ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2462/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată la data de 08 februarie 2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (denumită în continuare A.N.I.), în temeiul art. 581 și urm. C. proc. civ., emiterea unei ordonanțe președințiale prin care: - să se dispună de urgență, fără citarea părților, obligarea pârâtei A.N.I. la înlăturarea temporară, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contencios administrativ, a mențiunilor de pe site-ul oficial A.N.I.

referitoare la starea de incompatibilitate a reclamantului P.C.C., publicate la adresa de internet http://www...; - să fie obligată pârâta A.N.I. la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de acest demers. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în urma controlului efectuat de A.N.I. cu privire la persoana sa, în calitatea acestuia de consilier general în Consiliul General al Municipiului București, prin Actul de constatare din 26 octombrie 2009, pârâta a constatat o așa-zisă stare de incompatibilitate.

Ulterior, Legea nr. 144/2007, în temeiul căreia a fost emis actul de constatare a incompatibilității, a fost declarată neconstituțională în cea mai mare parte, întrucât, prin Decizia nr. 415/2010, Curtea Constituțională a reținut ca fiind neconstituționale dispozițiile Capitolului I „Dispoziții generale ” (art. 1-9), ale art. 11 lit. e), f) și g), ale art. 12 alin. (2), ale art. 13, ale art. 14 lit. c), d), e) și f), ale art. 17, ale art. 38 alin. (2) lit. f), g) și h), ale art. 42 alin. (2), (3) și (4), ale Capitolului VI (art. 45-50) și ale art. 57 din lege. Ignorând modificările legislative și lipsirea de orice efecte a Legii nr. 144/2007, pârâta A.N.I. a publicat pe site-ul oficial mențiunea privind starea de incompatibilitate a reclamantului.

Pentru remedierea situației, la data de 04 octombrie 2011, reclamantul a înaintat A.N.I. o solicitare scrisă de a radia mențiunile respective de pe site-ul propriu, solicitare care a rămas fără răspuns. La 10 noiembrie 2011, reclamantul a formulat acțiune în contencios administrativ, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a format obiectul Dosarului nr. 9713/2/2011.

A arătat reclamantul că este admisibilă de principiu procedura ordonanței președințiale, întrucât starea de fapt nu se circumscrie dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind suspendarea actului administrativ unilateral și nu există motive pentru care procedura să fie considerată incompatibilă cu procedura contenciosului administrativ în situația în care, aceasta nu are ca obiect suspendarea unui act administrativ, ci dispunerea unor măsuri provizorii, cum ar fi impunerea unei obligații vremelnice în sarcina unei părți, până la dezlegarea fondului cauzei. Susține reclamantul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ.

referitoare la: (I) caracterul vremelnic al măsurii, întrucât radierea mențiunilor urmează a se dispune până la soluționarea irevocabilă a litigiului având ca obiect radierea definitivă a mențiunii operate în mod unilateral de A.N.I.; (II) urgența măsurii, care este determinată de faptul că publicarea pe site a unor stări de fapt necorespunzătoare realității produce reclamantului în mod direct și continuu însemnate prejudicii materiale și morale, afectând drepturile fundamentale ale acestuia, între care dreptul de a fi ales; (III) producerea unei pagube, care nu s-ar putea recupera prin întârziere, constând în îngrădirea dreptului reclamantului de a fi ales în organele administrației publice locale cu ocazia alegerilor din iunie 2012, din cauza mențiunilor publicate de A.N.I.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1051 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, având ca obiect ordonanță președințială, ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele: Prin acțiune, reclamantul a solicitat instanței de contencios administrativ ca, pe calea procedurii ordonanței președințiale prevăzute de art. 581 C. proc. civ., să oblige pârâta să înlăture temporar, mențiunile de pe site-ul oficial A.N.I. referitoare la starea sa de incompatibilitate, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce are ca obiect radierea definitivă a acestor mențiuni și care formează obiectul Dosarului nr. 9713/2/2011, considerând nejustificat refuzul pârâtei de a efectua această operațiune solicitată prin notificarea din 04 octombrie 2011 și la care nu a primit nici un răspuns.

Curtea de apel a apreciat că dispozițiile art. 581 C. proc. civ. sunt compatibile cu specificul raporturilor de drept administrativ din prezenta cauză, motiv pentru care a considerat admisibilă cererea reclamantului având ca obiect ordonanță președințială. În ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ., Curtea de apel a reținut că, pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: urgența măsurii, caracterul vremelnic al măsurii și neprejudecarea fondului cauzei. A apreciat instanța că măsura solicitată are un caracter urgent având în vedere că mențiunile privind starea de incompatibilitate de pe site-ul A.N.I.

îl împiedică pe reclamant să candideze la alegerile locale ce urmează a fi organizate în luna iunie 2012, iar măsura solicitată are caracter vremelnic, urmând a se dispune până la soluționarea fondului litigiului ce formează obiectul Dosarului nr. 9713/2/2011 aflat pe rolul Curții de Apel București. Din examinarea sumară a cauzei, Curtea de apel a reținut că înscrierea incompatibilității reclamantului pe site-ul ANI a avut la bază un act de constatare ce a rămas definitiv la data de 13 noiembrie 2009, act administrativ care nu a fost anulat sau revocat, astfel că refuzul pârâtei de a radia mențiunea privind starea de incompatibilitate a reclamantului, este aparent un refuz justificat. Totodată, instanța a avut în vedere că Decizia Curții Constituționale nr. 144/2010 invocată de reclamant, a fost publicată în M. Of.

