ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3054/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 noiembrie 2007 reclamanta SC E.C. SA Milișăuți a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC M.F. SRL Petrești să se anuleze contractul de împrumut încheiat la 16 aprilie 2007. În motivarea cererii a precizat că, în baza unei înțelegeri verbale între administratorii celor două societăți urma să se achiziționeze acțiuni de la SC E.C. SA, motiv pentru care prin ordinul de plată din 9 martie 2007 a fost virată suma de 30.000 lei, reprezentând contravaloare fabrică, iar prin ordinul de plată din 12 martie 2007, a virat suma de 70.000 lei cu titlu de avans. Ulterior, administratorul societății pârâte a renunțat la convenție și, prin amenințări a solicitat administratorului reclamantei să-i încheie un contract de împrumut sau să-i cesioneze 50% din acțiuni, acțiuni în valoare în de 1.200.000 euro.

În aceste condiții s-a încheiat contractul de împrumut a cărui anulare se solicită. Pârâta a depus întâmpinare, prin care a susținut că, în realitate suma de bani a fost plătită pentru achiziționarea de la reclamantă a unei instalații de balastieră și nicidecum pentru un terț, astfel cum rezultă și din conținutul celor două ordine de plată. A mai susținut pârâta că, ulterior reclamanta s-a răzgândit și nu a mai dorit să finalizeze vânzarea, motiv pentru care trebuia să-i restituie suma. Deoarece a invocat unele probleme financiare și a solicitat un răgaz pentru restituirea datoriei, a încheiat contractul de împrumut la data de 16 aprilie 2007, prin care a acordat un termen de grație la data de 23 aprilie 2007. Prin sentința nr. 285/2008 Tribunalul Vrancea a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E.C.

SA, pentru anularea contractului de împrumut încheiat la 16 aprilie 2007 și, pe cale de consecință s-a constatat nul respectivul contract, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta SC E.C. SA a solicitat prin acțiune anularea contractului de împrumut încheiat în 16 aprilie 2007 pentru motivul că ar fi încheiat acest contract sub amenințarea administratorului pârâtei – P.N., iar prin precizările depuse ulterior, ca urmare a întâmpinării pârâtei, a invocat și fictivitatea acestuia, în sensul că suma de bani de 100.000 lei nu reprezintă obiectul împrumutului, ci avans pentru achiziționarea unor utilaje, conform ordinelor de plată din 9, respectiv 12 martie 2007. Această împrejurare de fapt a recunoscut-o pârâta, prin întâmpinarea depusă precizează că suma de bani a fost achitată reclamantei pentru achiziționarea unei instalații de balastiere.

Aceeași poziție are pârâta și prin cererea pentru emiterea unei somații de plată unde, în prezentarea situației de fapt, arată că a plătit cu titlu avans marfă, prin ordinele de plată din martie 2007 suma totală de 100.000 lei. Reclamanta a invocat și un al treilea motiv de nulitate, respectiv încheierea contractului de împrumut cu încălcarea dispozițiilor legale, art. 34 din Decretul 31/1954 și art. 1 din Legea nr. 31/1990 R, precizând în acest sens că: Potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990 R, societățile comerciale se constituie pentru efectuarea de acte comerciale iar art. 34 din Decretul nr. 31/1954 dispune în sensul că persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi ce corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut.

Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul. Contractul de împrumut încheiat între reclamantă și pârâtă, la 16 aprilie 2007, este nul, deoarece: Scopul statutar la care se referă art. 34 este mai larg decât obiectul de activitate stabilit prin actul constitutiv. În timp ce obiectul de activitate – stabilit prin actul constitutiv desemnează operațiunile comerciale obișnuite ale unei societăți comerciale, scopul statutar îl reprezintă săvârșirea de fapte de comerț sau alte operațiuni conexe, în vederea obținerii de beneficii.

