ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3230/2012

Decizia nr. 3230/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07 februarie 2012, sub nr. x/2/2012, reclamantul A. a solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta B., ca pe calea ordonanței președințiale dată fără citarea părților, să fie obligată pârâta la înlăturarea temporară, până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ pe fond, a mențiunilor de pe site-ul oficial al B. referitoare la starea sa de incompatibilitate, în temeiul dispozițiilor art. 581

C. proc. civ.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în urma controlului efectuat de B. asupra sa, în calitatea sa de consilier general al Consiliului General al Municipiului București, prin actul de constatare din 22 mai 2009, pârâta a constatat o așa-zisă stare de incompatibilitate în care s-ar fi aflat. Ulterior, Legea nr. 144/2007, în temeiul căreia a fost emis actul de constatare a incompatibilității, a fost declarată neconstituțională în cea mai mare parte, prin Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010. Ignorând cu desăvârșire modificările legislative și lipsirea de orice efecte a Legii nr. 144/2007, pârâta a publicat pe site-ul oficial mențiunea privind presupusa stare de incompatibilitate a reclamantului. A solicitat la data de 03 octombrie 2011 pârâtei radierea mențiunii, iar la data de 05 octombrie 2011, B. a refuzat să dea curs solicitării reclamantului. La data de 26 octombrie 2011 a formulat o acțiune în contencios administrativ la Curtea de Apel București, care face obiectul Dosarului nr. x/2/2011.

Prin sentința civilă nr. 852 din 8 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., pe calea ordonanței președințiale, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a invocat o aparentă nelegalitate a actului administrativ pe baza căruia a fost efectuată mențiunea stării sale de incompatibilitate pe site-ul pârâtei B., care ar atrage și nelegalitatea operațiunii administrative referitoare la această mențiune, bazându-se exclusiv pe Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010, însă a recunoscut că nu a contestat actul de constatare întocmit de către pârâtă la data de 22 mai 2009, ce i-a fost comunicat la data de 25 mai 2009 și a rămas, astfel, definitiv la data de 8 iunie 2009, potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (2) și (3) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, orgB.zarea și funcționarea B., în vigoare la data respectivă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 582 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 582 alin. (1) C. proc. civ. „Ordonanța este supusă recursului, în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor”Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că sentința recurată a fost pronunțată la data de 8 iunie 2011, iar declarația de recurs a fost înregistrată la data de 9 februarie 2012 cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus citate.

Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”.

Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voința lui și reținând că nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 852 din 8 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 iunie 2012.