerere nouă a reclamantei, aceea de constatare nulitate contract (iar nu la cea introductivă, de anulare contract) ce nu a fost supusă dezbaterii, prima instanță a încălcat, în mod vădit, dreptul la apărare al pârâtei, situație în care Curtea de Apel Galați, Secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr.34 din 4 mai 2009, a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. S.C. E.C. S.A. a declarat recurs invocând art.304 pct.8 și 9 C . proc . civ . Recursul este nefondat.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea contractului de împrumut încheiat cu pârâta la data de 16 aprilie 2007 pentru vicierea consimțământului prin violență, temeiul legal invocat fiind reprezentat de dispozițiile art.953 și 955 C . civ . Conform art.132 C. proc . civ ., termenul limită până la care reclamantul își poate modifica cererea de chemare în judecată este acela al primei zile de înfățișare, condițiile acestui moment procesual fiind întrunite în cauză la termenul din data de 11 iunie 2008. Reclamanta-recurentă nu a respectat această dispoziție legală și nici pârâta nu a consimțit la o modificare ulterioară a obiectului dedus judecății.

După acordarea cuvântului părților și închiderea dezbaterilor, strict în limita cererii inițiale cu care instanța a fost investită, reclamanta-recurentă a depus concluzii scrise prin care a modificat obiectul acțiunii solicitând anularea contractului de împrumut pentru încălcarea dispozițiilor art.1 din Legea nr.31/1990 și art.34 din Decretul nr.31/1954. Procedând astfel, justificat, instanța de apel a procedat la desființarea soluției constatând încălcări ale normelor procesuale. Astfel, modificarea obiectului cererii inițiale a fost făcută cu mult peste termenul limită al primei zile de înfățișare, termen prevăzut de art.132 C. proc . civ . Concluziile scrise care conțineau cererea de modificare a acțiunii nu au fost comunicate pârâtei, iar aceasta nu a consimțit la o modificare ulterioară primei zile de înfățișare știut fiind că normele legale din art.132 C. proc . civ . sunt în interesul pârâtului.

De asemenea, instanța nu a pus în discuția părților admisibilitatea cererii modificatoare și nici fondul noii probleme ridicate – motiv de nulitate absolută a contractului de împrumut, pârâta-intimată fiind în mod evident lipsită de posibilitatea formulării de apărări sub acest aspect nou invocat. Reținând că instanța de fond nu a fost legal învestită cu analizarea vreunei cereri de constatare a nulității absolute a contractului, ca urmare a încălcării art.1 din Legea nr.31/1990 și art. 34 din Decretul nr.31/1954, și că dezbaterile orale și contradictorii nu au vizat această nouă problematică invocată prin concluziile scrise, s-a considerat că soluția apelului a fost dată cu respectarea normelor procesuale.

Văzând dispozițiile art.312 C. proc . civ ., Înalta Curte a respins recursul reclamantei ca nefondat.