ÎCCJ, decizie (scj.ro #82224)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82224) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Restituirea imobilului preluat de stat în baza Decretului
nr
. 218/1960. Cererea formulată numai de o parte
din moștenitorii autorilor deposedați.
Cuprins pe materii
. Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat în
mod abuziv de stat. Cerere de restituire făcută doar de o parte din
moștenitorii autorilor deposedați. Proba proprietății.
Index alfabetic.
-
Proprietate;
-
Imobil preluat de stat;
-
Restituire;
-
Cererea unora din moștenitorii proprietarilor
deposedați;
-
Proba proprietății.
C.civ
.:
art
. 644,
art
. 650
Legea
nr
.
10/2001:
art
. 2
lit
. d,
art
. 22-23.
-
Prin titluri, ca probă a proprietății, se
înțeleg nu numai actele translative de proprietate, cum ar fi vânzarea,
schimbul, donația, ce
crează
un drept nou
în patrimoniul dobânditorului, ci și cele declarative, cum sunt
hotărârile judecătorești și partajele care recunosc un
drept anterior. Astfel, o „tranzacție-partaj” autentificată și
hotărârea
judecătoreasc
dată pe baza
acestui act fac dovada proprietății.
-
Împrejurarea că numai o parte din moștenitorii
proprietarilor deposedați de stat au cerut restituirea imobilului, preluat
în mod abuziv de stat, are relevanță în sensul că imobilul
se cuvine doar celor ce s-au conformat Legii
nr
. 10/2001
prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor
succesorale.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 1591 din 2 februarie
2005
La data de 25 aprilie 2002, J.V. a
chemat în judecată Primăria comunei
Fierbinți-Târg
,
județul Ialomița solicitând anularea dispoziției
nr
. 184 din 28 aprilie 2002 emisă de pârâtă
și obligarea acesteia să-i restituie în natură, imobilul compus
din teren și construcție situat pe raza comunei,
Fierbinți-Târg
.
Prin sentința civilă
nr
. 500/F din 23 mai
2002, Tribunalul Ialomița a respins ca
nefondată
cererea, reținând că reclamantul, prin înscrisurile depuse, nu a
produs dovezi privind proprietatea imobilului a cărui restituire a
solicitat.
Prin cererea din 7 mai 2002, T.O. a
chemat în judecată aceeași primărie solicitând anularea
dispoziției
nr
. 183 din 28 aprilie 2002
emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i restituie în
natură același imobil.
Tribunalul Ialomița, prin
sentința civilă
nr
. 508/F din 23 mai 2002,
a respins cerere lui T.O. reținând, de asemenea, că reclamantul nu a
dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului moștenit de la autorul
său și nici întinderea acestui drept, întrucât mai există
și alți moștenitori.
Împotriva celor două sentințe au
declarat apeluri, în cauze diferite, atât reclamantul J.V. cât și
reclamantul T.O.
Curtea de Apel București, secția
a IV a civilă, a conexat cele două apeluri și, ulterior,
prin decizia
nr
. 192 din 21 aprilie 2003 a
respins ca
nefondate
apelurile, reținând, în
esență, că, apelanții-reclamanți nu au depus la dosar
titlul de proprietate al autorilor lor, probă indispensabilă;
tranzacția invocată de reclamanți reprezintă doar o
modalitate de ieșire din indiviziune între moștenitori și nu
este translativă de proprietate, așa încât, cu înscrisul autentic
intitulat “Tranzacție – partaj”, reclamanții nu au făcut dovada
proprietății asupra imobilului, ci numai a unei prezumții de
proprietate.
Prin recursurile declarate,
reclamanții consideră că: s-au nesocotit dispozițiile
art
. 644 și 650 Cod civil ce prevăd că
proprietatea se dobândește și prin succesiune; cu tranzacția
autentificată, depusă la dosar, au făcut dovada
coproprietății asupra imobilului în litigiu, moștenit de la
autorii lor.
Recursul este fondat.
Recurenții-reclamanți, au invocat
că au dobândit prin succesiune dreptul de proprietate asupra imobilului în
litigiu și că autorii lor au încheiat împreună cu
alți moștenitori un act de partaj voluntar autentificat sub
nr
. 43958 din 9 octombrie 1946 de Tribunalul
Ilfov
– Secția Notariat.
Prin titluri, ca probă a
proprietății, se înțeleg nu numai titlurile translative de
proprietate cum ar fi vânzarea, schimbul, donația, ce creează un
drept de proprietate nou în patrimoniul dobânditorului, ci și cele declarative
cum ar fi hotărârile judecătorești și partajele care
recunosc un drept anterior
.
În cauză, “tranzacția-partaj”,
autentificată sub
nr
. 43958 din 9 octombrie 1946
de Tribunalul
Ilfov
– Secția Notariat,
hotărârea
nr
. 608/1946 a Tribunalului
Ilfov
– Secția a III-a și procesele verbale din
28 mai 1945 și 25 septembrie 1944 ale Judecătoriei rurale
Fierbinți Târg, fac dovada proprietății imobilului în litigiu,
dobândit de recurenții-reclamanți prin succesiune.
Chiar dacă partajul voluntar -
autentificat de autoritățile competente la acea vreme - are caracter
declarativ, actul confirmă și legalitatea dobândirii dreptului de
proprietate asupra imobilului de către autorii reclamanților prin
înscrisuri întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, în lipsa
cărora Secția Notariat a fostului Tribunal
Ilfov
nu ar fi acceptat autentificarea actului partajului.
De altfel, intimata, ca persoană
juridică deținătoare a bunului, nu a contestat niciodată
calitatea de proprietari asupra imobilului în persoana celor doi
recurenți-reclamanți, ceea ce semnifică că a analizat
documentele depuse, așa cum îi impun dispozițiile
art
.
22 și 23 din Legea
nr
. 10/2001.
Împrejurarea că numai cei doi
recurenți au cerut, prin notificările transmise intimatei,
restituirea imobilului în litigiu, deși sunt date că există
și alți moștenitori care nu au depus notificări, are
relevanță doar în sensul că imobilul se cuvine doar celor ce
s-au conformat Legii
nr
. 10/2001 prin efectul
dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor succesorale. O
soluție juridică similară a fost adoptată de legiuitor
și în materia reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii
nr
. 18/1991 privind fondul funciar.
Sintetizând și reținând că
recurenții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului
ce face obiectul procesului s-a admis recursul, s-a casat decizia
pronunțată de instanța de apel și, întrucât instanța
de apel nu a cercetat fondul procesului, s-a trimis cauza spre
rejudecare
Curții de Apel București.