ÎCCJ, decizie (scj.ro #85381)

Competență

materială. Decizie de imputare emisă de organul de control propriu al

societății comerciale

C.

proc. civ.,

art.2 lit.b, art.313

Legea

nr.168/1999

, art.70,73 și următoarele

Contestarea deciziei de imputare emise

de organul de control propriu al societății comerciale se face la Secția de

conflicte de muncă și litigii de muncă a Tribunalului și nu la Secția

jurisdicțională a Curții de conturi.

(Secția de contencios administrativ, decizia nr.3337 din

21 octombrie 2003).

Prin sentința nr.34 din din 12 iunie 2002, Colegiul Jurisdicțional Sibiu al

Curții de Conturi a admis contestația formulată de BDR, fost director economic

al societății comerciale „H.” SA Slimnic și în consecință, a anulat decizia de

imputare nr.2 din 15 ianuarie 2002 emisă în sarcina ei, de către conducerea

unității pentru recuperarea prejudiciului în valoare de 19.117.472 lei.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins ca nefondat recursul

jurisdicțional declarat de societatea comercială mai sus menționată, împotriva

sentinței.

Și această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către Societatea

comercială „H.” SA Slimnic.

Recurenta a cerut casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză de organele

Curții de Conturi și, în fond, respingerea contestației formulate de BDR ca

neîntemeiată.

Recursul este admisibil.

Astfel cum deja s-a arătat, obiectul contestației formulate de BDR, fost

director economic al Societății Comerciale „H.” SA Slimnic, îl constituie

decizia de imputare nr.2 din 15 ianuarie 2002 emisă în sarcina sa de către

conducătorul unității pentru recuperarea prejudicului reprezentând lipsa în

gestiunea lui SV (fost gestionar la ferma nr.9).

Angajarea răspunderii materiale s-a făcut ca urmare a unor constatări efectuate

de organul de control propriu și consemnate în actul indicat în preambulul

deciziei.

Rezultă așadar, că existența prejudiciului produs în patrimoniul societății

comerciale nu a fost stabilită ca efect al controlului efectuat de organele

Curții de Conturi, potrivit art.18 din Legea nr.94/1992, modificată.

Ca atare, s-a apreciat, în mod greșit, că este competent Colegiul

Jurisdicțional Sibiu să soluționeze în primă instanță contestația formulată de

BDR, conform art.41 din aceeași lege.

La rândul său, Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a nesocotit

dispozițiile legale privitoare la competența materială, atunci când prin

decizia recurată s-a pronunțat asupra recursului în fond și a menținut sentința

nr.34 din 12 iunie 2002.

Ținând sema de aceste considerente, recursul a fost admis și s-a dispus casarea

ambelor hotărâri pronunțate de organele Curții de Conturi, cu trimiterea

litigiului de muncă spre competentă soluționare la Tribunalul Sibiu, Secția

conflicte și litigii de muncă.