ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2973/2015

Decizia nr. 2973/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 1319 din 18 iunie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1900 din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, complet specializat de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/109/2013, intimați fiind pârâții Consiliul Județean Argeș și Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Argeș.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:

Cererea de chemare în judecată a avut ca obiect, pe de o parte, acordarea sumei de 33,5 RON/lună, reprezentând buget personal complementar, acordat lunar prin Legea nr. 448/2006 din luna octombrie 2013 până în luna septembrie 2014 și obligarea pârâtului la plata, din resursele personale a celor ce se fac vinovați de încetarea plăților, a sumei de 335 RON/lună, în total suma de 4020 RON.

În speță, tribunalul a respins al doilea capăt de cerere, reținând că acesta a avut ca obiect plata sumei de 335 RON reprezentând daune, pentru încetarea plății bugetului personal complementar, constatând că acesta nu a fost dovedit.

Curtea a avut în vedere însă că lipsa unei mențiuni, în considerentele sentinței atacate, asupra diviziunii de timp pentru care se solicită suma de 335 RON (anume lunar timp de 12 luni) nu afectează soluția pronunțată, dezlegarea dată de instanță vizând o valoare care reprezintă daune pentru încetarea plăților cuvenite, care s-a reținut a nu fi dovedită.

De asemenea, față de limitele învestirii instanței de fond și de soluția pronunțată, Curtea de apel a reținut că recursul privește exclusiv capătul de cerere privind daunele produse prin încetarea plății bugetului personal complementar, de vreme ce primul capăt de cerere a fost admis de către tribunal.

Or, admiterea cererii privind acordarea sumei de 33,5 RON/lună pentru perioada octombrie 2013 - septembrie 2014 nu determină automat și admiterea celei de-a doua cereri, în aplicarea art. 249 C. proc. civ., reclamantul fiind ținut să dovedească faptul că a suferit un prejudiciu.

Referitor la cererea reclamantului privind obligarea pârâtului, dar din resursele personale ale funcționarilor care se fac vinovați de încetarea plății bugetului personal complementar, la plata sumei de 335 RON/lună, fără a se face aplicarea art. 16 din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a apreciat că nu poate fi primită în raport cu cadrul procesual

.

Concluzionând, Curtea de apel a reținut că, în speță, deși se invocă urmări negative asupra sănătății sale prin tăierea abuzivă a plăților și constituirea mai multor dosare în instanță, nu se arată cum a fost cuantificat prejudiciul, care au fost criteriile avute în vedere și cum a influențat în mod concret neplata sumei de 33,5 RON/lună situația reclamantului. Nu se constată că neplata sumei lunare cuvenite a produs consecințele invocate de reclamant,

nu există nicio dovadă din care să rezulte veniturile lunare ale acestuia pentru a se aprecia asupra eventualelor prejudicii produse din lipsirea reclamantului de acest venit complementar.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat cerere de revizuire, critcând pe larg hotărârea atacată, în raport cu dispozițiile C. proc. civ. și Legea nr. 554/2004 pe care le invocă în mod generic.

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Județean Argeș a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 510 C. proc. civ., excepția lipsei capacității de folosință, excepția nulității cererii de revizuire și excepția inadmisibilității acestei cereri, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., constată că este întemeiată.

Revizuentul a învestit instanța cu revizuirea deciziei nr. 1319 din 18 iunie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respins ca nefondat recursul său formulat împotriva sentinței nr. 1900 din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Argeș.

În conformitate cu dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., „când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”.

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., „Necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad”.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că revizuirea nu poate fi promovată decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac ordinare și extraordinare sunt stabilite numai prin lege.

Din aceste norme constituționale rezultă că legiuitorul are dreptul și libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate pot exercita căile ordinare și extraordinare de atac, cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte.

În raport cu motivele cererii de revizuire, se constată că în speță sunt incidente prevederile art. 510 C. proc. civ. potrivit cărora „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 510 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire, formulate de A. împotriva deciziei nr. 1319 din 18 iunie 2015

a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2015.