ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 766/2016
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 766/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 766/2016
Deliberând asupra recursului în condițiile art. 395 coroborat cu prevederile art. 483 și urm. C. proc. civ., din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 15 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost suspendată judecata cererii de apel formulată de apelanții A. și B., împotriva sentinței civile nr. 1078 din data de 25 martie 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în Dosarul nr. x/93/2013, în contradictoriu cu intimații C. prin D. de pe lângă Tribunalul București și SC E. SRL.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a avut în vedere relațiile înaintate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, respectiv copii de pe rezoluția de începere a urmăririi penale cu nr. x/P/2013 din 21 ianuarie 2014 și de pe ordonanța de schimbare a încadrării juridice din 06 mai 2014 a I.G.P.R.-D.I.F. și a apreciat că lămurirea situației juridice a administratorului SC E. SRL și a actelor de dispoziție făcute de acesta are o înrâurire hotărâtoare asupra situației juridice a societății însăși.
Invocând în drept dispozițiile art. 414 C. proc. civ., împotriva acestei încheieri, intervenientul F. a declarat recurs.
În motivarea recursului, recurentul critică soluția instanței de apel cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de apel a dispus în mod greșit soluționarea cauzei până la soluționarea procesului penal, întrucât pentru suspendarea judecării procesului civil, începerea urmării penale in rem nu este suficientă, fiind necesară dovedirea începerii urmăririi penale inpersonam.
Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de intervenientul F. pentru considerentele care succed:
Cu titlu preliminar, se constată că, deși recurentul nu și-a încadrat criticile în motivele de nelegalitate expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., acestea pot fi subsumate motivului de nelegalitate instituit de prevederile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va examina hotărârea recurată din perspectiva acestui text legal.
Suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanței de judecată și se întemeiază pe declanșarea urmăririi penale pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunțe. Textul impune în mod expres și neechivoc condiția declanșării urmăririi penale pentru o infracțiune, precum și existența unor elemente suficiente din care să rezulte că existența infracțiunii ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării. Evident cele două condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ de aceea simpla sesizare a organelor de urmărire penală nu justifică, eo ipso, suspendarea judecății.
Astfel cum s-a arătat mai sus, suspendarea în temeiul de lege evocat, este o suspendare facultativă și este lăsată la latitudinea instanțelor de judecată care în raport de înscrisurile aflate la dosar apreciază dacă această măsură poate fi dispusă sau nu, pentru a preîntâmpina, totodată, pronunțarea unor hotărâri contradictorii.
Contrar susținerilor recurentului, în cauză, instanța de apel în mod legal a dispus suspendarea judecății în temeiul de lege invocat, în considerarea relațiilor înaintate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, respectiv copii de pe rezoluția de începere a urmăririi penale cu nr. x/P/2013 din 21 ianuarie 2014 și de pe Ordonanța de schimbare a încadrării juridice din 06 mai 2014 a I.G.P.R.-D.I.F. și a apreciat ca lămurirea situației juridice a administratorului SC E. SRL și a actelor de dispoziție făcute de acesta are o înrâurire hotărâtoare asupra situației juridice a societății însăși.
Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de apel a aplicat în mod legal dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cu respectarea condițiilor cerute de textul legal menționat, motiv pentru care, va respinge și celelalte critici ale recurentului.
În considerarea celor ce preced, constatând că nu se confirmă motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de intervenientul F. împotriva încheierii din 15 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de intervenientul F. împotriva încheierii din 15 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2016.