ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 285/2016

Decizia nr. 285/2016

Asupra recursului de față, prin raportare la dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Cererea de recurs

La data de 8 iunie 2015, reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii din data de 17 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București., secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost suspendat, în baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, până la încetarea motivelor care au determinat suspendarea, apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 2109 din 2 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Recurentul susține, în esența că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr,85/2006, dat fiind faptul că acțiunea promovată nu este o acțiune în realizarea creanței, deoarece nu deține încă un titlul executoriu cu care să tindă la realizarea unei creanțe, titlul urmând a fi obținut la finalizarea procedurii ce face obiect al Dosarului nr. xxx/3/2013.

Totodată, invocă faptul că dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 trebuie interpretate teleologic, în sensul de a fi considerate ca incidente doar în cazul acelor acțiuni care reprezintă mijloace apte care să asigure valorificarea efectivă a unei creanțe pe calea unei proceduri de executare silită. In plus, domeniul de reglementare al art. 36 din Legea nr. 85/2006 se determină prin interpretarea coroborată cu dispozițiile art. 3, 11 și art. 66 din Legea nr. 85/2006, care reglementează atribuțiile judecătorului sindic.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 16 iunie 2015 și repartizat completului C.F.

În baza rezoluției completului din 22 iunie 2015, cererea de recurs a fost comunicată intimatelor-pârâte SC B. SA și SC C. SRL.

Prin rezoluția din data de 26 august 2015, s-a dispus comunicarea întâmpinării depuse de intimata-pârâtă SC B. SA, prin care a solicitat respingerea recursului, către recurent, precum și către intimata-pârâtă SC C. SRL Intimata a invocat faptul că textul art. 36 din Legea nr. 85/2006 vizează realizarea creanțelor, respectiv acțiunile în pretenții, de la acest text fiind admise ca excepții numai acțiunile în revendicare, iar scopul suspendării este acela de a proteja interesele creditorilor.

Raportul întocmit în cauză, îa conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., prin care s-a constatat că recursul este admisibil în principiu, în raport de dispozițiile art. 414 C. proc. civ., iar motivele de recurs se subsumează art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru și comunicat părților, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La date de 7 septembrie 2015, recurentul a depus punct de vedere asupra raportului, solicitând admiterea recursului.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2015, completul de filtru a apreciat recursul declarat admisibil în principiu, iar în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fixat termen de judecată pentru data de 4 februarie 2016.

Prin sentința civilă nr. 2109 din 2 decembrie 2013, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea înregistrată de reclamantul A. la data de 24 iulie 2013, prin care a solicitat să fie obligate pârâtele SC B. SA și SC C. SRL să retragă materialul intitulat "Parchetul Militar cercetează un chirurg căruia i-a murit un pacient în mod suspect" de pe pagina web, precum și de pe orice altă pagină web sau site care le aparțin, să fie obligate pârâtele, în solidar, să-i plătească suma de 50.000 euro, în echivalent iei la cursul din data plății, cu titlu de daune morale pentru atingerea adusă onoarei, reputației și imaginii sale publice, totodată să publice în ziarul "Adevărul" hotărârea pronunțată de instanță, în cazul admiterii acțiunii, în termen, de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, precum și să plătească cheltuielile de judecată.

Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a fost suspendat prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, până la încetarea motivelor care au determinat suspendarea, în baza dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

În motivare, instanța a reținut că împotriva intimatei-pârât SC B. SA s-a deschis procedura insolvenței prin sentința civilă nr. 2975 din data de 2S martie 2013 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, pronunțata în Dosarul nr. xxx/3/2012, motiv pentru care sunt incidente prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul.

Cu caracter prealabil, înalta Curte observă că, deși recurentul nu a încadrat criîicile formulate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., din motivarea recursului reiese că principala critică vizează soluția de suspendare a judecății apelului din perspectiva greșitei aplicări a normelor procedurale, în speță a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Se constată ca, în raport de motivul invocat, ce vizează încălcarea unor norme de procedură, sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, invocate ca temei al suspendării, "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal".

