ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 351/2016

Decizia nr. 351/2016

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin încheierea din 16 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a III-a și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționatitate formulată de petentul A., ca inadmisibilă. A respins cererile de repunere pe rol și de revenire asupra suspendării judecății, ca nefondate.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apei a reținut următoarele:

Privitor la excepția de neconstituționatitate a dispozițiilor art. 13, 83, 223 și 411 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., invocată de către reclamantul A., aceasta nu a fost motivată în niciun fel, petentul rezumându-se doar în a enumera textele legale în legătură cu care dorește verificarea conformității cu prevederile constituționale.

În ceea ce privește cererea de repunere pe rol, aceasta este nefondată, întrucât suspendarea dispusă la termenul de judecată din 19 mai 2015, operează potrivit art. 413 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. până Ia soluționarea recursului declarat de petent împotriva încheierii pronunțate în această cauză la data de 21 aprilie 2015, termen neîmplinit.

În privința cererii de revenire asupra suspendării, întemeiate pe comportamentul nediligent al instanței ce judecă dosarul în raport de care s-a dispus suspendarea, în cauză, nu a fost învederat niciun element de fapt în acest sens.

Astfel, deși motivul legal de revenire asupra suspendării vizează comportamentul părții, motivul indicat de contestator se pliază pe comportamentul instanței, nu al său.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 01 iulie 2015 și repartizat Completului filtru nr. 10 (C.F. 10), primind termen de recomandare la data de 01 septembrie 2015.

În exercitarea căii de atac, recurentul a invocat nelegalîtatea încheierii dîn data de 16 iunie 2015 din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2, pct. 4, pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., recurentul a criticat încheierea din 16 iunie 2015 a Curții de Apel din perspectiva în care în mod greșit a fost respinsă cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional întrucât judecata în Dosarul cu nr. x/2/2015 a fost suspendată prin încheierea din data de 26 mai 2015, instanța refuzând în mod nelegal repunerea acestuia pe rol.

A invocat în continuare, nelegala compunere a completului de judecată în sensul în care la pronunțarea soluției de respingere a cererii de sesizare a curții constituționale a participat judecătoarea B.B., deși cauza a fost repartizată completului din care făcea parte judecător C. și care nu a participat la dezbateri, critică pe care a încadrat-o motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

A mai susținut că respingerea cererii de sesizare a instanței de control constituțional îi îngrădește dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea sunt garantate și reglementate de dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.

În susținerea căii de atac, petentul a invocat prevederile art 488 alin. (1) pct. 2, pct. 4, pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

La data de 16 septembrie 2015, recurentul a formulat cerere de renunțare la judecata recursului exercitat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a curții constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 13, 83, 223 și 411 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precizată la data de 09 februarie 2016, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

La termenul din 27 ianuarie 20J6, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecata recursului împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a curții constituționale, precizată la data de 09 februarie 2016, formulată de recurentul A.

Potrivit dispozițiilor art. 406 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și. anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză, (6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioara celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Recunoașterea de către legiuitor în favoarea părților, a dreptului de a renunța la cererea de chemare în judecată, respectiv la soluționarea căilor de atac exercitate, dă expresie principiului disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil.

Din interpretarea literală a dispozițiilor legale enunțate, reiese că renunțarea la judecată poate fi fâcută oricând în cursul judecății, inclusiv în căile ordinare și extraordinare de atac, și trebuie să fie expresă și neechivocă.

Prin cererea înregistrată la data de 16 septembrie 2015, precizată ia data de 09 februarie 2016, recurentul a învederat că înțelege să renunțare la judecata recursului exercitat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții constituționale, pronunțate prin încheierea din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin urmare, constatând îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile legale redate, Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare ia judecata recursului exercitat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

Asupra recursului exercitat de A. împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de repunere pe rol și de revenire asupra suspendării judecății, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia, pentru următoarele considerente:

Prioritar, se constată că invocarea nelegalitățîî Încheierii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 este una pur formală întrucât petentul nu a argumentat, în concret, la situația din speță, incidența acestor dispoziții. Or, în lipsa unor susțineri, simpla invocare a unor motive de nelegalitate, doar prin trimitere la textul legal nu obligă instanța de control judiciar la analiza acestora.

Motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. reglementează situația depășirii de către instanțe a atribuțiilor puterii judecătorești prin aceasta înțelegându-se incursiunea autorității judecătorești în sferele celorlalte puteri ale Statului, cum este cea legislativă sau executivă, astfel cum acestea sunt delimitate de prevederile constituționale sau de către legile organice, instanța săvârșind acte care intră în atribuțiile unor altor organe aparținând unei alte autorități constituite în stat.

Respingerea cererii de repunere pe rol a Dosarului cu nr. x/2/2015 prin menținerea măsurii suspendării dispuse prin încheierea din data de 26 mai 2015 nu poate constitui o încălcare a atribuțiilor puterii judecătorești, așa cum susține petentul. Aceasta întrucât asupra menținerii sau repunerii pe rol a unei cauze nu se poate pronunța decât instanța de judecată, legiuitorul acordându-i acesteia puteri depline în acest sens, așa cum reiese și din prevederile art. 411 - 415 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În ce privește art. 488 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. invocat de recurent, se susține că a fost pronunțată o hotărâre cât timp Dosarul nr. x/2/2015 este suspendat încă din data de 26 mai 2015, instanța refuzând repunerea acestuia pe rol, cum era legal.

Pentru a fi incident acest motiv de recurs este necesar ea instanța să fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recurentul nu indică însă norma de proceduri încălcată care are drept consecință sancțiunea nulității.

Având în vedere considerentele mai sus arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul exercitat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Ill-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de repunere pe rol șî de revenire asupra suspendării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de cererea de renunțare la judecata recursului exercitat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Ill-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

Respinge, ca nefondat, recursul exercitat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de repunere pe rol și de revenire asupra suspendării judecății.

Definitivă.

Potrivit dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat, decizia se comunică părților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2016.