ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 835/2017

Decizia nr. 835/2017 Asupra recursului, constată următoarele: Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 2 iunie 2015, sub nr. x/3/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor C. SRL din data de 3 aprilie 2015; constatarea nulității măsurilor dispuse în cadrul Adunării Generale a Acționarilor C. SRL din data de 3 aprilie 2015, în ceea ce privește atragerea răspunderii patrimoniale a reclamantului și suspendarea mandatului acestuia, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 132 alin. (3), art. 117 și art. 121 din Legea nr. 31/1990.

Prin cererea modificatoare depusă la data de 17 iunie 2015, reclamantul a arătat că cererea de chemare în judecată este formulată împotriva pârâtelor B. și C. SRL, totodată, reclamantul a depus și o cerere completatoare prin care a solicitat radierea mențiunilor privitoare la înregistrarea în Registrul comerțului a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor C. SRL din data de 3 aprilie 2015. Prin Sentința civilă nr. 6.495 din 18 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B., C. SRL.

A constatat nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor C. SRL din 3 aprilie 2015. A respins ca neîntemeiat, capătul de cerere privind radierea din registrul comerțului a mențiunilor privitoare la înregistrarea în Registrul comerțului a Hotărârii din 3 aprilie 2015 a Adunării Generale a Acționarilor C. SRL. A respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și precizată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei B. A obligat pârâta C. SRL la plata către reclamant a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată pentru primul capăt de cerere.

A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei C. SRL la plata sumei de 100 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată pentru capătul de cerere privind radierea din registrul comerțului a mențiunilor privitoare la înregistrarea în registrul comerțului a Hotărârii din 3 aprilie 2015 a Adunării Generale a Acționarilor C. SRL și a luat act că reclamantul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu de avocat, pe cale separată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, pârâta SC C. SRL, prin administrator B. Prin Încheierea din 13 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția VI-a civilă, s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., suspendarea judecății apelului formulat de apelanta pârâtă SC C. SRL prin administrator B., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și intimata-pârâtă B., până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/3/2015 al Tribunalului București. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., indicând în memoriul de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând după casarea cu reținere, repunerea pe rolul Curții de Apel București a Dosarului nr. x/3/2015, pentru continuarea judecății. Prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc.

civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, a apreciat că motivele de recurs astfel cum au fost formulate, pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul consideră că hotărârea pronunțată este nelegală și neîntemeiată, în primul rând pentru că instanța nu a motivat sub nicio formă motivul pentru care a înlăturat apărările reclamantului și în al doilea rând, pentru că soluționarea prezentului dosar nu depinde de soluția care se va pronunța în Dosarul nr. x/3/2015, sens în care apreciază că Încheierea din 13 iunie 2016 a Curții de Apel București a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul susține că încheierea pronunțată nu cuprinde motivele pentru care instanța de apel a considerat că soluționarea prezentului dosar depinde de soluționarea Dosarului nr. x/3/2015, deși a precizat la termenul de judecată din 13 iunie 2016 că acțiunea din Dosarul nr. x/3/2015 a fost depusă după formularea acțiunii care face obiectul Dosarului nr. x/3/2015, neputând să influențeze soluționarea Dosarului nr. x/3/2015, iar Curtea de Apel București nu a ținut cont de acest aspect și nici nu a arătat motivul pentru care a înlăturat această apărare. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. vizează faptul că soluționarea prezentului dosar nu depinde de soluția care se va pronunța în Dosarul de apel nr. x/3/2015, care se află în prezent pe rolul Curții de Apel București, care are ca obiect constatarea nulității absolute/nulitatea Actului Constitutiv al societății din data de 7 martie 2012. În acest sens, recurentul consideră că pentru a fi legală suspendarea, în temeiul prevederilor art. 413 C. proc. civ. ar fi trebuit îndeplinită condiția ca dezlegarea procesului să depindă în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecați, or, această condiție nu este îndeplinită.

Soluționarea prezentului Dosar nr. x/3/2015, ce are ca obiect acțiunea în constatarea nulității absolute a Hotărârii AGA a societății C. SRL din 3 aprilie 2015, trebuie raportată la legislația și la Actul constitutiv al C. SRL în vigoare la momentul adoptării acestei hotărâri, întrucât soluționarea acestui dosar nu depinde de decizia care se va pronunța în Dosarul nr. x/3/2015, ce are ca obiect constatarea nulității absolute a Actului constitutiv al societății C. SRL, având în vedere că la data emiterii de către societate a Hotărârii AGA din 3 aprilie 2015 era valabil Actul constitutiv din data de 7 martie 2012. Așadar, raportat strict la Dosarul nr. x/3/2015, recurentul apreciază că nu are importanță soluția care se va pronunța în Dosarul nr. x/3/2015, întrucât la momentul emiterii Hotărârii AGA din data de 3 aprilie 2015, contestată în cadrul dosarului dedus judecății, era valabil actul constitutiv din data de 7 martie 2012, recurentul întemeindu-și întreaga apărare pe dispozițiile acestui act constitutiv, conform legii.