după rămânerea definitivă a actului de constatare al stării de incompatibilitate a reclamantului, iar, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, este general obligatorie și are putere numai pentru viitor, existând astfel o aparență în sensul că aceasta nu a produs niciun efect asupra legalității actului de constatare. 3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 1051 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul P.C.C., în temeiul art. 299 și următoarele C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință să fie admisă ordonanța președințială așa cum a fost precizată prin cererea de chemare în judecată.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant susține că instanța de fond reține în mod greșit că refuzul pârâtei A.N.I. de a radia mențiunile existente pe site-ul instituției are o aparență de legalitate, deoarece aparența de legalitate nu poate opera în privința unor mențiuni ce încalcă legea fundamentală, doar pentru că emană de la o autoritate publică. În acest sens arată că Legea nr. 144/2007 privind A.N.I. a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 a Curții Constituționale și începând cu data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei de neconstituționalitate, respectiv 05 mai 2010, legea a fost lipsită de orice efecte juridice, astfel că publicarea pretinsei incompatibilități a reclamantului la mai bine de un an distanță nu are nici un temei legal și nici aparență de legalitate.

Recurentul-reclamant critică hotărârea pentru greșită interpretarea art. 147 alin. (4) din Constituție, în care s-a reținut că deciziile Curții Constituționale s-ar aplica exclusiv pentru viitor. 4.Procedura derulată în recurs. Prin Încheierea de ședință din 6 aprilie a fost admisă cererea de preschimbare a primului termen de soluționare prin repartizare aleatorie potrivit prevederilor art. 153 alin. (3) C. proc. civ. În temeiul art. 305 C. proc. civ. la dosar s-a depus certificatul de grefă referitor la soluția pronunțată în Dosarul nr. 9713/2/2011. Intimatul A.N.I. a depus în copie Actul de constatare întocmit de A.N.I. privind pe P.C.C. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recurentului.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele expuse în continuare. 1.Argumentele de fapt și de drept relevante. Recurentul-reclamant a solicitat ca pe calea ordonanței președințiale, de urgență să se dispună obligarea pârâtei A.N.I. la înlăturarea temporară, până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ, a mențiunilor de pe site-ul oficial A.N.I. referitoare la starea de incompatibilitate a reclamantului P.C.C., publicate la adresa de internet http://www... În acest sens a motivat că Ordonanța președințială îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 alin. (1) C. proc.

civ., urgența și caracterul vremelnic al măsurii. Urgența a fost justificată de aproprierea momentului alegerilor locale din iunie 2012. Caracterul vremelnic al măsurii rezultă din cuprinsul ordonanței pentru că m ăsura înlăturării mențiunilor este provizorie și privește numai perioada până la care se va soluționa în mod irevocabil dosarul având ca obiect radierea definitivă a mențiunii operate în mod unilateral de A.N.I. pe site-ul oficial www.integritate.eu. Recurentul-reclamant a justificat și un interes în promovarea acestei procedurii speciale, Ordonanța președințială având în vedere prevenirea unei pagube iminente și ireversibile prin faptul că, îi este îngrădit dreptul fundamental al reclamantului de a fi ales în cadrul autorităților administrației publice locale, prin imposibilitatea depunerii candidaturii pentru alegerile locale.

Ce de-a treia condiție care rezultă din caracterul vremelnic al măsurii este că instanța să nu cerceteze fondul dreptului. Conform art. 581 alin. (3) teza I C. proc. civ., ordonanța poate fi dată, chiar atunci când există judecata asupra fondului. Fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate, instanța examinează dacă aparența dreptului este în favoarea sau nu a reclamantului. În speță intimata A.N.I. a fost obligată la radierea mențiunilor de pe site-ul oficial pe fond în acțiunea de contencios administrativ. Astfel prin sentința civilă nr. 2812 din 27 aprilie 2012 Curtea de Apel București admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P.C.C. și obligă pârâta A.N.I. să elimine mențiunea referitoare la reclamant din fereastra „Incompatibilității definitive - Interdicție 3 ani” de pe site-ul oficial al acesteia www.integritate.eu.

Sentința nu are caracter irevocabil dar vine în sprijinul susținerilor recurentului-reclamant cu privire la aparența de nelegalitate a publicării mențiunilor de către intimată. La aceasta se adaugă argumentele prezentate de recurentul-reclamant privind caracterul neclar al reglementărilor din Legea nr. 144/2007, în vigoare la momentul de referință în care prevede (art. 45 alin. (2)) că „acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor juridice sau administrative încheiate cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese poate fi introdusă de Agenție chiar dacă persoana în cauză nu mai deține acea funcție, pentru că în art. 47 din lege să se arate că” interdicția se dispune, la solicitarea Agenției, de către instanța competentă prevăzută la art. 46 alin. (1), ca sancțiune complementară, în cazul confiscării unei părți din averea dobândită sau a unui bun determinat ori în cazul conflictelor de interese”.

În acest sens, recurentul - reclamant susține că sancțiunea complementară constând în interdicția de a ocupa funcții publice nu era prevăzută de lege în cazul constatării incompatibilității, ci numai a confiscării averii sau a constatării conflictului de interese. Totodată prevederile referitoare la incompatibilități din Legea nr. 144/2007 au fost declarate neconstituționale și toate actele efectuate în baza acestor prevederi sunt în afara ordinii de drept constituționale, fiind lipsite de efecte juridice. Conchizând Înalta curte reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale astfel cum sunt reglementate prin art. 581 C. proc. civ. 2.Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs.

Având în vedere considerentele expuse la pct. II din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. cu referire la art. 582 C. proc. civ., se va admite recursul de față, modificându-se sentința în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.C.C. împotriva sentinței civile nr. 1051 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul P.C.C. și obligă pârâta A.N.I. să înlăture temporar, până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ, a mențiunilor de pe site-ul oficial al A.N.I. referitoare la starea de incompatibilitate a reclamantului, publicate la adresa de internet http://www... Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2012.