ÎCCJ, decizie (scj.ro #83185)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83185) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Acțiune

în anulare. Modificarea cererii. Admisibilitate și efecte.

Cuprins pe

materii: Drept procesual civil. Procedura în fața primei instanțe.

Index alfabetic :

contract de împrumut

-

acțiune în anulare

-

consimțământ

-

nulitate absolută

-

violență

Cod

civil, art.953, art. 955

C.

proc

.

civ

, art.132

Legea

nr.31/1990, art.1

Decretul nr.31/1954, art.34

Modificarea obiectului cererii inițiale, prin concluzii scrise depuse

ulterior

primei zile de

înfățișare, după închiderea dezbaterilor și

fără a fi puse în discuția părților, reprezintă o

încălcare a principiilor de bază ale dreptului procesual civil, cum

ar fi cel al contradictorialității și cel al dreptului la

apărare.

Secția comercială, Decizia

nr.3054 din 24 noiembrie

2009

Reclamanta

S.C. E.C. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. M.F. S.R.L. să

se anuleze contractul de împrumut încheiat la 16 aprilie 2007.

A

precizat că, în baza unei înțelegeri verbale între administratorii

celor două societăți, urma să se achiziționeze

acțiuni de la S.C. E.C. S.A., motiv pentru care prin ordinul de plată

nr.28/9 martie

2007 a

fost virată suma de

30.000 lei, reprezentând contravaloare fabrică, iar prin ordinul de

plată nr.29/12 martie

2007, a

virat suma de 70.000 lei

cu titlu de avans.

Ulterior,

administratorul societății pârâte a renunțat la convenție

și, prin amenințări a solicitat administratorului reclamantei

să-i încheie un contract de împrumut sau să-i cesioneze 50% din

acțiuni, acțiuni în valoare în de 1.200.000 euro.

În

aceste condiții s-a încheiat contractul de împrumut a cărui anulare

se solicită.

Pârâta

a susținut că, în realitate suma de bani a fost plătită

pentru achiziționarea de la reclamantă a unei instalații de

balastieră și nicidecum pentru un terț, astfel cum rezultă

și din conținutul celor două ordine de plată.

A

mai susținut pârâta că,  ulterior, reclamanta s-a răzgândit

și nu a mai dorit să finalizeze vânzarea, motiv pentru care trebuia

să-i restituie suma. Deoarece a invocat unele probleme financiare și

a solicitat un răgaz pentru restituirea datoriei, a încheiat contractul de

împrumut la data de 16 aprilie 2007, prin care a acordat un termen de

grație la data de 23 aprilie 2007.

Prin

sentința nr.285/2008, Tribunalul Vrancea a admis acțiunea formulată

de reclamantă pentru anularea contractului de împrumut încheiat la 16

aprilie 2007 și, pe cale de consecință, s-a constatat nul

respectivul contract.

Prima

instanță a reținut că reclamanta S.C. E.C. S.A. a solicitat

prin acțiune anularea contractului de împrumut încheiat în 16 aprilie 2007

pentru motivul că ar fi încheiat acest contract sub amenințarea

administratorului pârâtei –P.N., iar prin precizările depuse ulterior a

invocat și

fictivitatea

acestuia, în sensul

că suma de bani de 100.000 lei nu reprezintă obiectul împrumutului,

ci avans pentru achiziționarea unor utilaje, conform ordinelor de

plată 28 și 29 din 9, respectiv 12 martie 2007.

Această

împrejurare de fapt a recunoscut-o pârâta, prin întâmpinare, precizând că

suma de bani a fost achitată reclamantei pentru achiziționarea unei

instalații de balastiere.

Reclamanta

a invocat și un al treilea motiv de nulitate, respectiv încheierea

contractului de împrumut cu încălcarea dispozițiilor legale, art.34

din Decretul 31/1954 și art.1 din Legea nr.31/1990 R.(…)

Contractul

de împrumut încheiat între reclamantă și pârâtă, la 16 aprilie

2007, este nul, deoarece scopul statutar la care se referă art.34 este mai

larg decât obiectul de activitate stabilit prin actul constitutiv. În timp ce

obiectul de activitate – stabilit prin actul constitutiv desemnează

operațiunile comerciale obișnuite ale unei societăți

comerciale, scopul statutar îl reprezintă săvârșirea de fapte de

comerț sau alte operațiuni conexe, în vederea obținerii de

beneficii.

Plecând

de la aceste considerente și raportând la situația de fapt

reținută, precum și la câteva elemente ale contractului de

împrumut, termenul de restituire – 23 aprilie 2007, penalitățile de

întârziere de 2% din suma nerestituită pentru fiecare zi de întârziere – s-a

reținut că actul încheiat nu i-a adus beneficii societății

reclamante, dimpotrivă, termenul scurt prevăzut în vederea

restituirii a expirat, și penalitățile au început să

curgă în detrimentul său, creând un debit ce poate duce la

dezechilibru financiar.

De

altfel, prin sentința civilă nr.321/4 noiembrie 2007, Tribunalul

Vrancea a obligat reclamanta, pe calea somației de plată, la plata

sumei de 100.000 lei și 272.000 lei penalități contractuale.

