ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3054/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3054/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29

noiembrie 2007 reclamanta SC E.C. SA Milișăuți a solicitat în

contradictoriu cu pârâta SC M.F. SRL Petrești să se anuleze

contractul de împrumut încheiat la 16 aprilie 2007.

În motivarea cererii a

precizat că, în baza unei înțelegeri verbale între administratorii

celor două societăți urma să se achiziționeze

acțiuni de la SC E.C. SA, motiv pentru care prin ordinul de plată din

9 martie 2007 a fost virată suma de 30.000 lei, reprezentând contravaloare

fabrică, iar prin ordinul de plată din 12 martie 2007, a virat suma

de 70.000 lei cu titlu de avans.

Ulterior, administratorul

societății pârâte a renunțat la convenție și, prin

amenințări a solicitat administratorului reclamantei să-i

încheie un contract de împrumut sau să-i cesioneze 50% din acțiuni,

acțiuni în valoare în de 1.200.000 euro.

În aceste condiții s-a

încheiat contractul de împrumut a cărui anulare se solicită.

Pârâta a depus întâmpinare,

prin care a susținut că, în realitate suma de bani a fost

plătită pentru achiziționarea de la reclamantă a unei

instalații de balastieră și nicidecum pentru un terț,

astfel cum rezultă și din conținutul celor două ordine de

plată.

A mai susținut pârâta

că, ulterior reclamanta s-a răzgândit și nu a mai dorit să

finalizeze vânzarea, motiv pentru care trebuia să-i restituie suma.

Deoarece a invocat unele probleme financiare și a solicitat un răgaz

pentru restituirea datoriei, a încheiat contractul de împrumut la data de 16

aprilie 2007, prin care a acordat un termen de grație la data de 23 aprilie

2007.

Prin sentința nr. 285/2008

Tribunalul Vrancea a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E.C.

SA, pentru anularea contractului de împrumut încheiat la 16 aprilie 2007

și, pe cale de consecință s-a constatat nul respectivul

contract, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamanta SC E.C. SA a

solicitat prin acțiune anularea contractului de împrumut încheiat în 16

aprilie 2007 pentru motivul că ar fi încheiat acest contract sub

amenințarea administratorului pârâtei – P.N., iar prin precizările

depuse ulterior, ca urmare a întâmpinării pârâtei, a invocat și

fictivitatea acestuia, în sensul că suma de bani de 100.000 lei nu

reprezintă obiectul împrumutului, ci avans pentru achiziționarea unor

utilaje, conform ordinelor de plată din 9, respectiv 12 martie 2007.

Această împrejurare de

fapt a recunoscut-o pârâta, prin întâmpinarea depusă precizează

că suma de bani a fost achitată reclamantei pentru

achiziționarea unei instalații de balastiere.

Aceeași poziție

are pârâta și prin cererea pentru emiterea unei somații de plată

unde, în prezentarea situației de fapt, arată că a plătit

cu titlu avans marfă, prin ordinele de plată din martie 2007 suma

totală de 100.000 lei.

Reclamanta a invocat și

un al treilea motiv de nulitate, respectiv încheierea contractului de împrumut

cu încălcarea dispozițiilor legale, art. 34 din Decretul 31/1954

și art. 1 din Legea nr. 31/1990 R, precizând în acest sens că:

Potrivit art. 1 din Legea nr.

31/1990 R, societățile comerciale se constituie pentru efectuarea de

acte comerciale iar art. 34 din Decretul nr. 31/1954 dispune în sensul că

persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi ce corespund scopului

ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut.

Orice act juridic care nu

este făcut în vederea realizării acestui scop este nul.

Contractul de împrumut

încheiat între reclamantă și pârâtă, la 16 aprilie 2007, este

nul, deoarece:

Scopul statutar la care se

referă art. 34 este mai larg decât obiectul de activitate stabilit prin

actul constitutiv. În timp ce obiectul de activitate – stabilit prin actul

constitutiv desemnează operațiunile comerciale obișnuite ale

unei societăți comerciale, scopul statutar îl reprezintă

săvârșirea de fapte de comerț sau alte operațiuni conexe,

în vederea obținerii de beneficii.

