ÎCCJ, Decizia nr. 101/2004
ÎCCJ, Decizia nr. 101/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
T.V.A.
Decizie de obligare a Corpului Gardienilor Publici la plata T.V.A.-lui în cazul
contractelor privind paza agenților economici privați. Instituție publică.
Legalitatea deciziei. Distorsiune concurențială.
Legea
nr.345/2002
În conformitate cu prevederile
art.2 alin.5 din Legea nr. 345/2002, instituțiile publice sunt considerate
persoane impozabile pentru operațiunile efectuate, inclusiv cele prevăzute în
alin.4, în cazurile în care tratarea lor ca persoane neimpozabile pentru aceste
operațiuni conduce la distorsiuni concurențiale.
În cazul contractelor privind
paza agenților economici privați se creează distorsiune concurențială,
întrucât neincluzându-se T.V.A. în onorariul încasat de Corpul
Gardienilor Publici, sunt dezavantajați ceilalți agenți economici prestatori de
serviciu de pază și protecție.
Astfel, potrivit art.2 alin.4 lit.b din Normele aprobate prin H.G.nr.598/2002,
instituțiile publice sunt considerate persoane impozabile pentru activitățile desfășurate,
chiar în calitate de autoritate publică, în situația în care aceste activități
mai sunt desfășurate și de alți operatori economici.
I.C.C.J., Secția de
contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.9094 din 17
decembrie 2004.
Reclamantul Corpul Gardienilor Publici Botoșani a formulat acțiune împotriva
pârâtului Ministerul Finanțelor Publice- Autoritatea Națională de Administrare
Fiscală, solicitând ca în contradictoriu cu acesta să fie anulată Decizia
nr.101/2004 și suspendarea executării cauzei până la soluționarea acțiunii, iar
la 1 iunie 2004 a completat acțiunea în sensul că a solicitat și anularea în
parte a procesului-verbal nr.286 din 19 februarie 2004 încheiat de
reprezentanții Direcției Controlului Fiscal Botoșani, respectiv pct.2, care se
referă la obligația plății T.V.A.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin interpretarea și
aplicarea greșită a prevederilor Legii nr.345/2002, pârâtul a obligat Corpul
Gardienilor Publice Botoșani, conform procesului-verbal nr.286 din 19 februarie
2004, la plata sumei de 5.604.249.391 lei cu titlu de T.V.A., la dobânda
aferentă de 976.722.960 lei și la 296.369.759 lei penalități de întârziere.
A mai susținut reclamantul, că nu poate fi încadrat în categoria plătitorilor
de T.V.A., deoarece activitatea sa nu creează distorsiuni concurențiale, fiind
o instituție publică de interes județean, având un regulament propriu de
organizare.
Curtea de Apel Suceava, Secția comercială și de contencios administrativ a
admis acțiunea și a dispus anularea în parte a procesului-verbal nr.286/2004 și
a Deciziei nr.101/2004 privind plata T.V.A. aferentă perioadei 1 iunie 2002 –
31 decembrie 2003, în sensul exonerării reclamantului de plata sumelor de
5.604.249.391 lei T.V.A. și 976.722.960 lei dobânzi și respectiv 296.369.759
lei penalități de întârziere.
Instanța de fond a reținut că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art.2
alin.5 din Legea nr.345/2002 privind T.V.A., că nu au fost dovedite cazurile de
distorsiuni concurențiale sau existența unor societăți comerciale cu activități
similare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor
Publice a județului Botoșani în nume propriu și în numele Agenției Naționale de
Administrare Fiscală, criticând sentința Curții de Apel Suceava- Secția
contencios administrativ, ca fiind nelegală, în sensul că prin interpretarea
eronată și aplicarea greșită a actelor normative, în speță Legea nr.345/2002
privind taxa pe valoarea adăugată și H.G.598/2002 pentru aprobarea Normelor de
aplicare a actului normativ cadru, a stabilit că reclamantul intimat nu este
plătitor de TVA.
Recursul este fondat.
