ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2485/2015

Decizia nr. 2485/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 160 din 22 septembrie 2014, Curtea de Apel Suceava a respins cererea reclamantei SC A. SRL Gura Humorului, formulată în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice București - prin Direcția Regională a Finanțelor Publice Iași - prin reprezentant Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București, chemat în garanție fiind Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale București, pentru existența în cauză a autorității de lucru judecat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată, disjunsă prin încheierea din 14 aprilie 2014 a Judecătoriei Gura Humorului, reclamanta a solicitat instanței să se pronunțe asupra deciziei nr. 12609 din 7 iunie 2011, emisă de A.P.D.R.P. București, fără a fi detaliate critici de nelegalitate sau netemeinicie a acesteia.

Cu privire la această decizie, așa cum a arătat și pârâta prin întâmpinare, instanța de fond a reținut că între părți a avut loc o judecată, finalizată cu respingerea acțiunii prin sentința nr. 138 din 10 aprilie 2012, irevocabilă prin anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă.

Fără a intra într-o discuție de nuanță cu privire la distincția dintre autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat, aceasta neavând nici o relevanță în ce privește excepția invocată în cauză, Curtea de apel a reținut că reclamanta nu indică dintre elementele lucrului judecat care nu este îndeplinit în cauză, astfel încât analiza va trebui să vizeze toate cele 3 elemente.

Astfel, identitatea de părți rezultă din compararea dispozitivului sentinței nr. 138/2012 cu petitul acțiunii disjunse (reclamant - SC A. SRL, pârât - A.P.D.R.P. București), identitatea obiectului este asigurată prin faptul că se contestă același act administrativ - decizia nr. 12609 din 7 iunie 2011, iar identitatea de cauză (starea de fapt calificată juridic) rezultă din aceleași critici dezvoltate.

De altfel, lectura contestației la executare în care s-a formulat cererea disjunsă relevă faptul că, în realitate, petenta nu a urmărit să obțină o nouă judecată în privința actului administrativ în discuție, formularea din finalul contestației trimițând mai degrabă către o cerere de acordare a unui termen de grație decât o acțiune în anularea actului administrativ.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta SC A. SRL a declarat recurs.

Reclamanta susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe (judecătoria are competență să soluționeze contestația la executare), prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (deși s-au solicitat probe pe fondul cauzei, instanța a soluționat pe excepția autorității de lucru judecat); hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază ci motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Autoritatea de lucru judecat constituie o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză.

Cu alte cuvinte, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei „identități de părți, cauză și obiect”, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

Aprecierea că există triplă identitate (obiect, părți, cauză), între cele două pricini, încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, interzicând dreptul la un proces asupra fondului.

Mai mult, însăși pârâta prin întâmpinare, susține că reclamanta SC A. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 12609 din  7 iunie 2011 emisă de A.P.D.R.P., capăt de cerere disjuns din Dosarul nr. x/237/2011, în timp ce pe rolul Curții de Apel Suceava s-a aflat Dosarul nr. x/39/2011, având ca obiect „anularea procesului verbal de constatare din  2 mai 2011 și repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea actului administrativ”.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Între A.P.D.R.P, în calitate de autoritate contractantă și SC A. SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul cadru din 08 februarie 2007, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către autoritatea contractantă, pentru punerea în aplicare a Proiectului intitulat „Modernizare abator și fabrică de preparate din carne, loc. Gura Humorului, jud. Suceava".

În urma controlului realizat cu privire la respectarea condițiilor asumate de beneficiară, s-a constatat că beneficiarul nu a respectat termenul de execuție al investiției conform angajamentelor asumate prin contractul de finanțare din 08 februarie 2007 modificat prin actul adițional din 28 decembrie 2009, fiind astfel emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare din 02 mai 2011.

Împotriva procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare din 02 mai 2011 beneficiara a formulat contestația  din 25 mai 2011 care a fost soluționată prin decizia nr. 12609 din 07 iunie 2011, în sensul respingerii contestației.

Ulterior emiterii acestor acte, pe rolul Curții de Apel Suceava s-a aflat Dosarul nr. x/39/2011 prin care reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu A.P.D.R.P, Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Suceava, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a solicitat:

- anularea procesului verbal de constatare din 02 mai 2011;

- repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea actului administrativ, solicitând în acest sens obligarea pârâtei, în solidar, la plata daunelor către reclamantă.

Prin sentința nr. 138 din 10 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/39/2011 instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri recurenta - reclamanta SC A. SRL a declarat recurs, care a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 6743 din 17 octombrie 2013, instanța anulând ca netimbrat recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței nr. 138 din 10 aprilie 2012.

Prin acțiunea ce constituie obiectul prezentului dosar, s-a solicitat "anularea deciziei nr. 12609 din 07 iunie 2011 emisă de A.P.D.R.P." capăt de cerere disjuns din Dosar nr. x/237/2011 al Judecătoriei Gura Humorului.

În conformitate cu dispozițiile art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

Rezultă din prevederile legale citite, că elementele care caracterizează instituția autorității de lucru judecat sunt identitatea de părți, de obiect și de cauză.

Pentru a ne afla în prezența primului element, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic cu cel din prima acțiune, pentru aceasta fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.

Această condiție, în situația în care acțiunea ulterioară are mai multe capete de cerere, se consideră îndeplinită cu privire la acel capăt de cerere care a format, deja, obiectul unei judecăți, altminteri putându-se ajunge la situația în care partea interesată să formuleze ulterior o cerere de chemare în judecată în mod formal, cu mai multe capete de cerere, pentru evitarea consecințelor autorității de lucru judecat.

Cauza reprezintă situația de fapt calificată juridic existând identitate cu privire la acest element atunci când, în justificarea pretențiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost invocate aceleași motive de fapt și de drept.

De asemenea, este îndeplinită condiția privind identitatea de părți, care se apreciază din punctul de vedere juridic iar nu fizic, al participării în proces a părților, chiar dacă poziția procesuală, activă ori pasivă, a acestora s-a schimbat în cadrul celei de-a doua acțiuni și chiar și atunci când reclamanta, care a pierdut procesul, introduce - în cadrul celei de-a doua acțiuni - alături de pârâtul din prima acțiune, un al doilea pârât.

Or, din analiza celor două acțiuni formulate de reclamantă, rezultă, în mod evident, identitatea de obiect, și de părți, ambele cereri de chemare în judecată având ca obiect anularea deciziei nr. 12609/2011.

În ceea ce privește cel de-al treilea element al autorității de lucru judecat, care se referă la identitatea de cauză a celor două cereri, se constată, de asemenea, că și acesta este întrunit, atât prima acțiune, cât și cea de-a doua acțiune fiind justificate prin aceeași motivare în fapt și în drept.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că există autoritate de lucru judecat, acțiunea formulată de reclamantă având același obiect și aceeași cauză și fiind între aceleași părți ca și cererea formulată, anterior, care a făcut obiectul Dosarului nr. x/39/2011 al Curții de Apel Suceava.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 160 din 22 septembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2015.