Plecând de la aceste

considerente și raportând la situația de fapt reținută,

precum și la câteva elemente ale contractului de împrumut, termenul de

restituire – 23 aprilie 2007, penalitățile de întârziere de 2% din

suma nerestituită pentru fiecare zi de întârziere – se reține că

actul încheiat nu i-a adus beneficii societății reclamante,

dimpotrivă, termenul scurt prevăzut în vederea restituirii a expirat și

penalitățile au început să curgă în detrimentul său,

creând un debit ce poate duce la dezechilibru financiar.

De altfel, prin

sentința civilă nr. 321 din 4 noiembrie 2007, Tribunalul Vrancea a

obligat reclamanta, pe calea somației de plată, la plata sumei de

100.000 lei și 272.000 lei penalități contractuale.

Așa fiind,

instanța de fond consideră că actul în litigiu – contract de

împrumut, a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale și

împotriva scopului stabilit prin lege și statut, astfel că acesta

este nul.

Împotriva sentinței nr.

285/2008 a Tribunalului Vrancea, în termen legal, a promovat apel pârâta,

criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel se susține

că instanța de fond s-a pronunțat extrapetita, constatând

nulitatea absolută a contractului de împrumut în baza dispozițiilor art.

1 din Legea nr. 31/1990 și a art. 34 din Decretul 31/1954, deși nu a

fost legal investită cu o astfel de cerere de modificare a acțiunii

inițiale.

Astfel, obiectul cererii

reclamantei îl constituie anularea contractului de împrumut pentru vicierea

consimțământului prin violență, cauză de nulitate

relativă a contractului prevăzută de art. 955 în referire la art.

953 C. civ. (temei de drept invocat de altfel expres și de

reclamantă).

Reclamanta își putea

modifica acțiunea până la prima zi de înfățișare care,

în speță, s-a consumat la data de 11 iunie 2008, însă în

realitate, aceasta a înțeles să modifice acțiunea abia după

închiderea dezbaterilor, prin notele de concluzii scrise când a invocat drept

temei de anulare și încălcarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr.

31/1990 și art. 34 din Decretul 31/1954.

Prin aceleași note de

concluzii scrise s-a formulat și o cerere nouă, respectiv aceea de

suspendare a cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ.

Instanța de fond a

pronunțat o soluție nelegală și prin aceea că a omis a

se pronunța pe obiectul dedus judecății (anularea contractului

pentru vicierea consimțământului prin violență).

Contractul de împrumut

astfel încheiat este perfect valabil, respectând dispozițiile legal

pretins a fi încălcate art. 1 din Legea nr. 31/1990 și art. 34 din

Decretul 31/1954.

Textele legale

menționate statuează asupra principiului specialității

capacității de folosință a persoanelor juridice, impunând

ca actele juridice încheiate de către acestea în desfășurarea

actelor de comerț să fie conforme scopului statuar (la care se

referă art. 34 din Decretul 31/1954).

Scopul statuar are o

sferă mai largă, permițând efectuarea de fapte de comerț

și a altor operațiuni conexe accesorii activității

comerciale.

Prin urmare, o societate

comercială poate săvârși cu titlu ocazional, și nu ca

obișnuință, și alte operațiuni decât cele

prevăzute expres în actul constitutiv.

Raporturile juridice

derulate între cele două părți trebuie privite în dinamica lor,

căci rațiunea încheierii ulterioare a contractului de împrumut a

reprezentat-o denunțarea convenției inițiale de către

reclamantă și asigurarea unei garanții concrete pentru

pârâtă în recuperarea sumei de bani.

Examinând cauza în raport de

neregularitățile procedurale semnalate de către

apelanta-pârâtă SC M.F. SRL, instanța de control judiciar

constată că hotărârea criticată este, într-adevăr,

nelegală din perspectiva următoarelor considerațiuni:

Soluția instanței

se fundamentează pe un motiv ce nu este conținut în cererea

introductivă, fiind prin note de concluzii scrise, fără a fi pus

în discuția părților, ceea ce relevă violarea unor

principii de bază ale dreptului procesual civil, cum ar fi cel al

contradictorialității și cel al dreptului la apărare.

