ÎCCJ, decizie (scj.ro #85381)

Competență materială. Decizie de imputare emisă de organul de control propriu al societății comerciale C. proc. civ., art.2 lit.b, art.313 Legea nr.168/1999 , art.70,73 și următoarele Contestarea deciziei de imputare emise de organul de control propriu al societății comerciale se face la Secția de conflicte de muncă și litigii de muncă a Tribunalului și nu la Secția jurisdicțională a Curții de conturi. (Secția de contencios administrativ, decizia nr.3337 din 21 octombrie 2003). Prin sentința nr.34 din din 12 iunie 2002, Colegiul Jurisdicțional Sibiu al Curții de Conturi a admis contestația formulată de BDR, fost director economic al societății comerciale „H.” SA Slimnic și în consecință, a anulat decizia de imputare nr.2 din 15 ianuarie 2002 emisă în sarcina ei, de către conducerea unității pentru recuperarea prejudiciului în valoare de 19.117.472 lei.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins ca nefondat recursul jurisdicțional declarat de societatea comercială mai sus menționată, împotriva sentinței. Și această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către Societatea comercială „H.” SA Slimnic. Recurenta a cerut casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză de organele Curții de Conturi și, în fond, respingerea contestației formulate de BDR ca neîntemeiată. Recursul este admisibil. Astfel cum deja s-a arătat, obiectul contestației formulate de BDR, fost director economic al Societății Comerciale „H.” SA Slimnic, îl constituie decizia de imputare nr.2 din 15 ianuarie 2002 emisă în sarcina sa de către conducătorul unității pentru recuperarea prejudicului reprezentând lipsa în gestiunea lui SV (fost gestionar la ferma nr.9).

Angajarea răspunderii materiale s-a făcut ca urmare a unor constatări efectuate de organul de control propriu și consemnate în actul indicat în preambulul deciziei. Rezultă așadar, că existența prejudiciului produs în patrimoniul societății comerciale nu a fost stabilită ca efect al controlului efectuat de organele Curții de Conturi, potrivit art.18 din Legea nr.94/1992, modificată. Ca atare, s-a apreciat, în mod greșit, că este competent Colegiul Jurisdicțional Sibiu să soluționeze în primă instanță contestația formulată de BDR, conform art.41 din aceeași lege.

La rândul său, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit dispozițiile legale privitoare la competența materială, atunci când prin decizia recurată s-a pronunțat asupra recursului în fond și a menținut sentința nr.34 din 12 iunie 2002. Ținând sema de aceste considerente, recursul a fost admis și s-a dispus casarea ambelor hotărâri pronunțate de organele Curții de Conturi, cu trimiterea litigiului de muncă spre competentă soluționare la Tribunalul Sibiu, Secția conflicte și litigii de muncă.