În raport de prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în M. Of. la data de 25 iunie 2014, care a abrogat Legea nr. 85/2006, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date", dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 sunt incidente în cauză, devreme ce intrarea în insolvență a pârâtei a fost pronunțată în temeiul Legii nr. 85/2006, iar acțiunea de față a fost declanșată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 85/2014, respectiv la 24 iulie 2013.

Din interpretarea literală a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, rezultă că suspendarea de drept reglementată de textul de lege indicat intervine numai în cazul acțiunilor care au ca obiect realizarea creanțelor asupra debitorului sau a bunurilor sale, iar nu în cazul oricăror acțiuni având un obiect patrimonial, indiferent de natura lor, îndreptate împotriva debitorului.

Totodată, domeniul de reglementare al art 36 din Legea nr. 85/2006, se delimitează prin raportare la art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2006 în temeiul cărora atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la procesele și cererile de natură juridiciară aferente procedurii insolvenței. Astfel, odată deschisă procedura insolvenței, o procedură judiciară sau extrajudiciară purtată în contradictoriu cu o persoană juridică aflată în însolvență, fie își va găsi soluționarea în cadrul procedurii insolvenței, dacă intră în atribuțiile judecătorului sindic, fie va continua în afara procedurii insolvenței, în cazul în care nu este de competența judecătorului sindic.

În speță, se reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței să oblige pârâtele să retragă materialul, apreciat ca defăimător, intitulat "Parchetul Militar cercetează un chirurg căruia i-a murit un pacient în mod suspect" de pe paginile web pe care a fost publicată, care aparțin pârâtelor, să fie obligate pârâtele, în solidar, să-i plătească suma de 50.000 euro, cu titlu de daune morale pentru atingerea adusă onoarei, reputației și imaginii sale publice și, totodată, să publice în ziarul "Adevărul" hotărârea de admitere a acțiunii, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă.

Se constată că acțiunea formulată are ca obiectul principal o obligație de a face, ce presupune îndatorirea debitorului unui raport juridic de a săvârși anumite fapte, acțiuni, lucrări sau servicii, în speță de a retrage un material, apreciat ca fiind deiairnător, de pe pagina de web a pârâtelor și de a publica hotărârea de admitere a acțiunii, iar nu de „realizare a creanțelor creditorului îndreptată împotriva debitorului.

Nici cererea de obligare a pârâtelor la plata sumei de 50.000 euro, în echivalent în lei la data plății, pentru atingerea adusă onoarei, reputației și imaginii sale publice, nu face parte dintre acțiunile reglementate de art. 36 din Legea nr. 85/2006, în raport de atribuțiile judecătorului sindic, astfel cum rezultă din interpretarea coroborată a dispozițiile art. 31, 11 și art. 66 din Legea nr. 85/2006. Astfel, suma solicitată nu este o creanță de natura celor a căror certitudine și întindere să poată fi determinată în procedura de verificare prevăzute de art. 66 din Legea nr. 85/2006, ci în afara procedurii insolvenței, pe calea dreptului comun.

În consecință, Înalta Curte constată că în cauză nu se justifică măsura suspendării judecării cauzei întrucât obiectul litigiului poartă asupra unei cereri care nu se înscrie în sfera expres și limitativ delimitată de legiuitor „a acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurilor de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale".

Acțiunea de față nu urmărește valorificarea unei creanțe preexistente împotriva debitorului sau bunurilor sale pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 și ca atare nu se impune suspendarea cauzei.

Se mai reține, totodată, că prin sentința civilă nr. 2975 din data de 21 martie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în Dosarul nr. xxx/3/2012 s-a deschis procedura insolvenței numai împotriva intimatei-pârât SC B. SA.

Prin urmare, chiar și în situația în care s-ar fi reținut că acțiunea de față are caracterul unei acțiuni în realizarea creanțelor creditorului îndreptată împotriva debitorului nu putea să intervină suspendarea judecății cauzei în întregul său, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, din moment ce una dintre pârâte, respectiv SC C. SRL, nu este în procedura insolvenței.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată, cauza urmând a fi trimisa la instanța de apel, în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva Încheierii din 17 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează încheierea recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica, astăzi, 04 februarie 2016.