Cu alte cuvinte, soluția care se va pronunța în Dosarul nr. x/3/2015 în ceea ce privește valabilitatea Actului constitutiv al societății din 7 martie 2012, va fi ulterioară momentului adoptării Hotărârii AGA din 3 aprilie 2015, motiv pentru care aceasta nu influențează cadrul legal aplicabil Hotărârii AGA din data de 3 aprilie 2015. Aceasta deoarece, valabilitatea sau eficacitatea actelor juridice se apreciază potrivit condițiilor stabilite de legea în vigoare în momentul încheierii actului juridic.

Prin urmare, legalitatea Hotărârii AGA din 3 aprilie 2015 a C. SRL trebuie apreciată, potrivit condițiilor stabilite de legislația în materie, cât și de Actul constitutiv al societății în vigoare la data de 3 aprilie 2015, or, actul constitutiv al societății care era în vigoare la data de 3 aprilie 2015, este actul constitutiv din data de 7 martie 2012. Din acest motiv, nu are nicio relevanță decizia ce se va pronunța în Dosarul nr. x/3/2015, deoarece nulitatea Hotărârii AGA din 3 aprilie 2012 trebuie analizată în raport de dispozițiile Actului constitutiv din 7 martie 2012 valabil la data adoptării hotărârii contestate. În acest context, recurentul apreciază că soluționarea cauzei de către instanța de apel trebuie să se realizeze cu respectarea principiului fundamental reglementat de art. 6 - 8 C. proc.

civ., privind dreptul la un proces echitabil, iar prin suspendarea cauzei i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, fiind încălcate principiile legalității, al contradictorialității, al dreptului la apărare și principiul egalității părților în fața instanței. Principiul dreptului la un proces echitabil este consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a art. 47 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, a art. 10 din Declarația universală a drepturilor omului, a art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și ale art. 21 alin. (3) din Constituția României.

Astfel, dacă s-ar considera că soluționarea prezentului dosar ar depinde de soluția care se va pronunța în Dosarul nr. x/3/2015, recurentul consideră că ar fi privat de dreptul la apărare, de dreptul la un proces echitabil, de dreptul la apărare conform legii, întrucât nu avea cum să prevadă la momentul formulării apărărilor sale din prezentul dosar, că B. va contesta în instanță actul constitutiv și că acesta va fi anulat în primă instanța de tribunal. Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente: Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc.

civ. vizează situația potrivit căreia, casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii. În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., acesta poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Critica recurentului, subsumată celor două motive de casare invocate anterior, prin care a susținut că instanța nu a motivat soluția de suspendare a judecății apelului formulat de pârâta SC C. SRL, prin administrator B. și a reținut greșit că soluționarea prezentului dosar ar depinde de soluția care se va pronunța în Dosarul nr. x/3/2015, se constată a fi nefondată, pentru considerentele ce succed.

Astfel, din perspectiva cerințelor impuse de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază această critică a fi nefondată, întrucât contrar susținerilor recurentului, hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, reținând, în esență, că față de motivele de apel invocate, dezlegarea prezentului apel depinde de soluția ce urmează a se pronunța în Dosarul nr. x/3/2015 al Tribunalului București, secția VI-a civilă. Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanța poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți". Suspendarea prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. este o suspendare facultativă, lăsată la aprecierea instanței de judecată și se întemeiază pe existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, iar dezlegarea cauzei depinde de acel drept. Textul impune în mod expres și neechivoc condițiile evocate, precum și existența unor elemente suficiente din care să rezulte că existența unei alte judecăți ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să se pronunțe în cauza supusă suspendării. Așa cum s-a arătat mai sus, suspendarea în temeiul de lege evocat, este o suspendare facultativă și este lăsată la latitudinea instanțelor de judecată care în raport de înscrisurile aflate la dosar apreciază dacă această măsură poate fi dispusă sau nu, pentru a preîntâmpina, totodată, pronunțarea unor hotărâri contradictorii.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul Dosarului nr. x/3/2015 al Tribunalului București, secția VI-a civilă, reclamantele B. și SC C. SRL au învestit instanța cu o cerere de constatare a nulității absolute a actului constitutiv actualizat la data de 7 martie 2012 al SC C. SRL și cu o cerere de declarare a nulității relative a aceluiași act juridic, iar prin Sentința civilă nr. 2.407 din 15 aprilie 2016, a fost admisă în parte acțiunea constatându-se nulitatea absolută a actului constitutiv actualizat la data de 7 martie 2012 al SC C. SRL.

Contrar susținerilor recurentului, în cauză, instanța de apel în mod legal a dispus suspendarea judecății în temeiul de lege invocat, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/3/2015 al Tribunalului București, în considerarea celor reținute prin Sentința civilă nr. 2.407 din 15 aprilie 2016, asupra cărora instanța a apreciat că soluția ce se va pronunța va avea o înrâurire hotărâtoare asupra situației juridice a societății însăși. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte consideră că pentru a fi încadrate în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., susținerile dezvoltate de recurent trebuiau să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită, or, în cazul de față, instanța de apel a aplicat în mod legal dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., cu respectarea condițiilor cerute de textul legal evocat. În considerarea celor ce preced, constatând că nu se confirmă motivele de nelegalitate reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Încheierii din 13 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția VI-a civilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Încheierii din 13 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția VI-a civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2017. Procesat de GGC - N