Notele de concluzii scrise

depuse de reclamantă cu mult înainte de data dezbaterilor trebuiau

calificate de prima instanță drept cerere modificatoare a

acțiunii ce trebuia pusă în discuția părților.

Ori de câte ori reclamantul

își modifică sau întregește cererea, respectând principiul

dreptului la apărare, instanța este obligată să amâne

judecarea cauzei, să comunice cererea modificată sau întregită

pârâtului, pentru ca acesta să aibă posibilitatea să formuleze

întâmpinare.

În speță,

achiesând practic la o cerere nouă a reclamantei, aceea de constatare

nulitate contract (iar nu la cea introductivă de anulare contract) ce nu a

fost supusă dezbaterii, prima instanță a încălcat, în mod

vădit, dreptul la apărare al pârâtei, situație în care Curtea de

Apel Galați –Secția comercială, maritimă și

fluvială prin decizia nr. 34 din 4 mai 2009 a admis apelul, a

desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Prin petiția

înregistrată la data de 21 mai 2009 SC E.C. SA a declarat recurs, în

termen și legal timbrat criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind

invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

După ce s-a făcut

o enumerare a termenelor acordate încă de la data înregistrării la

Tribunalul Suceava, susținut că după repunerea cauzei pe rol s-a

luat la cunoștință de cauzele invocate de reclamantă la

data de 2 iulie 2008 și implicit a existat posibilitatea pregătirii

apărării.

Mai mult odată ce cauza

a fost repusă pe rol la data de 1 octombrie 2008 au avut loc noi dezbateri

respectându-se principiul contradictorialității și al dreptului

la apărare.

Recursul este nefondat.

Prin cererea de chemare în

judecată, reclamanta a solicitat anularea contractului de împrumut

încheiat cu pârâta la data de 16 aprilie 2007 pentru vicierea

consimțământului prin violență, temeiul lega invocat fiind

reprezentat de dispozițiile art. 953 și art. 955 C. civ.

Conform art. 132 C. proc.

civ., termenul limită până la care reclamantul își poate

modifica cererea de chemare în judecată este acela al primei zile de

înfățișare, condițiile acestui moment procesual fiind

întrunite în cauză la termenul din data de 11 iunie 2008.

Reclamanta-recurentă nu

a respectat această dispoziție legală și nici pârâta nu a

consimțit la o modificare ulterioară a obiectului dedus

judecății.

După acordarea

cuvântului părților și închiderea dezbaterilor strict în limita

cererii inițiale cu care instanța a fost investită,

reclamanta-recurentă a depus concluzii scrise prin care a modificat

obiectul acțiunii solicitând anularea contractului de împrumut pentru

încălcarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 31/1990 și art. 34

din Decretul nr. 31/1954.

Procedând astfel justificat

instanța de apel a procedat la desființarea soluției constatând

încălcări ale normelor procesuale.

Astfel modificarea

obiectului cererii inițiale a fost făcută cu mult peste termenul

limită al primei zile de înfățișare, prevăzut de art. 132

C. proc. civ.

Concluziile scrise care

conțineau cererea de modificare a acțiunii nu au fost comunicate

pârâtei, iar aceasta nu a consimțit la o modificare ulterioară primei

zile de înfățișare știut fiind că normele legale din art.

132 C. proc. civ. sunt în interesul pârâtului.

De asemenea instanța nu

a pus în discuția părților admisibilitatea cererii modificatoare

și nici fondul noii probleme ridicate – motiv de nulitate absolută a

contractului de împrumut, pârâta-intimată fiind în mod evident

lipsită de posibilitatea formulării de apărări sub acest

aspect nou invocat.

Reținând că

instanța de fond nu a fost legal investită cu analizarea vreunei

cereri de constatare nulitate absolută a contractului ca urmare a

încălcării art. 1 din Legea nr. 31/1990 și art. 34 din Decretul nr.

31/1954, iar dezbaterile orale și contradictorii nu au vizat această

nouă problematică invocată prin concluziile scrise, soluția

apelului fiind dată cu respectarea normelor procesuale.

Văzând

dispozițiile art. 312 C. proc. civ. coroborate cu art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC E.C. SA Milișăuți împotriva

deciziei nr. 34/A din 4 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Obligă recurenta la 1.500

lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC M.F. SRL

Petrești.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.