Așa

fiind, instanța de fond a considerat că actul în litigiu – contract

de împrumut, a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale

și împotriva scopului stabilit prin lege și statut, astfel că

acesta este nul.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel pârâta. A susținut că

instanța de fond s-a pronunțat

extrapetita

,

constatând nulitatea absolută a contractului de împrumut în baza

dispozițiilor art.1 din Legea nr.31/1990 și a art.34 din Decretul

31/1954, deși nu a fost legal învestită cu o astfel de cerere de

modificare a acțiunii inițiale.

Astfel,

obiectul cererii reclamantei îl constituie anularea contractului de împrumut

pentru vicierea consimțământului prin violență, cauză

de nulitate relativă a contractului prevăzută de art.955 cu

referire la art.953 C.

civ

.

Reclamanta

își putea modifica acțiunea până la prima zi de

înfățișare care, în speță, s-a consumat la data de 11

iunie 2008, însă în realitate, aceasta a înțeles să modifice

acțiunea abia după închiderea dezbaterilor, prin notele de concluzii

scrise când a invocat drept temei de anulare și încălcarea dispozițiilor

art.1 din Legea nr.31/1990 și art.34 din Decretul 31/1954.(…)

Examinând

cauza în raport de neregularitățile procedurale semnalate de

către apelanta-pârâtă S.C. M.F. S.R.L., instanța de apel a

constatat că hotărârea criticată este nelegală.

A

reținut că soluția instanței se fundamentează pe un

motiv ce nu este conținut în cererea introductivă, fiind introdus în

notele de concluzii scrise, motiv ce nu a fost pus în discuția

părților, ceea ce relevă violarea unor principii de bază

ale dreptului procesual civil, cum ar fi cel al contradictorialității

și cel al dreptului la apărare.

Notele

de concluzii scrise depuse de reclamantă cu mult înainte de data

dezbaterilor trebuiau calificate de prima instanță drept cerere

modificatoare a acțiunii ce trebuia pusă în discuția

părților.

Ori

de câte ori reclamantul își modifică sau întregește cererea,

respectând principiul dreptului la apărare, instanța este

obligată să amâne judecarea cauzei, să comunice cererea

modificată sau întregită pârâtului, pentru ca acesta să

aibă posibilitatea să formuleze întâmpinare.

În

speță, achiesând practic la o cerere nouă a reclamantei, aceea

de constatare nulitate contract (iar nu la cea introductivă, de anulare

contract) ce nu a fost supusă dezbaterii, prima instanță a

încălcat, în mod vădit, dreptul la apărare al pârâtei,

situație în care Curtea de Apel Galați, Secția comercială,

maritimă și fluvială, prin decizia nr.34 din 4 mai

2009, a

admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

S.C.

E.C. S.A. a declarat recurs invocând art.304 pct.8 și

9 C

.

proc

.

civ

.

Recursul

este nefondat.

Prin

cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea

contractului de împrumut încheiat cu pârâta la data de 16 aprilie 2007 pentru

vicierea consimțământului prin violență, temeiul legal

invocat fiind reprezentat de dispozițiile art.953 și

955 C

.

civ

.

Conform

art.132 C.

proc

.

civ

.,

termenul limită până la care reclamantul își poate modifica

cererea de chemare în judecată este acela al primei zile de

înfățișare, condițiile acestui  moment procesual fiind

întrunite în cauză la termenul din data de 11 iunie 2008.

Reclamanta-recurentă

nu a respectat această dispoziție legală și nici pârâta nu

a consimțit la o modificare ulterioară a obiectului dedus

judecății.

După

acordarea cuvântului părților și închiderea dezbaterilor, strict

în limita cererii inițiale cu care instanța a fost investită,

reclamanta-recurentă a depus concluzii scrise prin care a modificat

obiectul acțiunii solicitând anularea contractului de împrumut pentru

încălcarea dispozițiilor art.1 din Legea nr.31/1990 și art.34

din Decretul nr.31/1954.

Procedând

astfel, justificat, instanța de apel a procedat la desființarea

soluției constatând încălcări ale normelor procesuale.

Astfel,

modificarea obiectului cererii inițiale a fost făcută cu mult

peste termenul limită al primei zile de înfățișare, termen

prevăzut de art.132 C.

proc

.

civ

.

Concluziile

scrise care conțineau cererea de modificare a acțiunii nu au fost

comunicate pârâtei, iar aceasta nu a consimțit la o modificare

ulterioară primei zile de înfățișare știut fiind

că normele legale din art.132 C.

proc

.

civ

. sunt în interesul pârâtului.

De

asemenea, instanța nu a pus în discuția părților

admisibilitatea cererii modificatoare și nici fondul noii probleme

ridicate – motiv de nulitate absolută a contractului de împrumut,

pârâta-intimată fiind în mod evident lipsită de posibilitatea

formulării de apărări sub acest aspect nou invocat.

Reținând

că instanța de fond nu a fost legal învestită cu analizarea

vreunei cereri de constatare a nulității absolute a contractului, ca

urmare a încălcării art.1 din Legea nr.31/1990 și art. 34 din

Decretul nr.31/1954, și că dezbaterile orale și contradictorii

nu au vizat această nouă problematică invocată prin

concluziile scrise, s-a considerat că soluția apelului a fost

dată cu respectarea normelor procesuale.

Văzând

dispozițiile art.312 C.

proc

.

civ

., Înalta Curte a respins recursul reclamantei ca

nefondat.