Plecând de la aceste considerente și raportând la situația de fapt reținută, precum și la câteva elemente ale contractului de împrumut, termenul de restituire – 23 aprilie 2007, penalitățile de întârziere de 2% din suma nerestituită pentru fiecare zi de întârziere – se reține că actul încheiat nu i-a adus beneficii societății reclamante, dimpotrivă, termenul scurt prevăzut în vederea restituirii a expirat și penalitățile au început să curgă în detrimentul său, creând un debit ce poate duce la dezechilibru financiar. De altfel, prin sentința civilă nr. 321 din 4 noiembrie 2007, Tribunalul Vrancea a obligat reclamanta, pe calea somației de plată, la plata sumei de 100.000 lei și 272.000 lei penalități contractuale.

Așa fiind, instanța de fond consideră că actul în litigiu – contract de împrumut, a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale și împotriva scopului stabilit prin lege și statut, astfel că acesta este nul. Împotriva sentinței nr. 285/2008 a Tribunalului Vrancea, în termen legal, a promovat apel pârâta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie. Astfel se susține că instanța de fond s-a pronunțat extrapetita, constatând nulitatea absolută a contractului de împrumut în baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 31/1990 și a art. 34 din Decretul 31/1954, deși nu a fost legal investită cu o astfel de cerere de modificare a acțiunii inițiale. Astfel, obiectul cererii reclamantei îl constituie anularea contractului de împrumut pentru vicierea consimțământului prin violență, cauză de nulitate relativă a contractului prevăzută de art. 955 în referire la art. 953 C. civ.

(temei de drept invocat de altfel expres și de reclamantă). Reclamanta își putea modifica acțiunea până la prima zi de înfățișare care, în speță, s-a consumat la data de 11 iunie 2008, însă în realitate, aceasta a înțeles să modifice acțiunea abia după închiderea dezbaterilor, prin notele de concluzii scrise când a invocat drept temei de anulare și încălcarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 31/1990 și art. 34 din Decretul 31/1954. Prin aceleași note de concluzii scrise s-a formulat și o cerere nouă, respectiv aceea de suspendare a cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și prin aceea că a omis a se pronunța pe obiectul dedus judecății (anularea contractului pentru vicierea consimțământului prin violență).

Contractul de împrumut astfel încheiat este perfect valabil, respectând dispozițiile legal pretins a fi încălcate art. 1 din Legea nr. 31/1990 și art. 34 din Decretul 31/1954. Textele legale menționate statuează asupra principiului specialității capacității de folosință a persoanelor juridice, impunând ca actele juridice încheiate de către acestea în desfășurarea actelor de comerț să fie conforme scopului statuar (la care se referă art. 34 din Decretul 31/1954). Scopul statuar are o sferă mai largă, permițând efectuarea de fapte de comerț și a altor operațiuni conexe accesorii activității comerciale. Prin urmare, o societate comercială poate săvârși cu titlu ocazional, și nu ca obișnuință, și alte operațiuni decât cele prevăzute expres în actul constitutiv.

Raporturile juridice derulate între cele două părți trebuie privite în dinamica lor, căci rațiunea încheierii ulterioare a contractului de împrumut a reprezentat-o denunțarea convenției inițiale de către reclamantă și asigurarea unei garanții concrete pentru pârâtă în recuperarea sumei de bani. Examinând cauza în raport de neregularitățile procedurale semnalate de către apelanta-pârâtă SC M.F. SRL, instanța de control judiciar constată că hotărârea criticată este, într-adevăr, nelegală din perspectiva următoarelor considerațiuni: Soluția instanței se fundamentează pe un motiv ce nu este conținut în cererea introductivă, fiind prin note de concluzii scrise, fără a fi pus în discuția părților, ceea ce relevă violarea unor principii de bază ale dreptului procesual civil, cum ar fi cel al contradictorialității și cel al dreptului la apărare.

