ÎCCJ, decizie (scj.ro #82224)

Restituirea imobilului preluat de stat în baza Decretului

nr

. 218/1960. Cererea formulată numai de o parte

din moștenitorii autorilor deposedați.

Cuprins pe materii

. Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat în

mod abuziv de stat. Cerere de restituire făcută doar de o parte din

moștenitorii autorilor deposedați. Proba proprietății.

Index alfabetic.

-

Proprietate;

-

Imobil preluat de stat;

-

Restituire;

-

Cererea unora din moștenitorii proprietarilor

deposedați;

-

Proba proprietății.

C.civ

.:

art

. 644,

art

. 650

Legea

nr

.

10/2001:

art

. 2

lit

. d,

art

. 22-23.

-

Prin titluri, ca probă a proprietății, se

înțeleg nu numai actele translative de proprietate, cum ar fi vânzarea,

schimbul, donația, ce

crează

un drept nou

în patrimoniul dobânditorului, ci și cele declarative, cum sunt

hotărârile judecătorești și partajele care recunosc un

drept anterior. Astfel, o „tranzacție-partaj” autentificată și

hotărârea

judecătoreasc

dată pe baza

acestui act fac dovada proprietății.

-

Împrejurarea că numai o parte din moștenitorii

proprietarilor deposedați de stat au cerut restituirea imobilului, preluat

în mod abuziv de stat,  are relevanță în sensul că imobilul

se cuvine doar celor ce s-au conformat Legii

nr

. 10/2001

prin efectul dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor

succesorale.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 1591 din 2 februarie

2005

chemat în judecată Primăria comunei

Fierbinți-Târg

,

județul Ialomița solicitând anularea dispoziției

nr

. 184 din 28 aprilie 2002 emisă de pârâtă

și obligarea acesteia să-i restituie în natură, imobilul compus

din teren și construcție situat pe raza comunei,

Fierbinți-Târg

.

Prin sentința civilă

nr

. 500/F din 23 mai

2002, Tribunalul Ialomița a respins ca

nefondată

cererea, reținând că reclamantul, prin înscrisurile depuse, nu a

produs dovezi privind proprietatea imobilului a cărui restituire a

solicitat.

chemat în judecată aceeași primărie solicitând anularea

dispoziției

nr

. 183 din 28 aprilie 2002

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i restituie în

natură același imobil.

Tribunalul Ialomița, prin

sentința civilă

nr

. 508/F din 23 mai 2002,

a respins cerere lui T.O. reținând, de asemenea, că reclamantul nu a

dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului moștenit de la autorul

său și nici întinderea acestui drept, întrucât mai există

și alți moștenitori.

Împotriva celor două sentințe au

declarat apeluri, în cauze diferite, atât reclamantul J.V. cât și

reclamantul T.O.

Curtea de Apel București, secția

a  IV a civilă, a conexat cele două apeluri și, ulterior,

prin decizia

nr

. 192 din 21 aprilie 2003 a

respins ca

nefondate

apelurile, reținând, în

esență, că, apelanții-reclamanți nu au depus la dosar

titlul de proprietate al autorilor lor, probă indispensabilă;

tranzacția invocată de reclamanți reprezintă doar o

modalitate de ieșire din indiviziune între moștenitori și nu

este translativă de proprietate, așa încât, cu înscrisul autentic

intitulat “Tranzacție – partaj”, reclamanții nu au făcut dovada

proprietății asupra imobilului, ci numai a unei prezumții de

proprietate.

Prin recursurile declarate,

reclamanții consideră că: s-au nesocotit dispozițiile

art

. 644 și 650 Cod civil ce prevăd că

proprietatea se dobândește și prin succesiune; cu tranzacția

autentificată, depusă la dosar, au făcut dovada

coproprietății asupra imobilului în litigiu, moștenit de la

autorii lor.

Recursul este fondat.

Recurenții-reclamanți, au invocat

că au dobândit prin succesiune dreptul de proprietate asupra imobilului în

litigiu și că  autorii lor au încheiat împreună cu

alți moștenitori un act de partaj voluntar autentificat sub

nr

. 43958 din 9 octombrie 1946 de Tribunalul

Ilfov

– Secția Notariat.

Prin titluri, ca probă a

proprietății, se înțeleg nu numai titlurile translative de

proprietate cum ar fi vânzarea, schimbul, donația, ce creează un

drept de proprietate nou în patrimoniul dobânditorului, ci și cele declarative

cum ar fi hotărârile judecătorești și partajele care

recunosc un drept anterior

.

În cauză, “tranzacția-partaj”,

autentificată sub

nr

. 43958 din 9 octombrie 1946

de Tribunalul

Ilfov

– Secția Notariat,

hotărârea

nr

. 608/1946 a Tribunalului

Ilfov

– Secția a III-a și procesele verbale din

28 mai 1945 și 25 septembrie 1944 ale Judecătoriei rurale

Fierbinți Târg, fac dovada proprietății imobilului în litigiu,

dobândit de recurenții-reclamanți prin succesiune.

Chiar dacă partajul voluntar -

autentificat de autoritățile competente la acea vreme - are caracter

declarativ, actul confirmă și legalitatea dobândirii dreptului de

proprietate asupra imobilului de către autorii reclamanților prin

înscrisuri întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, în lipsa

cărora Secția Notariat a fostului Tribunal

Ilfov

nu ar fi acceptat autentificarea actului partajului.

De altfel, intimata, ca persoană

juridică deținătoare a bunului, nu a contestat niciodată

calitatea de proprietari asupra imobilului în persoana celor doi

recurenți-reclamanți, ceea ce semnifică că a analizat

documentele depuse, așa cum îi impun dispozițiile

art

.

22 și 23 din Legea

nr

. 10/2001.

Împrejurarea că numai cei doi

recurenți au cerut, prin notificările transmise intimatei,

restituirea imobilului în litigiu, deși sunt date că există

și alți moștenitori care nu au depus notificări, are

relevanță doar în sensul că imobilul se cuvine doar celor ce

s-au conformat Legii

nr

. 10/2001 prin efectul

dreptului de acrescământ, indiferent de cotele lor succesorale. O

soluție juridică similară a fost adoptată de legiuitor

și în materia reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii

nr

. 18/1991 privind fondul funciar.

Sintetizând și reținând că

recurenții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului

ce face obiectul procesului s-a admis recursul, s-a casat decizia

pronunțată de instanța de apel și, întrucât instanța

de apel nu a cercetat fondul procesului, s-a trimis cauza spre

rejudecare

Curții de Apel București.