Prin contestația adresată Ministerului Finanțelor Publice împotriva procesului-verbal
nr.286 din 20 februarie 2004 încheiat de Direcția Controlului Fiscal Botoșani,
reclamantul intimat a solicitat anularea pct.2 în care s-a constatat că este
dator la buget cu suma de 5.604.249.391 lei reprezentând
contravaloarea T.V.A. neachitată și la dobânzile și penalizările aferente,
susținând nelegalitatea acestei constatări. Contestația a fost respinsă de
către Ministerul Finanțelor Publice, prin Decizia nr.101/2004, cu
motivarea, în esență, pentru perioada verificată, 1 iunie 2002 – 31 decembrie
2003, că reclamantul este o instituție publică supusă impozitării pentru
operațiunile efectuate, deoarece activitatea ce o desfășoară este specifică și
altor operatori economici, iar exceptarea sa constituie tratament fiscal
preferențial, rezultând distorsiuni concurențiale.
Problema care se impune a fi rezolvată este aceea dacă Corpul Gardienilor
Publici datorează T.V.A. în temeiul art.2 alin.5 din Legea nr.345/2002 privind
taxa pe valoarea adăugată.
În conformitate cu prevederile art.2 alin.5, instituțiile publice sunt
considerate persoane impozabile pentru operațiunile efectuate, inclusiv cele
prevăzute în alin.4, în cazurile în care tratarea lor ca persoane neimpozabile
pentru aceste operațiuni conduce la distorsiuni concurențiale. Instituțiile
publice sunt considerate persoane impozabile pentru activitățile menționate în
anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
Pentru unitățile de interes public beneficiare ale contractelor de prestări de
servicii încheiate de reclamantul intimat conform Hotărârii nr.23 din 3 martie
2004 adoptată de Consiliul Județean Botoșani, acesta îndeplinește nu numai
activitate de protecție și pază a bunurilor și obiectivelor, ci asigură și
apărarea ordinii și liniștii publice. În acest caz, cele două activități nu pot
fi disociate având în vedere că beneficiarii sunt unități de interes public, în
acest sens fiind prevederile art.9 și 11 din Legea nr.26/1993 privind
înființarea, organizarea și funcționarea Corpului Gardienilor Publici.
În situația beneficiarilor unități de interes public, prestarea serviciilor de
pază și protecție care include și apărarea ordinii și liniștii publice, nu
poate fi efectuată și asigurată de alți prestatori operaționali, astfel că în
aceste cazuri nu se naște distorsiune concurențială.
Pentru beneficiari agenți economici privați, reclamantul intimat, nu
prestează, însă în baza contractelor încheiate decât activitate de pază și
protecție, gardienii publici neavând de asigurat în aceste situații ordinea
și liniștea publică.
În cazul contractelor privind paza agenților economici privați se creează
distorsiune concurențială, întrucât neincluzându-se T.V.A. în onorariul
încasat de Corpul Gardienilor Publici, sunt dezavantajați ceilalți agenți
economici prestatori de serviciu de pază și protecție.
Se constată astfel că, potrivit art.2 alin.4 lit.b din Normele aprobate prin
H.G.nr.598/2002, instituțiile publice sunt considerate persoane impozabile
pentru activitățile desfășurate, chiar în calitate de autoritate publică, în
situația în care aceste activități mai sunt desfășurate și de alți operatori
economici.
În actul de control se consemnează că în județul Botoșani sunt și alți
operatori economici care desfășoară activitate de pază și ordine publică.
Față de această mențiune se impunea ca instanța să verifice această
precizare, necontestată de părți, existând în acest sens îndatorirea de a
stărui pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza
stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării
unei hotărâri temeinice și legale, trebuind a ordona administrarea acestei
probe de importanță certă în dosar, aceasta fiind o cerință ce rezultă expres
și din art.129 (5) C. proc. civ..
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că obligația de plată a T.V.A. se
aplică pentru veniturile realizate de reclamantul intimat din prestările de
serviciu efectuate către agenți economici privați, astfel că potrivit acestei
rețineri, în cauză, este necesar a se prezenta contractele încheiate cu agenții
economici privați în perioada supusă controlului și efectuarea unei expertize
contabile prin care să se stabilească în concret obligația legală de plată a
T.V.A., urmând a se avea în vedere dispozițiile art.9 alin.(3) din Legea
nr.345/2002.
În raport de considerentele expuse, recursul a fost admis.