Notele de concluzii scrise depuse de reclamantă cu mult înainte de data dezbaterilor trebuiau calificate de prima instanță drept cerere modificatoare a acțiunii ce trebuia pusă în discuția părților. Ori de câte ori reclamantul își modifică sau întregește cererea, respectând principiul dreptului la apărare, instanța este obligată să amâne judecarea cauzei, să comunice cererea modificată sau întregită pârâtului, pentru ca acesta să aibă posibilitatea să formuleze întâmpinare. În speță, achiesând practic la o cerere nouă a reclamantei, aceea de constatare nulitate contract (iar nu la cea introductivă de anulare contract) ce nu a fost supusă dezbaterii, prima instanță a încălcat, în mod vădit, dreptul la apărare al pârâtei, situație în care Curtea de Apel Galați –Secția comercială, maritimă și fluvială prin decizia nr. 34 din 4 mai 2009 a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin petiția înregistrată la data de 21 mai 2009 SC E.C. SA a declarat recurs, în termen și legal timbrat criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. După ce s-a făcut o enumerare a termenelor acordate încă de la data înregistrării la Tribunalul Suceava, susținut că după repunerea cauzei pe rol s-a luat la cunoștință de cauzele invocate de reclamantă la data de 2 iulie 2008 și implicit a existat posibilitatea pregătirii apărării. Mai mult odată ce cauza a fost repusă pe rol la data de 1 octombrie 2008 au avut loc noi dezbateri respectându-se principiul contradictorialității și al dreptului la apărare. Recursul este nefondat. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea contractului de împrumut încheiat cu pârâta la data de 16 aprilie 2007 pentru vicierea consimțământului prin violență, temeiul lega invocat fiind reprezentat de dispozițiile art. 953 și art. 955 C. civ.

Conform art. 132 C. proc. civ., termenul limită până la care reclamantul își poate modifica cererea de chemare în judecată este acela al primei zile de înfățișare, condițiile acestui moment procesual fiind întrunite în cauză la termenul din data de 11 iunie 2008. Reclamanta-recurentă nu a respectat această dispoziție legală și nici pârâta nu a consimțit la o modificare ulterioară a obiectului dedus judecății. După acordarea cuvântului părților și închiderea dezbaterilor strict în limita cererii inițiale cu care instanța a fost investită, reclamanta-recurentă a depus concluzii scrise prin care a modificat obiectul acțiunii solicitând anularea contractului de împrumut pentru încălcarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 31/1990 și art. 34 din Decretul nr. 31/1954.

Procedând astfel justificat instanța de apel a procedat la desființarea soluției constatând încălcări ale normelor procesuale. Astfel modificarea obiectului cererii inițiale a fost făcută cu mult peste termenul limită al primei zile de înfățișare, prevăzut de art. 132 C. proc. civ. Concluziile scrise care conțineau cererea de modificare a acțiunii nu au fost comunicate pârâtei, iar aceasta nu a consimțit la o modificare ulterioară primei zile de înfățișare știut fiind că normele legale din art. 132 C. proc. civ. sunt în interesul pârâtului. De asemenea instanța nu a pus în discuția părților admisibilitatea cererii modificatoare și nici fondul noii probleme ridicate – motiv de nulitate absolută a contractului de împrumut, pârâta-intimată fiind în mod evident lipsită de posibilitatea formulării de apărări sub acest aspect nou invocat.

Reținând că instanța de fond nu a fost legal investită cu analizarea vreunei cereri de constatare nulitate absolută a contractului ca urmare a încălcării art. 1 din Legea nr. 31/1990 și art. 34 din Decretul nr. 31/1954, iar dezbaterile orale și contradictorii nu au vizat această nouă problematică invocată prin concluziile scrise, soluția apelului fiind dată cu respectarea normelor procesuale. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. coroborate cu art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E.C. SA Milișăuți împotriva deciziei nr. 34/A din 4 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Obligă recurenta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC M.F. SRL Petrești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.